toamna

imi plac pictorii nebuni
Modigliani
 


pentru curajul de a nu desena ochii Ei, până nu i-a văzut Anima

Ea

 Frida


pentru că s-a ridicat cu tot cu pat şi a mers

şi pentru că au simţit şi iubit

şi pentru că iubirea lor
era
în afara orgoliului, a supunerii, a încercării de a poseda, a căutării de sens,
iubirea
pur şi simplu
este

ea nu cere, nu judecă, nu plânge că e refuzată, ea uită că există nu,
iubirea creează
şi cântă
şi dansează

TREI

***
îşi trece mâinile prin păr. dacă îl împletesc în cosiţe, timpul va uita că existăm. va trece pe lângă noi...
zilele...


///
Femeia, cu tot cu vântul ei, tace.
în jurul degetelor  - sare
adună praful
mâine - pâine
azi - dor.

Femeia, cu tot cu pădurile ei, dansează.
în jurul degetelor - privirea
leagă lumina
mâine - ploaie
azi - secetă.

***

uite cum se iau fricile şi se strecoară printre degete. ai mai văzut fata mea undeva făină atât de murdară?

femeia dădea la o parte praful lăsat de făină cu  grijă.  Aveai impresia că îl va aduna imediat după ce va pleca fata şi va face din el aluat pentru mâine. 

între timp, fata îşi acoperea ochii cu batista.  un desen ciudat se aşternea pe perete. de undeva ţipetele nopţii articulau litere. 

///

într-un colţ

doua pietre
sar scantei

albastre cu rosu

le aduna in palma

 linii lungi

dor degetele de atâta dorinţă

sursa:

vor creste copacii

toamna

va striga dintre frunze

cucu

***
simţi cum pământul loveşte picioarele. ai mai văzut undeva un munte mai mare decât tine?

femeia rotea brăţările pe mâini. lasă-le, lasă-le, lasă-le. pentru curgere e nevoie de mai mult decât stelele. privirea ei arcuia începuturile. nici în jos, nici în sus, nici în stânga, nici în dreapta.
unu
http://www.flickr.com/photos/nsukhia/292545341/in/photostream/
 doi
sursa

trei

fusta VI. despre recunoașterea titlurilor în relație.

dedicat la doi oameni. dragi. unul departe altul aproape. dedicat.

construim relaţiile ca pe nişte case în care ne dorim să facem multe lucruri: somn, plăcere, sex, plăcere, mâncare, plăcere, ascundere de ploaie, siguranţă, tragere de obloane, siguranţă, acoperit cu pătura, siguranţă.
majoritatea dintre noi vor să aibă case rotunde

De la chisinau09l.10

http://www.archinnovations.com/featured-projects/houses/18/

în casa rotundă cei doi încearcă să devină, să găsească intrări şi ieşiri comune

De la chisinau09l.10

http://www.archinnovations.com/featured-projects/houses/18/

dar

pentru a deveni Unu, este necesară ieşirea din sine.


ieşirea din sine sperie. provoacă fugi, tristeţi, nelinişti.
este ca şi cum cineva se apropie nepermis de mult de noi şi simţim cum ne invadează spaţiul.
iubirea sperie.

actul de iubire în sine este o casa, în care agorafobii nu au acces. în care fobii nu au acces.
de acolo ştii să pleci, când celălalt vrea să doarmă, dar încă nu ştie.

am citit multe despre dinamica relaţiilor. inclusiv despre cum poate fi organizată o relaţie pe conceptul de win-win situation.

prostioare, mai în scurt. trecerea înspre celălalt nu este concurenţă. dacă întro zi, te trezeşti şi vrei să îi demonstrezi celuilalt că eşti frumos şi deştept, deschide uşa şi pleacă.

lasă fricile în grija fricilor
ele
respiră greu noaptea.
nu tu.

casa voastră e plină de rotinjume numai atunci când aceste frici sunt discutate. până la capăt. când senzaţia de topire în Ea/El nu face ca o casă să devină drept-unghi de judecare.

noapte bună.

TU NU TRECI PRAGUL ELECTORAL. IX.

