fusta de trecere. despre moarte și impozite nimic.

când eram mică speram că într-o noapte, atunci când va fi vânt, în casa mea va ateriza Mary Poppins. nu pentru că familia mea era nefericită sau pentru că aș fi avut nevoie de o bonă severă (eu o aveam pe mama altături), ci pentru că tot timpul așteptam să se întâmple minuni și magie.

mai mult, eram un fel de Pepi Ciorap-Lung, numai că fără pistrui. învățasem chiar să îmi prind o codiță sus, pentru ca să am libertatea să mă maimuțăresc cât vreau eu.

un singur moment mă speria în toată povestea cu vântul și bona-mag: vântul o ducea de la mine (asta în cazul în care ar apare) exact în cel mai interesant moment.

o aștept încă de fiecare dată când e vânt. cam așa cum e acum seara.

în povestea asta cu minunile pe care le așteptăm vântul este elementul central. ele încep să se risipească exact atunci când ne este lumea mai dragă.

și atunci ne spunem - ce păcat, nu am reușit să fac una, a doua, a treia. să spun cuiva că îl iubesc pur și simplu.

în viața noastră cel mai mare vânt este moartea.

 și cea mai neînțeleasă minune.
anul viitor și pe mine mă va aștepta un mormânt. iar acum, îmi dau seama că devin, pentru tata, Mary Poppins. și uite că a venit vântul.

fetița din mine și-a adunat pumnii sub barbă de Paști. am sărit anul acesta peste cimitire și Blajini. pentru că orice minune nu poate avea loc acolo. acolo moartea este deja prezentă.

și chiar dacă Epicur are dreptate - nu ne întâlnim niciodată cu moartea - eu încă mai aștept să apară de undeva Ivan Turbincă și să o bage la turbincă.

azi e vânt.
îmi iau umbrela și mă duc.
o să aterizez în copilăria lui tata și o sa îi mângâi obrajii. toată viața mi-am dorit să fac asta.
azi tata face 65 de ani și șase luni.

                                                    sursa

fusta 35. despre uși și iubire

citez: The happiness of your life depends on the quality of your thoughts. (pagina asta)

și parcă mi-ar fi dor uneori de o ușă care se deschide singură. fără eforturi. și gândurile mele spun: ai crescut - fii responsabilă pentru tine și acțiunile tale. planifică, bate, deschide, menține, evaluează, iar bate, iar deschide și tot așa.

și uneori intervine oboseala cruntă. parcă nu mai vrei să bați, parcă fiecare secundă de așteptat până se va deschide este interminabilă. și peste tot o ploaie fără sfârșit. și tu vrei doar să te culci pe o ureche și să aștepți. și la un moment dat cineva să deschidă o ușă în locul tău și să te cheme înăuntru pur și simplu.

fiecare dintre noi are momente din acestea. anume atunci înțelegem că iubirea necondiționată a mamei se oprește la mama. ceilalți ne iubesc pentru ceva. sau au nevoie de noi pentru ceva. și atunci, Sorin are dreptate. în dragoste așteptăm reciprocitate.

doar că nu știu cum se întâmplă că și atunci când celălalt nu ne iubește, continuăm să iubim. iubirea ei pentru tine sau a ta pentru el nu este condiționată de reciprocitate. fie că mă iubește sau nu - eu iubesc. pot alege însă să stau alături de omul acesta sau nu. dar asta e altă poveste. și ea nu ține de iubire per se.

necondiționat înseamnă te iubesc pentru că ești așa cum ești. nu pentru că ești cu mine sau nu, nu pentru că ai statut/bani/prieteni/charismă. ci pentru că ești. toate elementele despre care vorbeam sunt doar niște momeli pentru a te îndrăgosti.

și nici măcar nu contează pentru ce iubești. contează ce faci cu această iubire. ce îți aduce ea. ce transformă în tine. unde te duce.

eu sincer nu îi invidiez pe oamenii care nu au iubit niciodată. oamenii pentru care deschiderea este o ușă, în care ei se tem să bată. putem folosi jocurile de seducție toată viața. iubirea care te topește face cât o mie de jocuri pe nivele. pentru că iubirea este singura care te învață Cum trece viața. Cum se simte ea. Cum pulsează.

iar calitatea gândurilor depinde de propria ecologie. ce faci, cu ce grup te identifici. cine ți-e drag. ce  idealuri și vise ai.

dacă îți imaginezi multe cercuri cuprinse unul în altul, tu pe care l-ai alege? pe cel exterior, cel mai mare sau pe cel din interior - punctul din centrul cercurilor?

sursa

Fusta 16. unde pot fi găsiți oameni e liniște. despre prieteni altfel.

când cauți  oameni, care sunt ai tăi mergi într-un loc în care e liniște. stai liniștit cu o carte/ziar/kindle/telefon în mână și urmărește-i.

asta se numește detașare. doar că nu știu de ce se întâmplă că nu reușești să te detașezi atunci când oamenii îți devin dragi. și nu poți să le spui ce te deranjează, de ce nu mai poți vorbi cu ei, de ce atunci când mergi la o cafea, tăcerile devin tot mai apăsătoare.

sau altfel. devii gelos, începi să tremuri, te enervezi și se duce naibii somn, concentrare, echilibru.

atunci lumea se întoarce pe dos.

pentru că, fie că acesta este prieten purșisimplu, sau prieten nupurșisimplu, ne este frică să îi pierdem. de ce ne este frică?

pentru că nu avem cu ce să ne umplem singurătățile. pentru că în noi nu e liniște.

