septembrie 13, 2010

refer- end-..........................u-amini

am promis să vorbesc despre referendum şi cauzele din care acesta a eşuat. şi mă tot gândeam ce se intâmplă la noi, că oamenii sunt atât de reticenţi şi rezistenţi schimbărilor.

dar azi am fost la ţară. la Nemţeni. aha. acolo unde ţăranii stau şi beau când voluntarii lucrează asupra digului şi apa a trecut peste maluri, că tucma Filat s-o dus să salveze un câine.

satul nu era trist. nemărginirea îşi continuă drumul, chiar şi printre ape. fosta mea acasă pare calmă şi plină de pace. doar copacii sunt uscaţi.

camera mea, plină de secrete de fete cândva, arată acum aşa cum vedeţi.


fotografiile mele şi ale lui fratele meu stau agăţate în aşteptarea noastră. chiar dacă în jur nu a mai rămas aproape nimic


ochii mei au pierdut azi copilăria.


am căutat-o în toate colţurile, am încercat să mă ascund sub cireş, să îmi caut cărţile. nu am găsit nimic.
decât un tată îmbătrânit şi puternic.


şi acum despre referendum. şi de ce a eşuat. aş putea da teorii, aş putea analiza şi juca realitatea.

dar, realmente ceea ce se întâmplă este că Moldova e o casă inundată, care şi-a pierdut copilăria.

prinţii au venit călare pe lozinci, iar tinerii au avut tendinţa să se ascundă în cireş.
dar cireşul este uscat.

tatăl meu a spus: nu înţeleg de ce oamenii noştrii nu au ieşit să voteze? ruşii i-au deportat, le-au luat pământurile, i-au deposedat de latinitate. oare cât timp le mai trebuie să înţeleagă?

dar asta spune Tata.

eu spun: avem tineri frumoşi şi deştepţi, cărora le-a fost inundată acasa. culroile apei au fost diferite.
doar că e păcat că ei se ascund in cireş. tinerii. de acolo nu mai strigă cucul despre prima dragoste.

8 comentarii:

Larry Livingstone spunea...

Place :-)

Vic Kara spunea...

Foarte trist!!!!

fustasocratica spunea...

larry :)

fustasocratica spunea...

Vica, acolo erau secretele noastre....acum le pastram doar in noi...

V.G spunea...

Buna... sincer sa fiu... putin si plingeam, chiar daca sunt barbat... si nu imi este rusine sa spun asta, insa intr-adevar e jalnic, tot e jalnic in tara lor... pentru ca din cite imi dau seama nu este si nici nu a fost a nostra... poate va fi, insa pe moment - nu este a noastra...
In ochii tatalui cred ca se poate de citit o viata, o tara, o lume intreaga... :( si e foarte bine sa ii sarutam si sa ii pretuim atunci cind sunt cu noi..
Despre Blog - e superb... chiar nu m-am asteptat si ca idee si ca imagine si ca format.
V.G

fustasocratica spunea...

da...in ochii tatilor nostri, lumea...
cat despre tzara lor, sau a noastra..cred ca Victor, multe depinde si de noi.

cat despre blog, multumesc :)

incertitudini spunea...

Angela,


Abia acum văd ..iartă-mă, nu mai am cuvinte, nu știam unde ești..

fustasocratica spunea...

Gina...
o sa iti scriu