Dragă student,

eu sunt profesoară la una dintre cele mai mari universităţi din Moldova.  îmi place ceea ce fac şi citesc şi pregătesc prezentări şi cursuri nopţi întregi pentru ca să vin în faţa ta şi să te motivez să gândeşti şi să vrei să ai o viaţă plină şi vie. pentru ca tu să treci pragul electoral. am multe cursuri, puţini bani şi entuziasm ca să lupt cu faptul că

tu te plângi de calitatea educaţiei din universităţile noastre, dar nu te pregăteşti pentru seminare, nu te implici in proiecte şi nu vrei să devii liber în exprimare. tu nu vrei să citeşti materialele de pe internet, pentru că ele sunt în altă limbă decât româna.

tu te plângi că majoritatea profesorilor vin în faţa ta cu foi galbene, dar nu îndrăzneşti să le spui despre asta şi nici nu ai alternative care să îl facă să îşi schimbe stilul de predare.

tu ţipi că universităţile sunt corupte, dar te rogi la mine să nu îţi trec lipsele în catalog pentru că ai tot felul de activităţi. sau ai întotdeauna în buzunar nişte bani trimişi de mama din Italia pentru ca să plăteşti pe cei care vor să ia bani.

tu spui că profesorul din Moldova este prost pregătit şi nu faci nimic pentru ca să devii altfel.

să ştii, Dragă student, că eu am dreptul să am studenţi liberi, care ştiu să citească engleză, franceză sau germană, care vor să se implice in activităţi extracurriculare, care e capabil să stea pe coridoare să citească, care gândeşte liber şi are curajul să îmi spună unde am greşit.

dar, până atunci, Tu nu treci pragul electoral.

vii la restanţă la viaţa ta. acolo nu ai pe cine plăti, nu ai cu cine te înţelege. poţi doar să te plângi că am fost eu profesorul tău.

istoria pragurilor electorale integral e aici: http://www.iongrosu.com/
le gasiti si pe celalalte, pana la 9 si de la 9 :)

Fustă ego-is-mă. auz.

când filosoful postmodern vorbeşte despre nou şi intertextualitate, râde. şi eu râd. dacă singura originalitate a omului de ştiinţă este în a fi "meseriaş" în combinarea deosebită a textelor vechi, atunci cum stăm cu simţirea.

da, da ştiu. pe de o parte suntem supuşi trăirii aceluiaşi sentiment, pe de altă parte formele sale pot fi diferite pentru că noi suntem diferiţi.

de fapt, nu asta vroiam să spun :)

formulez o ~~~~~~-gramă a sentimentului

Stănescu: să ai timp şi să îţi fie lene înseamnă a avea valoare.

mă întreb: să îţi fie dor de cel care are timp şi are lene, înseamnă să duci în tine feminitatea ascunsă printre lecturi, tristeţi, nostalgii şi sensibilităţi pur umane?

cam aşa:


„Eu sunt un Copac şi sunt foart singur. Când plouă, plâng. Plecaţi-vă urechea, pentru Dumnezeu, la ceea ce am să vă povestesc. Beţi-vă cafelele, ca să vă piară somnul, ca să vi se deschidă ochii, ca să mă priviţi cu agerime, iar eu am să vă povestesc de ce sunt atât de singur.
1. Se spune că am fost desenat în grabă, pe hârtie grosolană, fără dimensiuni precise, doar pentru ca în spatele maestrului meu meddah să se afle un copac. Este adevărat. [..]
2. [..] fiind un Copac, nu trebuie cu orice preţ să fac parte din carte. Dar mă simt cuprins de nelinişte la gândul că, fiind imaginea unui copac, nu sunt o pagină de carte oarecare. [...]
3. [...] nici măcar eu nu ştiu din ce poveste fac parte...

[...]
Un mare pictor frânc se plimba, cu un alt mare pictor, pe o pajişte frâncă, vorbind despre iscusinţă şi despre artă. Le-a ieşit în cale o pădure. Cel mai iscusit dintre ei a spus: „pentru a picta după noul stil, ai nevoie de un asemenea talent, încât atunci când pictezi un copac dintr-o pădure, împătimitul cre priveşte imaginea să poată veni aici, dacă voieşte, şi să deosebească acel copac de alţi copaci, săl găsească.
Mulţumesc lui Dumnezeu că bietul de mine – copacul pe care îl aveţi în faţa ochilor -, nu a fost pictat cu o asemenea socoteală.....