îmi amintesc de Corinteni

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.

și mă gândesc - da?

presupune asta oare că trebuie să suportăm nesimțirea celuilalt, să ne alimentăm sentimentul de vină pentru cei pe care îi iubim, să le suferim pe toate? să le răbdăm?

poate că de fapt, dragostea nu are nimic cu răbdatul, ci cu deschiderea, cu găsirea de liniște, cu găsirea de oameni. alți oameni. cei care știu să asculte tăcerea din tine, cei care pot vorbi fără să facă zgomot, cei care trec pe lângă tine când dormi în vârful picioarelor, ca să nu te trezească, indiferent ce oră este?

cei care vor să ofere, nu să ia?

și poate că ești pregătit să iubești și să întâlnești omul, prieten purșisimplu, sau prieten nupurșisimplu atunci când știi, că dacă el nu poate vorbi, vorbești tu?

putem vorbi despre prietenie în termeni Corinteni?

sau prietenia e schimb, care există atât timp cât e reciproc avantajos?

friends

leapșa 2. modele, oameni și punkte pe maxim

Moni continuă leapșa. și eu.

1. Povesteşte-ne cea mai incomodă situaţie pe care ai trăit-o la un eveniment public.

eram în clasa a nuștiucâta, mai știu doar că eram adolescentă. la o tabără de vară o făceam pe povestitoarea. îmi plăcea tare mult Creangă, La cireșe. mai știți?

Şi nebuna de mătuşa Mărioara, după mine, şi eu fuga iepureşte prin cânepă, şi ea pe urma mea, până la gardul din fundul grădinii, pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă, fugind tot iepureşte, şi ea după mine până-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sărit; pe de lături iar gard, şi hârsita de mătuşă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să pună mâna pe mine! Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga...........

și cum eram eu înfierbântată de povestire și mă luase gura pe dinainte

am tras o înjurătură maaaaaaaare maaaaaare, de parcă mă prinse-se mătușa Mărioara pe mine sau mă împiedecasem eu acolo. :)

profesorii au rămas cu gura căscată, colegii râdeau  și eu toată roșie am continuat

până ce dăm cânepa toată palancă la pământ; căci, să nu spun minciuni, erau vro zece-douăsprezece prăjini de cânepă, frumoasă şi deasă cum îi peria, de care nu s-a ales nimica. Şi după ce facem noi trebuşoara asta, mătuşa, nu ştiu cum, se încâlceşte prin cânepă, ori se împiedică de ceva, şi cade jos.

nu știu de ce, dar nu o voi uita toată viața. și mă umflă râsul ori de câte ori îmi amintesc cum stăteam pe scenă și râdeam de mă spărgeam. și acum râd :)

2.   Când ai avut prima dată senzaţia că oamenii te percep altfel de cum te-ai aştepta?
mmmm...nu mai știu...cred că în clasele mari, când credeam că lumea e frumoasă și mă iubește și la un moment dat s-a apropiat de mine o colegă, care era cu câțiva ani mai mare și m-a scos la ”razboare” pentru un băiat. tare neplăcut incident. dar am înțeles că uneori lumea se oprește în loc chiar dacă nu vrei și că oamenii te văd altfel decât ești.

și m-am obișnuit cu ideea. chiar dacă doare.

apoi, mult mai târziu, cu vreo doi ani în urmă, s-a produs ruptura cu doi oameni la care am ținut tare mult, prietene cu care am crescut, am trăit timp de 20 de ani. și asta pentru că toți noi ne percepem unii pe alții altfel decât credem. și poate că e ok. și poate că relațiile durabile sunt cele în care distanța asta dintre cum mă văd eu sau cum vreau să mă vezi, coincide cu ce crezi tu despre mine.

