august 18, 2010

locuri. natura. fara oameni. doar una :)

mai am 10 zile de stat in Țara Bascilor. in fiecare zi câte o descoperire. în fiecare zi, fără ghiduri turistice, fără a avea habar unde mergem, ne urcăm în autobuz (ByzkayaBus) și umblăm prin regiune.

azi am fost in MUNDAKA.
ca de obicei, în aventurile mele, nu mă interesează detalii decât după ce ajung să absorb locul. ei, aici a fost amplasat primul parlament basc. vă las să citiți.
și să vedeți :)


asta este ceea ce se vede din autobuz. atunci când încă nu ai habar unde vei coborî.

apoi, fiică-mea a început să repete. coborâm, coborâm, coborâm. am coborât. pe aici.

și pe aici

și am ajuns aici:

insula m-a lăsat cu ochii lungi

i-am deschis ca să văd asta

și asta

pești mari-mari. la mal :) copiii, adunând crabi de mărimea unei palme, scoici vii printre pietre, moarte si transformate în rocă, mare care își unge oamenii cu valurile ei mici.
ceea ce am văzut eu este o mare iubitoare de copii

se jucau nestingheriți de posibilități, riscuri sau valuri.
printre pietre,

iar departe Anboto, muntele despre care v-am mai povestit, cu Mary a lor veghind


tot mary face ca ea

și el

să se uite pe furiș unul la altul

eu?
mi-am lăsat ca întotdeauna o bucățică din mine printre pietre


marea-care-iubește-copiii aduce toamna iubitorii de valuri



și îi mângâie. doar dacă sunt curajoși. așa cum își iubește bascii.

noi? am venit in Bilbao cu ochii albaștri
Trimiteți un comentariu