Nu vreau să fiu un copac în sine; vreau să fiu esenţa lui

(fragment din Orhan Pamuk, Mă cheamă Roşu, ed. Curtea Veche. Buc. 2006)

Te iubesc se spune la nesfârşit.
După tine doar Moartea se rosteşte o singură dată în viaţă.
Tu şi Moartea nu se vorbesc
Se simt.

http://www.museobilbao.com/uploads/corpus/00-10.jpg
ps. în acest text nu se pun întrebări, totul e doar exprimare, fără pretenţii de raţionalizare sau înţelegere a ceea ce scriu. Acest text este.

Cine dă mai mult?

FUSTA IV. podurile relaţiilor

De la 2010_08_06

hai să pornesc aşa. orice tip de relaţie, inclusiv cele "apetitiv-erotic-sentimentale", vorba lui Codoban, sunt ancorate într-un anumit tip de realitate.

mental, această realitate este structurată în timp şi spaţiu. aha :). de obicei nu ating tema timpului. am eu motive mai personale pentru care nu îl ating, dar...Cineva-ul meu m-a provocat la o discuţie despre timp şi relaţii şi am zis: ok. despre timp să fie.

putem vorbi despre câteva etape întro relaţie-
uno.cristalizarea. temporal durează maximum câteva luni. aici lumea şi Celălalt sunt văzuţi prin

De la 2010_08_05

doi. de-cristalizarea. începem să vedem scheletul celuilalt şi să ne întrebăm dacă ne place şi putem accepta. aici apar conflictele. timp maxim de desfăşurare, alte câteva luni.

trei. înţelegerea fondului relaţiei. adică identificarea naturii sentimentului. este oare ceea ce trăim un sentiment autentic de iubire, în care îl acceptăm pe celălalt aşa cum este sau a fost o pasiune? timp: stop.

acum despre timp. iak o definiţie a lui :=)

De la chisinau09l.10

sursa imagine
aici oamenii vorbesc despre vârsta trăsnetului.

sentimentele autentice nu au vârstă. ele nu depind de timp: nici de cel transcendent nici de cel biologic.

iubirea este durată pură. ea înghite timpul şi îl transformă. în iubire asfinţitul devine a sfinţit.



nu?

refer- end-..........................u-amini

am promis să vorbesc despre referendum şi cauzele din care acesta a eşuat. şi mă tot gândeam ce se intâmplă la noi, că oamenii sunt atât de reticenţi şi rezistenţi schimbărilor.

dar azi am fost la ţară. la Nemţeni. aha. acolo unde ţăranii stau şi beau când voluntarii lucrează asupra digului şi apa a trecut peste maluri, că tucma Filat s-o dus să salveze un câine.

satul nu era trist. nemărginirea îşi continuă drumul, chiar şi printre ape. fosta mea acasă pare calmă şi plină de pace. doar copacii sunt uscaţi.

camera mea, plină de secrete de fete cândva, arată acum aşa cum vedeţi.


fotografiile mele şi ale lui fratele meu stau agăţate în aşteptarea noastră. chiar dacă în jur nu a mai rămas aproape nimic


ochii mei au pierdut azi copilăria.


am căutat-o în toate colţurile, am încercat să mă ascund sub cireş, să îmi caut cărţile. nu am găsit nimic.
decât un tată îmbătrânit şi puternic.


şi acum despre referendum. şi de ce a eşuat. aş putea da teorii, aş putea analiza şi juca realitatea.

dar, realmente ceea ce se întâmplă este că Moldova e o casă inundată, care şi-a pierdut copilăria.

prinţii au venit călare pe lozinci, iar tinerii au avut tendinţa să se ascundă în cireş.
dar cireşul este uscat.

tatăl meu a spus: nu înţeleg de ce oamenii noştrii nu au ieşit să voteze? ruşii i-au deportat, le-au luat pământurile, i-au deposedat de latinitate. oare cât timp le mai trebuie să înţeleagă?

dar asta spune Tata.

eu spun: avem tineri frumoşi şi deştepţi, cărora le-a fost inundată acasa. culroile apei au fost diferite.
doar că e păcat că ei se ascund in cireş. tinerii. de acolo nu mai strigă cucul despre prima dragoste.