3.    Care a fost momentul de cotitură (plus/minus) al carierei tale?
anul trecut. din 95, venită de la cluj, am stat în USM. făcut cursuri, doctorate, posdocuri, discuții, asigurarea calității și tot așa. eram îndrăgostită de jobul meu. dar devenisem comodă și foarte sigură că în afara univeristății viața nu merită a fi trăită.

primăvara trecută am trecut peste frici, pasiunea de a preda și locuri cunoscute la scrierea în revista PUNKT și după aceea la poziția de consultant în Ministerul Culturii și la Tineret. dacă nu apărea Angela și după aceea Onorica și Sorin curajul meu de a îmi muta cuibul nu era atât de aventuros. acum le mulțumesc pentru asta :)


4.    Există un model pe care l-ai urmat, un profesor pe care l-ai ascultat?
am avut atâția profesori frumoși, care mi-au oferit șansa să îmi pun întrebări, să învăț că mirarea este sursa lumii și că trăirea și gândirea sunt una și aceeași, încât ar trebui o postare aparte ca să vprbesc despre toți. câțiva oameni -cheie m-au învățat:

diriginta, profesoară de română, dna Maria Ghițu - că lumea fără poezie e seacă, că dragostea se ascunde în orice și trebuie să știi să o cauți, că a fi diferit e ok. nu e rău, nu e bine, e altfel

profesorul Codo ban, de la care am învățat că sacrul se ascunde în profan , că femeile și bărbații sunt parte a unui întreg, că filosofia este o cale și că iubirea de sine este...și că...multe multe de toate

fragment de interviu Realizat de Timotei Nădășan

Și dacă ar fi să plec, aș pleca fără nimic, tocmai pentru că plecarea mea, vidată de atașamente, să fie cât mai completă, să lase în urmă, ca în budism, un vid cât mai complet. Aș pleca, evident, cu mintea, cu conștiința mea, dar am credința acum că și ea s-ar estompa, s-ar vida, și că amintirile ar deveni simple ipoteze ...

T.N.: Pentru început, să încercăm un exercițiu de imaginație: daca mâine ar trebui să-ți părasești locuința și n-ai putea lua cu tine decât un bagaj ușor, ce ai lua cu tine?

A.C.: . Am nevoie de o libertate a alegerii în lectură, care se extinde și în ceea ce privește lucrul în acest caz, îmi place să nu fiu obligat să mă odihnesc nefăcând nimic, ci să am posibilitatea de a lucra la ceva, dacă mă tentează, chiar și în vacanță.

de la dna Elena Muraru, cum să trăiesc pentru generații de studenți, cum să planific activități, să lucrez cu oamenii și cred că cel mai important, cum să creez o echipă și să spun mulțumesc oamenilor pentru ceea ce fac

5.    Care ar fi punktul maxim ce poate fi atins de tine?

nu știu. multe pot fi atinse. și le voi. dar pe rând, atent ca să nu lovesc pe cineva între timp și să nu las urme.

alex, ce zici de leapșă? continui?

Fusta 15. despre poduri, oameni și I never pick the lucky number

ce vedeți aici?



de câtva timp mă gândesc cum se întâmplă că unele relații intră în impasuri din care nu mai pot ieși. și ce e de făcut dacă cei doi se iubesc, dar sunt atât de diferiți, încât văzându-se într-un oraș necunoascut nici măcar nu s-ar observa unul pe celălalt.

cum se intâmplă că doi oameni diferiți ajung totuși să se îndrăgostească unul de altul? despre asta vorbisem anterior. chiar mă apropii de ideea lui Ortega y Gasset. dacă ne uităm în esența oamenilor - vedem de ce sunt împreună- un cerșetor și o prințesă.

de ce atunci ajung să nu se mai înțeleagă?
sau de ce, după ce sunt împreună și ar trebui să fie fericiți, ajung să stea unul de o parte de pod și celălalt de alta?



insert: știți că în nopțile de sânzâiene sau sfinți fetele trebuie să pună sun pat o farfurie cu apă, iar pe ea un fir de mătură. și că noapte visează că trece cu iubitul ei pe pod. și dacă podul rezistă și ei trec peste el, vor rămâne împreună toată viața? :)

ideea nu e în poduri, ci în a ști să le traversezi. uneori, devine imposibil din cauza orgoliului. și e păcat. pentru că orice pod e o aripă. cu el poți învăța să zbori.

ceea ce facem este însă o luptă de Cine e mai tare, cine poate mai mult, cine știe cum va fi.

după, mult mai târziu, o să poți spune responsabil/ă de tine că ai făcut tot posibilul să treci peste pod. și nu va mai conta.

pentru că podurile sunt veșnice. relațiile noastre nu.

pentru că podul este ego-ul nostru.
te apuci și îl lași pe celălalt să te apuce de degete ca să treceți împreună peste el.
sau nu.

ps. Calatrava a desenat păsări și după aceea poduri. oare de ce?

http://www.youtube.com/watch?v=TSN7eCLEf4Q&feature=related

fusta 13. despre dor, iubire și capacitatea de a săruta talpa piciorului

- Marie!
- Mmm...?
- Tu, Marie!
- Da, bre, nu vezi că sunt la bucătărie?
- Marie, mă apucă un dor....