:) geanta și omul. excurs static

am găsit la Olga
o provocare, care poate da de gandit. ce ai in geanta spune ceva despre cum gandesti?

experimentul scosului lucrurilor din geanta si aranjatului a durat cat o viata de om :)

le-am trantit toate pe pat, cam asa cum stau in geanta. apoi, s-a trezit eul meu social si le-am aranjat asa cum am reusit eu:
...portmoneu pentru monede cu vrajitoarea cu matura pe el :) tare-mi place
...o oglinda, in care nu ma uit niciodata. mai are inca lipita pe ea hartia cu eticheta. o iau cu mine tot timpul. e de la N. si e a mea :)
...carti: Hofstede, si altele pe educatie interculturala. pentru suflet - castaneda.
...portmoneu mare si vechi, furat de cateva ori prin chisinau si intors gol :) asta e o alta poveste
pasaport, stick, telefon, tigari, cutie pentru tigari :), bricheta.

spune ceva despre mine?
nu stiu
ordinea lor ar spune cred ca mai multe. faptul ca sunt adunate gramada, ca de obicei nu gasesc telefonul sau bricheta sau tigarile

dar :)
imi place provocarea.
marimea gentii cred ca poate fi determinata dupa cate lucruri incap intro geanta :)

ps. datorita tie, Olga, am facut inventarul. da nu vreau sa las nimic acasa :)

locuri. natura. fara oameni. doar una :)

mai am 10 zile de stat in Țara Bascilor. in fiecare zi câte o descoperire. în fiecare zi, fără ghiduri turistice, fără a avea habar unde mergem, ne urcăm în autobuz (ByzkayaBus) și umblăm prin regiune.

azi am fost in MUNDAKA.
ca de obicei, în aventurile mele, nu mă interesează detalii decât după ce ajung să absorb locul. ei, aici a fost amplasat primul parlament basc. vă las să citiți.
și să vedeți :)


asta este ceea ce se vede din autobuz. atunci când încă nu ai habar unde vei coborî.

apoi, fiică-mea a început să repete. coborâm, coborâm, coborâm. am coborât. pe aici.

și pe aici

și am ajuns aici:

insula m-a lăsat cu ochii lungi

i-am deschis ca să văd asta

și asta

pești mari-mari. la mal :) copiii, adunând crabi de mărimea unei palme, scoici vii printre pietre, moarte si transformate în rocă, mare care își unge oamenii cu valurile ei mici.
ceea ce am văzut eu este o mare iubitoare de copii

se jucau nestingheriți de posibilități, riscuri sau valuri.
printre pietre,

iar departe Anboto, muntele despre care v-am mai povestit, cu Mary a lor veghind


tot mary face ca ea

și el

să se uite pe furiș unul la altul

eu?
mi-am lăsat ca întotdeauna o bucățică din mine printre pietre


marea-care-iubește-copiii aduce toamna iubitorii de valuri



și îi mângâie. doar dacă sunt curajoși. așa cum își iubește bascii.

noi? am venit in Bilbao cu ochii albaștri

referendum pa(r)t(i)zani!

Hai că vine referendumul. Hai că mulți spun că nu îi mai interesează.
Pe mine mă interesează.

Am încercat să găsesc niște puncte teoretice care mi-ar permite să analizez ceea ce se întâmplă la noi și să știu ce să aleg. ca de mers sigur merg.

Acest text nu vine să convingă. Acest text vine să pună și mai multe întrebări.



Câteva zile în urmă, mă întreba cineva pe facebook ce întrebare aș pune unei ființe supranaturale, care mă cunoaște și înțelege. Am spus că îl voi ruga să formuleze o întrebare. Apoi, am găsit și la Mark Tkaciuk cerere de întrebări pentru o emisiune la Fabrica. și pe el l-aș ruga să formuleze o întrebare, pentru că nu există certitudinea gândirii, o știm de la Descartes. Sau poate chiar de la Socrate.

Așadar, ce întrebare ați adresa celor care aspiră la putere? Sau ce vă veți întreba după ce citiți acest text.

Hai să vedem ce vreau să spun. Citeam Hofstede Culture’ s Consequnces(SAGE,2001).
Printre mai multe caracteristici ale unei culturi, Hofstede ne spune că distanța față de putere este prima. Ce este această distanță față de putere?
(puterea, în termeni antropologici este potențialul de a determina direct sau indirect comportamentul unei sau a mai multor persoane )
Conform lui Hofstede, și Mulder înantea lui, Distanța față de putere, între liderul B și subordonatul S întro ierarhie este diferența dintre măsura în care B poate determina comportamentul lui S și măsura în care S poate determina comportamentul lui B.


Deci, uman vorbind ambii își influențează comportamentul reciproc. Dar, unul dintre ei îl poate influența mai mult pe altul. Această diferență ne dă distanța față de putere.
Clar, mă gândesc, nimic mai simplu. Dar cu ce mă ajută asta ca și alegător?
Fișca este următoarea, cum zic adorabilii mei studenți :).
Distanța față de putere măsoară inegalitatea în putere deci. De aici Mulder formulează câteva ipoteze:
1. Cu cât mai mult timp puterea este exercitată, cu atât provoacă mai multă satisfacție.
2. Cu cât este mai mare indicatorul de distanță, cu atât mai mult individul va lupta să mențină sau crească distanța de putere față de subordonat.
3. Cu cât este mai mare distanța față de subordonat, cu atât mai mult liderii vor lupta pentru a o mări.
4. Indivizii vor lupta să reducă distanța de putere între ei și cel care deține puterea
5. Cu cât este mai mică distanța de putere, cu atât mai puternică este tendința de a o reduce.

Mai sunt. Data asta mă duc numai la acestea. Nu știu cum se întâmplă, exact ca în cărți, la noi. Suntem deci în concordanță cu teoriile științifice :)
Dar
Având în vedere și caracteristicile personale ale liderilor noștri, fie că sunt la putere, fie că deja nu sau încă nu, oare cine dintre ei va avea tendința să crească și mai mult distanța de putere?
Voi pe cine vedeți în fața ochilor?

(in Guimaraes, portugalia, aceasta este statuia tradatorului, care are doua capuri, unul e pe stomac, dak ceva :))

și cum vom reacționa noi, cei care vor fi subordonați acestei puteri?

Sau cum vor trebui să coordoneze liderii astfel încât noi să nu vrem să reducem distanța, adică să îi dăm jos?


Pentru cei care vor sa citeasca mai mult: Mulder Mauk, The daily power game, Netherlands, Leiden, 1977
Si Hofstede si Inkeless si multi multi altii.

http://www.youtube.com/watch?v=PEj7jnR--Dg

DIN MINE

curge tăcerea

printre degete
formează unghii




când vei avea spatele roșu
să nu plângi

răbdare



îmi las în tine vara
cu toate culorile

cândva voi
veni dupa ea

poa
te

dor de autenticitate

astăzi se împlinește un an de când a murit. căutam alte cuvinte: a plecat dintre noi sau se odihnește.

însă eu văd
a murit.
și degeaba încercăm să ne ascundem după deget.
oamenii mor.




astăzi mergeam cu fiica mea prin orașul de noapte.

am găsit locuri atât de frumoase. voi reveni la ele în altă zi.

dar, la un moment dat am trecut pe lângă o agenție  funerară.
Dumitrița mă întreabă: Mama, aceasta este o agenție de voiaj?
Eu: da. cu ei pleci în lumea cealaltă.
Ea: mama, oamenii nu pleacă nicăieri când mor. ei mor.

îmi amintesc acum despre toate ritualurile de trecere și mituri și povești.

poduri, pe care oamenii le traversează, pentru a nu se mai întoarce la noi.
mi-e dor de bunica.




fără concluzii.
oamenii mor.

FUSTA NUȘTIU CARE. ȘI NU ȘTIU DE CE

incursiuni lirice: ghid de stors lacrimi din sine.
dai la o parte degetul mare de pe ochi
să se vadă inima

au intrat oameni și insecte
orgoliile trântesc ușile-n nas
nu te sper-
ia
dez-amăgire.


incursiuni teoretice:
eliade, nunta în cer. o iubire trebuie să fie ultima prin esența ei. adevăratul  bărbat e Don Juan, care știe să conducă  femeia înspre moarte.