Maria își pune brațele în brâu și urlă de se cutremură mahalaua

- Ce?????? De ce te iubesc eu atât? ca să îți fie ție dor de alta??

de multe ori interpretăm mesajul celuilalt cu toată ființa noastră. sincer, cu deschidere și cu viteză. cu o asemenea viteză, încât proiectăm toate fricile noastre asupra cuvintelor.

celălalt, ca și noi are momente în care vrea să fie singur. pentru a se aduna, pentru a ne iubi, pentru a rămâne el/ea însuși.
Lui Ion îi era dor de o bere. Dar așa e basarabeanul. dorurile lui sunt multe și personalizate. și așa se exprimă, uneori bizar :)

și acum fără nicio legătură

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi si ti-as saruta talpa piciorului, nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea, de teama sa nu-mi strivesti sarutul?
stănescu știe el ce știe.

iubim dacă suntem liberi. numai așa
dar despre asta, într-o fustă cu numărul 14.

Fusta 12. cunoașterea de sine și acțiunea de alții. mama măsii de viață

ca astăzi, cu mulți ani în urmă a murit Schopenhauer.


tot ca astăzi, s-a născut Beigbeder.


mă gândeam azi dimineață că cele două mari modele pe care le folosesc pentru a analiza lumea și ceea ce mi se întâmplă sunt cel francez și cel german.

de obicei, când am nevoie de oameni, de relaxare sau de melancolie aleg structura franceză. deconstruiesc pentru a crește sisteme noi. mă las dusă de val, pentru a fortifica. iubesc, pentru că iubesc. :)

Beigbeder zice: dacă vrei să te iubească cineva - părăsește-l. Un roman francez

poate fi aplicat în două cazuri:

1. ca și strategie de iubire. în cazul acesta vorbim despre o economie a furtului. doar că, în acest caz, se poate întâmpla ca cel/cea părăsit/ă să nu mai aibă răbdare cu jocurile tale. și atunci pierzi omul/oama pentru totdeauna.

2. când plecare e inevitabilă. când rămâne doar mila, care până la urmă te cuprinde atât de mult, încât te trezești întro mlaștină, care te absoarbe. și tu nu mai ești tu. ești un mecanism, pe alocuri funcțional, pe alteori defect. dar gol.

și apoi, intervine gândirea germană.

Schopenhauer, demonstrează în Lumea ca voință și reprezentare, că nu numai evenimentele din viața noastră ne fac nefericiți, ci și cugetarea.

Aceasta, la randul ei, ne creeaza necazuri infinit superioare.

.

Pentru a înțelege și evalua ceea ce mi se întâmplă, aleg să mă cunosc pe mine. și aici e Kant. pot alege să alerg în urma carului, urmărind evenimentele, pe care pot să le văd și simt, și cunosc sau pot alege să trăiesc conformă cu mine. cu ceea ce sunt. așa cum sunt. uneori retrasă și timidă, alteori nebună și nonconformistă.

Mama îmi spunea în copilărie că îmi va fi greu, că oamenii nu mă vor accepta și iubi pentru independența mea, pentru necesitatea de a analiza tot ce văd. pentru capacitatea de a observa. Mama mea avea dreptate. Dar am rămas așa cum sunt. și de câte ori am nevoie, găsesc o carte, care mă ajută să ies din mine și să mă îndrept spre lume.

La mulți ani, Beigbeder.
Dormi liniștit, Schopenhauer.

viața fără voi e tot viață.
pentru mine sunteți amândoi departe. și aproape. ca și toți ceilalți. în afară de omul pe care îl iubesc.
dar despre lupta pentru fericire - data viitoare. și despre lupta pentru a fi tu însuți/ăți.

http://www.youtube.com/watch?v=CmwRQqJsegw&feature=autoplay&list=PLD5C6D53658B895EA&lf=mh_lolz&playnext=5

post special.fusta XI. unele femei zboară şi ştiu

http://www.youtube.com/watch?v=h_L7eB6pzf4&NR=1

momente în care lumea pare a ți se împotrivi.
dar femeile zboara. doar acele femei care știu că zboară deschid porți, urcă munții noaptea și au vise.

când nu știi ce să faci, lasă-ți feminitatea să te ghideze. vei găsi felinarul pe un colț de cameră. caută-l și crede.
în tine.

debusolarea e doar un moment de odihnă. zborul continuă mâine.