în varianta românească Făt Frumos nu conduce nicio femeie la moarte. el le salvează. aceste salvări permanente au creat arhetipul femeii care se vrea ocrotită. jertfa ei majoră, sau plata pentru aripa lui ocrotitoare este libertatea ei. și câteva ocupații clasice, tip mâncare, curățenie, spălat de ciorpi, etc.

între căutarea prințului și găsirea zmeului (cam așa arată un scenariu clasic matrimonial) apar tot felul de feți-frumușei sau zmeișori care le dezvață să plângă.

odată demult, Codoban spunea că femeile îl pregătesc pe bărbat pentru altă femeie. exemplare tipice sunt mamele, apoi amantele, apoi soțiile și tot așa. șir interminabil de educatoare cu pieptul mândru de produsul final.

și la un moment dat femeia zice: ia să fac eu o evaluare continuă pe nivele: cunoaștere și înțelegere, abilități și competențe de integrare a ceea ce a învățat. și îl lasă să plece numai după ce este sigură că a învățat ceva.

acum băck la bărbați. ei te dezvață să plângi. ei te învață să  îți acoperi ochii cu degetul mare și pleacă de lângă tine atunci când simt că evaluarea este aproape. de ce?

pentru că până și cel mai bun student are trac înainte de examene.

hoho!!!!! nu săriți în cap, nu este versiunea feministă a istoriei. :) mai am o variantă.

varianta B. nu există evaluări. învățăm unii de la alții desensibilizarea. ca lumea, în dez-astrele ei, să fie văzută  în toată frumusețea. și oricine dintre noi, atunci când nu mai știe să plângă își pune degetul mare la ochi, ca să își apere inima. dacă mai rămâne ceva din ea.


ce ziceți?

și din nou muzică.

vânt.

poate oare un vânt
despleti o femeie?

SFÂRŞIT. ÎNCEPUT. MULŢUMESC :)

VINERI
plec la Bilbao.

ce am învăţat din această experienţă? că viaţa permite zborul, chiar şi fără aripi,
ca oamenii sunt buni (re-asigurare)
că peste o experienţă traumatizantă, Dumnezeu aşează iubirea. îşi pune palma pe fruntea ta şi te ţine în braţe. ori de câte ori ai nevoie.

vă mulţumesc.
Gina, Mariutza mea franceză, Geanina, Alex, Irina,  Amadeu, Flavius, N., Maria, fetele mele de la USM, Rodica, Ion :), Euglena Verde, ana ana ana, Victoria Rudi,  facebookiştii mei, Cătălin Gomboş, Vica, Rodica de la Bucureşti, Bogdan.
oameni.
oameni:)
OAMENI !!!!!!!!!!!!!

liberă, cu fetiţa mea în braţe vineri zbor.
vă scriu de acolo.

mă închin.

dar

TĂCERE MOV

cândva vom râde
de
noapte
şi fluturi

rostogoleşte-mă

lecturi :)

apoi eu nu stiu cum se adaugă banere ca să fie frumos, dar măcar un pas. am luat banerul de la posmotrel. el de la fetele care au pornit aventura ;)

când eram mică, mă ascundeam sub plapumă şi citeam noaptea. astăzi citesc oriunde.
citesc, deci sunt liberă şi sexy.
şi susţin fetele

cartea de moment?
nu am niciodată o singură carte.
 am una pentru creier,
Eliphas Levi  Înalta magie, Ritualul
alta pentru suflet
Pascal Quignard Villa Amalia
altele pentru dispoziţii de moment
aici intră tot felul de alte cărţi

şi una de căpătâi, secretă secretă :)

voi ce citiţi?

RAR

ai văzut
există programe de comprimare

rar

zip

sar de la o amintire la alta
click click click
dacă ştiam
te foloseam

sub ploaie
părul meu se face şi mai lung
ca şi
ochii

fusta III. ce face ca iubirea să fie iubire

aş vrea să pot face scheme aici. nu ştiu cum. deci voi încerca să redau într-o manieră lineară nolinearitatea. ;)

aşadar. îndrăgostirea, iubirea-pasiune, iubirea-iubire.

să mergem pas cu pas. poate că până la urmă înţelegem ce se întâmplă în capurile şi inimile noastre.

în primul rând - alegerea obiectului iubirii. cum îl alegem, îl alegem noi sau ajunge să ne aleagă el/ea pe noi.

există mai multe ipoteze, care îşi necesită confirmarea.
acelaşi Ortega y Gasset identifică o relaţie între dorinţele noastre inconştiente şi alegerea partenerului. astfel explică atracţia dintre un vagabond şi o fată de intelectuali, de ex. deci alegerea partenerului se bazează pe principiul similarităţii. vagabondajul spiritului atrage acelaşi vagabondaj. îmi place această idee.

altă ipoteză, tot clasică, spune - căutăm ceea ce nu avem. încercăm să descoperim în celălalt ceea ce ne lipseşte. şi asta interesantă.

dar, Platon, Banchetul. mitul androginilor parcă le-ar face sinteza. dacă noi căutăm jumătatea noastră, atunci această jumătatea, fiind parte din noi, este identică nouă, dar şi se deosebeşte devenind, în momentul în care zeii ne-au despărţit un Altul prin excelenţă.

De la cotituri

sursa imagine
buuuuuuuuuunnnn....
deci, cum alegem în iubire? uneori o simplă privire este de ajuns ca să înţelegem că omul a devenit obiectul. alteori o mişcare a corpului. ca asta.

De la bucuresti

uneori, ca şi in frumoasa istorie a lui Scarlet O'Hara ne trebuiesc ani ca să înţelegem ce sentimente nutrim.

să ţină oare complexitatea alegerii de complexitatea noastră? sau mai degrabă este vorba despre un instinct, în care îl simţim pe cel de alături al nostru până la oase?
cum e?
:P despre cum are loc alegerea, pe criterii de gender spun întro fustă separată. îmi trebuie pentru asta o sărbătoare specială.:) alege bărbatul sau alege femeia?
cum credeţi?

acum, aceste raporturi dintre Eu-Altul se pot structura în câteva feluri. mă voi referi la trei dintre ele, pe care le consider mai importante pentru tema aleasă. data viitoare - îndrăgostirea.

fusta II. despre vânt. şi speranţe

De la cotituri

sursa imagine
autor: Nikos Economopoulos

timpul speranţei.
îmi aminteşte despre capcanele vântului acest concept. este adevărat că adeseori speranţa este cea care ne permite să fim mai puternici. dar, în goana după celălalt, sau întro relaţie abia începută tocmai speranţa este vântul distrugător.

să explictez.
începutul unei pasuni este congruent cu fantasmele. începe ceea ce Stendhal numeşte proces de cristalizare. în acest proces, speranţa este catalizatorul. de câte ori am simţit cu toţii că vântul ne poartă spre culmi, pe care nu le-am imaginat vreo dată? exact asta se întâmplă şi în procesul de îndrăgostire. îi atribuim celuilalt nu numai calităţile pe care nu le are, dar avem şi deosibita capacitate de a atribui contururi viitorului cu acea persoană.

exerciţiu de imaginaţie: dacă închidem ochii, nu cumva simţim cum ne mângâie cu drag cea sau cel pe care îl dorim? nu vedem cafeaua de dimineaţă, alături de el sau ea?

ba da.
şi?
mă întrebaţi voi, nu am voie să visez? oare nu visul mă ajută?

şi?
întreb eu
oare nu speranţa este cea care programează un tip de relaţie, care ne face să vedem lumea întrun anumit fel, să AVEM deja ceea pentru ce luptăm?

spune-mi care sunt speranţele tale şi îţi voi spune cine eşti. şi îţi voi mai spune cât de mare va fi dezamăgirea ta.

fără speranţă.
deci fără fantasme
fără viitor

sursa imagine
doar prezentul
Celălalt şi Tu în afara Timpului.
cum apare această perspectivă?

sursa imagine

şi asta
http://www.youtube.com/watch?v=tgUyDhwDFdU&feature=related

am promis cuiva, o postare despre vânt. aici e.

transfer de fuste. I. nevoia de iubire

vorbeam de multe ori cu prietenii mei, că ar fi interesant să fac un curs pe seducţie. azi, întro discuţie cu Alex am primit un link.
am citit, am curăţat şi în loc să mă apuc de ceea ce ar trebui am decis să vorbim puţin. despre seducţie.