FUSTA X. trântitul uşii şi alte libertăţi

cel mai greu, în relaţiile abuzive este să pleci.

am spus mai sus că maşinăria asta, numită manipulare, taie picioarele, distruge voinţa şi creşte în noi mormoloci, care nu mai pot vorbi, gândi sau se mişca. lumea devine atât de mare, că sperie. orice încercare de a deveni flexibil - apasă.

cei care ne fac să fim dependenţi apasă. milă, vinovăţie, utilitate. fiecare are un caz diferit.

la început am învăţat să ies în afara mea prin vise. mă întindeam în pat şi îmi imaginam lumi în care reuşeam să îmi adun bagajul şi să plec. apoi am găsit oameni cu care vorbeam pe net. despre cărţi, filosofie, orice. numai nu despre viaţa mea. acest tip de trăiri se povestesc cel mai greu. la un moment dat aveam impresia că nu se mai termină ziua. să înceapă viaţa mea de noapte. adică de viaţă.

apoi, am învăţat să ies din cameră la abuzuri verbale. timid, cu frică, dar ieşeam.

poate fi o greşeală discuţia. este o iluzie orice discuţie de clarificare. demersurile raţionale nu sunt înţelese şi nu vor face decât să justificaţi încercările de a salva ceva.

şi întro zi, am ieşit pe uşă, cu toate riscurile pe cap. nu am gândit strategii, nu am încercat să mă joc, să mă detaşez. am ieşit, fără să iau în calcul că nu am unde să dorm sau că alţii mă vor susţine. sau că nu.

aici am înţeles că singura uşă spre libertate este aceea pe care o vezi mai aproape. restul - sunt false.

după - înveţi să rezişti tentaţiei de a te întoarce, credinţei că omul se va schimba, milei, pseudo-iubirii. rezişti tentaţiei de a te închide în colivia fericirii. şi curge din tine tot. kilogramele, omenirea, speranţele, credinţa, prietenia, lacrimile, litrii întregi de alcool, fantasmele că se poate trăi şi aşa, judecata altora. totul curge.

şi e greu. dar nu imposibil.

cu uşa deschisă şi gol total începi să te zideşti din nou.
liber şi relaxat.

nu e nimeni care să îţi spună cât e de rău să fii singur. şi e bine-aşa.

FUSTA 9. lecții de înot la libertate. ȚINTA! Atenție! Marș!

când eram prin clasa a 6-a, o colegă m-a scos aproape moartă dintr-un lac. mă înecam. Iulia o cheamă. nu știu ce face acum. nu am fost niciodată prietene și nu cred că este interesată ce fac eu acum. după aceea am învățat să înot. dacă nu era Iulia, nu știam să înot. nici nu mai respiram :)

cineva mi-a scris in comentarii pe facebook că un om care nu a fost rob nu poate da sfaturi celorlalți. nu, nu poate. dar un om care era aproape de înec poate discuta experiența lui cu cei care încă nu știu că se îneacă. sau cu cei care au realizat dar nu au încă de ce se apuca. nicio crenguță pe alături. sau și mai grav - este dar, ne este frică. dacă se rupe?

putem spune așa: știu că vă e frică, chiar dacă vă e - mergeți înainte! vă șantajează? nu vă speriați! nu va face nimic? își taie venele in fața dvs? - mai dați-i o lamă! și tot așa

dar nu funcționează. rămâne frica, mila (de sine și de el/ea) și un sentiment al neputinței.

vă este atacată zona emoțională. nu mai sunteți siguri de ce știți, ce puteți și de cine sunteți.
de aceea - vom aplica regula părții rămase întregi.

rațiunea.

o să trec la TU.

ia un carnet/caiet/whatever în care vei analiza comportamentele celuilalt.

1. ceea ce vezi nu este ceea ce pare a fi. (Eliade)



întreabă-te de ce am trecut la TU. știi. manipulare. :). exact așa îți face omu, ca să se apropie de tine - te manipulează.

deconstrucția e fișcă tare bună. apucă-te și dărâmă ce construiește el/ea. întâi pe foaie. desfă în detalii cât mai mici.
inițial - o să te apuce greața. după aceea frica, după aceea disperarea. când ț-i se face greață a doua oară - ai învățat prima mișcare de înot.

2. multiplică dorințele (Sf. Augustin)


nu mai ai decât un/o prieten/ă. și cu el/ea te vezi rar. buuuunnn! intră pe fb, sau orice altceva, mai nou avem Google+ și vorbește cu oamenii. implică-te în activități virtuale. salvează un câine, pune un like. învie! lărgește cercul!

prietenii/ele lui sau comuni vor fi înlăturați pentru moment. nu ai nevoie de mediatori și oameni care să îți susțină mila de sine. contează pe tine. doar pe tine. dacă este cineva care face ochi de câine bătut și te bate pe umăr - afară din casă. o sa îl primești când îl va ploua pe el, nu pe tine
a doua mișcare este învățată.

despre restul - data viitoare.

ps. există multe multe metode, tehnici și întregi metodologii. aici și acum vorbesc despre propria experiență și cum am învățat eu să înot. :P. orice asemănare cu persoane reale este intențională

vorbim și despre manipulare și rădăcini ale ei. când acceptă Buianina un jam-session :)

Fusta VIII. cum exact să îl faci pe omul-țintă să se simtă inutil, vulnerabil și totodată fericit că sunteți.