nevoia de iubire se manifestă diferit. despre tipuri de manifestări vom vorbi mai târziu, într-un alt post. ea ţine în mare măsură şi de viziunea proprie legată de acest afect. sau sentiment. sau pasiune. sau ideal. sau multe multe altele.

să încercăm acum să vedem care sunt mecanismele care generează nevoia tot nu are rost. sunt tot felul de teorii psihologice care o fac mai bine decât aş înşira-o eu aici.

pe mine, însă ca şi pe voi, în momentul în care aveţi în faţă potenţialitatea unei relaţii, mă interesează CUM-ul seducţiei. mulţi dintre noi ştiu să atragă partenerii în roiul relaţiei, dar nu ştiu să îi păstreze. alţii nici măcar nu îndrăznesc să facă ceva pentru a obţine ceea ce îşi doresc.

codoban.. prima regulă în iubire este dublă- FĂRĂ SPERANŢĂ şi FĂRĂ GRABĂ.

să descifrăm.
fără grabă azi. fără speranţă data viitoare.


sursa imagine
în momentul în care facem o pasiune pentru cineva, percepţia timpului devine mai acută. nu mai ţinem cont de incapacitatea noastră de a-l dirrija. căutăm fiinţa pe care o dorim, încercăm să o absorbim. timpul, devine în acest moment, duşmanul cel mai duşman.

citisem undeva, cred că la Ortega y Gasset, că iubirea este cea mai plictisitoare ocupaţie. întrebaţi-vă asupra acestei expresii. spunem de o sută de ori pe zi te iubesc, sunăm, provocăm. deci, plictisim în cel mai odios hal posibil. la un moment dat, toate intrigile legate de personalitatea noastră se transformă întro frică de plictiseală. şi pierdem teren.

e şi mai urât în cazul în care încă nu avem un răspuns clar vizavi de dorinţa ce ne arde din interior.
de ce m-ar interesa un peşte, pe care l-am prins deja? ce să fac cu el?
aţi fost în aceaste ipostaze.

pasiunea, şi toate celelalte forme ale iubirii ne sunt date ca să devenim Unul, sau mai frumoşi, sau mai buni. dar ea, ca şi alte tipuri de ocupaţii umane, este o techne. are reguli şi cadre ale calităţii.
cercul Deming
1. planifică
2. acţionează
3. evaluează
4. planifică
acţionează şi aici. exact ca în strategiile educaţionale.
despre aceste reguli, şi alte şmecherii voi vorbi în Fustele de pe acest blog.

până atunci, întrebarea mea este: vreţi o relaţie frumoasă, aşa cum o vedeţi fiecare dintre voi? credeţi cumva că asta se rezolvă de la sine?
dacă da, să nu vă mai uitaţi la voi în palmă şi să ziceţi că nu aveţi noroc,

De la cotituri

de întrebarea asupra propriei fiinţe e vorba.

dedicaţie specială: celor care visează, dar ştiu că şi visul este o tehnică specială: http://www.youtube.com/watch?v=yXo_QZOA6p8

astăzi o poveste

fără detalii de oraşe

jurnal fără zile.

De la bilbao14aprilie

oarecum străin, îşi uda florile în fiecare dimineaţă cu certitudinea femeii care coase nasturii de pe hainele copiilor. se apleca în linişte asupra lor. nu le cânta, nici nu le vorbea. atingea frunzele cumva nervos şi rapid. una stă să cadă. mâine voi deveni mai bun, îşi spunea.

De la bilbao14aprilie

dansul ei fascinează trecătorii. când plânge îşi ascunde degetele în buzunare. nu udă florile. uneori, foarte rar dă bani la cerşetori şi uită că prieteniile sunt legate unele de altele prin telefoane dese şi inutile. îi plac cărţile. în dezordinea din casă şi din cap, numai ele au un loc stabil. cărţile nu trebuiesc udate. nici măcar în grabă, nici măcar rapid. nici măcar cu lacrimi.

De la marea

nu. nu s-au întâlnit niciodată.

ea avea prea multe scări de coborât,

De la bilbao14aprilie

el prea multe flori de udat.

De la sintra

în casa asta nimic nu mai e la fel. liniştea dispare printre rafturi. nici măcar paşii nu se mai aud.

De la marea