continuăm cu rețetarul.

să îl faci pe celălalt să devină dependent nici nu e atât de greu. ați văzut deja.

numai că dacă va dura puțin, dependența nu are niciun rost. sclavii se creează pe viață, nu pe segmente de ani.
Pentru a face durabilă relația, aveți nevoie să îl faceți pe celălalt să se simtă inutl, vulnerabil și fericit că sunteți.

să descifrăm elementele-cheie în Legământul Adevăratei relații de dependență:

a. Inutilitatea.



de fiecare dată când vă dă un sfat sau încearcă să vă spună ceva legat de relație - spuneți-i clar și răspicat: ce înțelegi tu? (ești prea tânăr/ă, prea bătrân, nu ai experiență în acest domeniu, etc). faceți astfel încât să nu fie capabil/ă să vă contrazică.

după ce ați îndepărtat toți potențialii prieteni, nu va avea pe cine să mai sune sau cui să ofere ajutorul.
va deveni inutilitatea în sine - dedicată numai și numai dvs.

b. vulnerabilitatea.


sursa  

se educă prin crearea legăturii mentale dintre țintă și dvs. având certitudinea că ținta este vulnerabilă, adică tresare la simpla idee că ar putea rămâe singur/ă toată viața, ajungeți să pronunțați cuvintele magice: fără mine ai fi un nimeni. eu te-am ajutat atât, dacă pleci de la mine - ajungi pe sub garduri. e foarte important să creați imagini vizuale. ținta se va vedea pe sine cu părul încâlcit, cu hainele rupte, zăcând sub un gard cu o stilcă de votcă ieftină alături. cine ar dori să ajungă întro astfel de poziție? nimeni. și atunci, va sta alături de Stâlpul identității proprii. adică de dvs.

până ca această frază să acționeze e însă un drum lung și anevoios.
1. alegeți o calitate a omului, cea pe care alții o apreciază mult - și atacați-o ori de câte ori puteți. nu uitați să cuprindeți ținta după fiecare critică. trebuie să înceapă să simtă că sunteți singurul/a care îl înțelegeți cu adevărat. restul - sunt o gașcă de profitori sau de proști.

2 în cazuri rare, la început, aplicați violența verbală sau fizică. aruncați-i lucruri, care ar fi inutile pentru dvs, dar dragi țintei. apoi, de fiecare dată, lansați-vă în explicații de tipul - am reacționat astfel pentru că nu mai rezistam, sau pentru că nu știam ce să fac, sau pentru că - ce vrei? așa am fost educat, am văzut acasă numai așa. nu uitați faimoasa expresie: PROMIT SĂ MĂ SCHIMB. vei vedea, am înțeles că te iubesc și nu se poate trăi așa. te voi face fericit/ă. doar știi că sunt singurul/a care te poate face fericit.

3. nu uitați după o criză de gelozie, sau de violență să faceți o nebunie romantică: poezie, teatru, excursii inedite. asta ca să întăriți convingerea că vă puteți schimba și că știți să oferiți.

4. treziți-i mila. nimeni nu poate rezista dacă o faceți pe victima măcar uneori. puteți ajunge în cazuri extreme la șantajul suicidului. dar nu la începutul relației. riscați să pierdeți ținta. are prea mult curaj. apoi, puteți chiar să tăiați o mică parte a prețiosului dvs. corp. aceasta va fi legătura de sânge dintre voi doi. omul nu va risca să aibă o moarte pe conștiință.

5. dacă, cumva, vreo dată, dorește să plece și planul riscă să fie pierdut - insistați. aplicați orice tehnică, numai nu forța fizică, despre care scriam înainte. stați cât mai mult timp pe lângă om. să nu aibă posibilitate să se elibereze.

6. foarte important!!! HĂRȚUIȚI. dacă nu veți face asta, există posibilitatea unei rupturi bruște. atacați tot - calitatea rațiunii, valorile, sentimentele, visele țintei. pe loc gol va fi mai ușor să vă construiți propria păpușă.

veți avea alături un om fericit că sunteți.
succese

ps. data viitoare vorbim despre cum se iese din asemenea relații. cu greu, cu frică, atent. dar sigur. data viitoare. până atunci - baftă celor care s-au recunoscut pe sine. mai aveți răstimp să adăuați plus valoare.

FUSTA VII. sau cum să faci ca celălalt să ajungă dependent, sensibil și nefericit

postarea se dedică Mie, când eram dependentă și abuzată și tuturor celor care simt că sunt Target. că mulți am mai fost



am întâlnit la Art Lab festival o mulțime de oameni. fiecare dintre ei frumoși în felul lor: unii atât de uniși cu natura, încât nu reușeai să îi deosebești de copaci, alții dornici de aventuri se cățărau pe toate dealurile (a propos aveam o senzație tare stranie de munte. numai eu? ).

dar mai sunt și alte exemplare peste care dai fără ca să știi.

cuplurile creează diferite tipuri de relații. unele dintre ele, armonioase din afară și cu multă suferință pe interior. altele - invers. și foarte puține echilibrate și armonioase.


http://www.kwadrart.com/:

mai jos e o schiță de ghid. pentru cei care vor să își transforme Omul în animăluț dependent și sigur.
pentru cei care au o mare problemă de identitate și decid să își facă egomasaj, dresând oameni:

1. inițial, oferiți omului o imagine de sine integră. nu uitați să adăugați un pic de mister, de neînțeles și interesant. arătați-i că sunteți sigur de propriile capacități.

2. mirați-vă sincer de calitățile celuilalt. îl/o seduceți evidențiind interesantul (de obicei căutat sau imaginat de omul-target). astfel, îl faceți să se simtă deosebit. și mai faceți ceva. creați o legătură de dependență. una subțire și foarte posibil de rupt. pentru că vrem să fim admirați omul-target va deveni la rându-i interesat de dvs.

3. repetați pasul I cât mai des cu putință și combinați-l cu pasul II. mai puteți detecta niște preconcepții, idealuri, interese și apăsa pe ele. arătați-i omului -target că alături de dvs (deși imi e greu să respect regulile de politețe cu cei care nu se respectă pe sine și pe ceilalți) și numai așa - le poate realiza.

4. după ce ați atins nivelul slăbirii rezistenței - adică omul s-a îndrăgostit, aplicați tehnica furtului, șantajul și despărțirea de prieteni. Atenție! ultimul punkt este cel mai important la etapa asta. faceți astfel încât nimeni să nu îi mai poată ajuta când au nevoie. în afară de dvs.


sursa

5. când a ajuns în gura lupului, adică a dvs., apucați-vă să criticați tot ce face. asta pentru ca relația să fie nu numai de dependență ci și abuzivă. altfel, relația nu are niciun rost și nu veți simți că sunteți Marele Premiant al sorții.
Omul-target trebuie legat la propriu prin toate mijloacele posibile:
a. bani - luați-i până și banii pe care îi câștigă - asta pentru o mai bună administrare, pentru că deh! omul e tare bun la scris texte, la dansat, la făcut bani - dar pentru că e sensibil și idealist - nu îi poate administra. dați-i pe zi atât cât să nu îi ajungă nici de mâncare. vă va suna și cere. sau va tăcea și răbda foame.
B. timp liber - cu cât mai mult timp e cu amicii sau singur, cu atât sunt mai mari șansele să se elibereze. dacă totuși vreți să mergeți în liniște la bar cu prietenii, încuați-l/o în casă. astfel e mai sigur. asigurați-vă că nu are acces la net. cel mai bine e să îi recomandați un serial bun. să se identifice cu eroul care suferă. tare bună ancoră.
c. un copil, doi copii, trei copiii. e soluția ideală. apropos, nu numai în cazul în care omul-target e femeie. funcționează perfect.

cam așa. continuăm în următoarea postare. acolo vom vorbi despre cum exact să îl faci pe omul-țintă să se simtă inutil, vulnerabil și totodată fericit că sunteți.

fusta VI. despre recunoașterea titlurilor în relație.

dedicat la doi oameni. dragi. unul departe altul aproape. dedicat.

construim relaţiile ca pe nişte case în care ne dorim să facem multe lucruri: somn, plăcere, sex, plăcere, mâncare, plăcere, ascundere de ploaie, siguranţă, tragere de obloane, siguranţă, acoperit cu pătura, siguranţă.
majoritatea dintre noi vor să aibă case rotunde

De la chisinau09l.10

http://www.archinnovations.com/featured-projects/houses/18/

în casa rotundă cei doi încearcă să devină, să găsească intrări şi ieşiri comune

De la chisinau09l.10

http://www.archinnovations.com/featured-projects/houses/18/

dar

pentru a deveni Unu, este necesară ieşirea din sine.


ieşirea din sine sperie. provoacă fugi, tristeţi, nelinişti.
este ca şi cum cineva se apropie nepermis de mult de noi şi simţim cum ne invadează spaţiul.
iubirea sperie.

actul de iubire în sine este o casa, în care agorafobii nu au acces. în care fobii nu au acces.
de acolo ştii să pleci, când celălalt vrea să doarmă, dar încă nu ştie.

am citit multe despre dinamica relaţiilor. inclusiv despre cum poate fi organizată o relaţie pe conceptul de win-win situation.

prostioare, mai în scurt. trecerea înspre celălalt nu este concurenţă. dacă întro zi, te trezeşti şi vrei să îi demonstrezi celuilalt că eşti frumos şi deştept, deschide uşa şi pleacă.

lasă fricile în grija fricilor
ele
respiră greu noaptea.
nu tu.

casa voastră e plină de rotinjume numai atunci când aceste frici sunt discutate. până la capăt. când senzaţia de topire în Ea/El nu face ca o casă să devină drept-unghi de judecare.

noapte bună.

Fustă ego-is-mă. auz.

când filosoful postmodern vorbeşte despre nou şi intertextualitate, râde. şi eu râd. dacă singura originalitate a omului de ştiinţă este în a fi "meseriaş" în combinarea deosebită a textelor vechi, atunci cum stăm cu simţirea.

da, da ştiu. pe de o parte suntem supuşi trăirii aceluiaşi sentiment, pe de altă parte formele sale pot fi diferite pentru că noi suntem diferiţi.

de fapt, nu asta vroiam să spun :)

formulez o ~~~~~~-gramă a sentimentului

Stănescu: să ai timp şi să îţi fie lene înseamnă a avea valoare.

mă întreb: să îţi fie dor de cel care are timp şi are lene, înseamnă să duci în tine feminitatea ascunsă printre lecturi, tristeţi, nostalgii şi sensibilităţi pur umane?

cam aşa:


„Eu sunt un Copac şi sunt foart singur. Când plouă, plâng. Plecaţi-vă urechea, pentru Dumnezeu, la ceea ce am să vă povestesc. Beţi-vă cafelele, ca să vă piară somnul, ca să vi se deschidă ochii, ca să mă priviţi cu agerime, iar eu am să vă povestesc de ce sunt atât de singur.
1. Se spune că am fost desenat în grabă, pe hârtie grosolană, fără dimensiuni precise, doar pentru ca în spatele maestrului meu meddah să se afle un copac. Este adevărat. [..]
2. [..] fiind un Copac, nu trebuie cu orice preţ să fac parte din carte. Dar mă simt cuprins de nelinişte la gândul că, fiind imaginea unui copac, nu sunt o pagină de carte oarecare. [...]
3. [...] nici măcar eu nu ştiu din ce poveste fac parte...

[...]
Un mare pictor frânc se plimba, cu un alt mare pictor, pe o pajişte frâncă, vorbind despre iscusinţă şi despre artă. Le-a ieşit în cale o pădure. Cel mai iscusit dintre ei a spus: „pentru a picta după noul stil, ai nevoie de un asemenea talent, încât atunci când pictezi un copac dintr-o pădure, împătimitul cre priveşte imaginea să poată veni aici, dacă voieşte, şi să deosebească acel copac de alţi copaci, săl găsească.
Mulţumesc lui Dumnezeu că bietul de mine – copacul pe care îl aveţi în faţa ochilor -, nu a fost pictat cu o asemenea socoteală.....

Nu vreau să fiu un copac în sine; vreau să fiu esenţa lui

(fragment din Orhan Pamuk, Mă cheamă Roşu, ed. Curtea Veche. Buc. 2006)

Te iubesc se spune la nesfârşit.
După tine doar Moartea se rosteşte o singură dată în viaţă.
Tu şi Moartea nu se vorbesc
Se simt.

http://www.museobilbao.com/uploads/corpus/00-10.jpg
ps. în acest text nu se pun întrebări, totul e doar exprimare, fără pretenţii de raţionalizare sau înţelegere a ceea ce scriu. Acest text este.

Cine dă mai mult?

FUSTA IV. podurile relaţiilor

De la 2010_08_06

hai să pornesc aşa. orice tip de relaţie, inclusiv cele "apetitiv-erotic-sentimentale", vorba lui Codoban, sunt ancorate într-un anumit tip de realitate.

mental, această realitate este structurată în timp şi spaţiu. aha :). de obicei nu ating tema timpului. am eu motive mai personale pentru care nu îl ating, dar...Cineva-ul meu m-a provocat la o discuţie despre timp şi relaţii şi am zis: ok. despre timp să fie.

putem vorbi despre câteva etape întro relaţie-
uno.cristalizarea. temporal durează maximum câteva luni. aici lumea şi Celălalt sunt văzuţi prin

De la 2010_08_05

doi. de-cristalizarea. începem să vedem scheletul celuilalt şi să ne întrebăm dacă ne place şi putem accepta. aici apar conflictele. timp maxim de desfăşurare, alte câteva luni.

trei. înţelegerea fondului relaţiei. adică identificarea naturii sentimentului. este oare ceea ce trăim un sentiment autentic de iubire, în care îl acceptăm pe celălalt aşa cum este sau a fost o pasiune? timp: stop.

acum despre timp. iak o definiţie a lui :=)

De la chisinau09l.10

sursa imagine
aici oamenii vorbesc despre vârsta trăsnetului.

sentimentele autentice nu au vârstă. ele nu depind de timp: nici de cel transcendent nici de cel biologic.

iubirea este durată pură. ea înghite timpul şi îl transformă. în iubire asfinţitul devine a sfinţit.



nu?