RAR

ai văzut
există programe de comprimare

rar

zip

sar de la o amintire la alta
click click click
dacă ştiam
te foloseam

sub ploaie
părul meu se face şi mai lung
ca şi
ochii

fusta III. ce face ca iubirea să fie iubire

aş vrea să pot face scheme aici. nu ştiu cum. deci voi încerca să redau într-o manieră lineară nolinearitatea. ;)

aşadar. îndrăgostirea, iubirea-pasiune, iubirea-iubire.

să mergem pas cu pas. poate că până la urmă înţelegem ce se întâmplă în capurile şi inimile noastre.

în primul rând - alegerea obiectului iubirii. cum îl alegem, îl alegem noi sau ajunge să ne aleagă el/ea pe noi.

există mai multe ipoteze, care îşi necesită confirmarea.
acelaşi Ortega y Gasset identifică o relaţie între dorinţele noastre inconştiente şi alegerea partenerului. astfel explică atracţia dintre un vagabond şi o fată de intelectuali, de ex. deci alegerea partenerului se bazează pe principiul similarităţii. vagabondajul spiritului atrage acelaşi vagabondaj. îmi place această idee.

altă ipoteză, tot clasică, spune - căutăm ceea ce nu avem. încercăm să descoperim în celălalt ceea ce ne lipseşte. şi asta interesantă.

dar, Platon, Banchetul. mitul androginilor parcă le-ar face sinteza. dacă noi căutăm jumătatea noastră, atunci această jumătatea, fiind parte din noi, este identică nouă, dar şi se deosebeşte devenind, în momentul în care zeii ne-au despărţit un Altul prin excelenţă.

De la cotituri

sursa imagine
buuuuuuuuuunnnn....
deci, cum alegem în iubire? uneori o simplă privire este de ajuns ca să înţelegem că omul a devenit obiectul. alteori o mişcare a corpului. ca asta.

De la bucuresti

uneori, ca şi in frumoasa istorie a lui Scarlet O'Hara ne trebuiesc ani ca să înţelegem ce sentimente nutrim.

să ţină oare complexitatea alegerii de complexitatea noastră? sau mai degrabă este vorba despre un instinct, în care îl simţim pe cel de alături al nostru până la oase?
cum e?
:P despre cum are loc alegerea, pe criterii de gender spun întro fustă separată. îmi trebuie pentru asta o sărbătoare specială.:) alege bărbatul sau alege femeia?
cum credeţi?

acum, aceste raporturi dintre Eu-Altul se pot structura în câteva feluri. mă voi referi la trei dintre ele, pe care le consider mai importante pentru tema aleasă. data viitoare - îndrăgostirea.

fusta II. despre vânt. şi speranţe

De la cotituri

sursa imagine
autor: Nikos Economopoulos

timpul speranţei.
îmi aminteşte despre capcanele vântului acest concept. este adevărat că adeseori speranţa este cea care ne permite să fim mai puternici. dar, în goana după celălalt, sau întro relaţie abia începută tocmai speranţa este vântul distrugător.

să explictez.
începutul unei pasuni este congruent cu fantasmele. începe ceea ce Stendhal numeşte proces de cristalizare. în acest proces, speranţa este catalizatorul. de câte ori am simţit cu toţii că vântul ne poartă spre culmi, pe care nu le-am imaginat vreo dată? exact asta se întâmplă şi în procesul de îndrăgostire. îi atribuim celuilalt nu numai calităţile pe care nu le are, dar avem şi deosibita capacitate de a atribui contururi viitorului cu acea persoană.

exerciţiu de imaginaţie: dacă închidem ochii, nu cumva simţim cum ne mângâie cu drag cea sau cel pe care îl dorim? nu vedem cafeaua de dimineaţă, alături de el sau ea?

ba da.
şi?
mă întrebaţi voi, nu am voie să visez? oare nu visul mă ajută?

şi?
întreb eu
oare nu speranţa este cea care programează un tip de relaţie, care ne face să vedem lumea întrun anumit fel, să AVEM deja ceea pentru ce luptăm?

spune-mi care sunt speranţele tale şi îţi voi spune cine eşti. şi îţi voi mai spune cât de mare va fi dezamăgirea ta.

fără speranţă.
deci fără fantasme
fără viitor

sursa imagine
doar prezentul
Celălalt şi Tu în afara Timpului.
cum apare această perspectivă?

sursa imagine

şi asta
http://www.youtube.com/watch?v=tgUyDhwDFdU&feature=related

am promis cuiva, o postare despre vânt. aici e.

transfer de fuste. I. nevoia de iubire

vorbeam de multe ori cu prietenii mei, că ar fi interesant să fac un curs pe seducţie. azi, întro discuţie cu Alex am primit un link.
am citit, am curăţat şi în loc să mă apuc de ceea ce ar trebui am decis să vorbim puţin. despre seducţie.

nevoia de iubire se manifestă diferit. despre tipuri de manifestări vom vorbi mai târziu, într-un alt post. ea ţine în mare măsură şi de viziunea proprie legată de acest afect. sau sentiment. sau pasiune. sau ideal. sau multe multe altele.

să încercăm acum să vedem care sunt mecanismele care generează nevoia tot nu are rost. sunt tot felul de teorii psihologice care o fac mai bine decât aş înşira-o eu aici.

pe mine, însă ca şi pe voi, în momentul în care aveţi în faţă potenţialitatea unei relaţii, mă interesează CUM-ul seducţiei. mulţi dintre noi ştiu să atragă partenerii în roiul relaţiei, dar nu ştiu să îi păstreze. alţii nici măcar nu îndrăznesc să facă ceva pentru a obţine ceea ce îşi doresc.

codoban.. prima regulă în iubire este dublă- FĂRĂ SPERANŢĂ şi FĂRĂ GRABĂ.

să descifrăm.
fără grabă azi. fără speranţă data viitoare.


sursa imagine
în momentul în care facem o pasiune pentru cineva, percepţia timpului devine mai acută. nu mai ţinem cont de incapacitatea noastră de a-l dirrija. căutăm fiinţa pe care o dorim, încercăm să o absorbim. timpul, devine în acest moment, duşmanul cel mai duşman.

citisem undeva, cred că la Ortega y Gasset, că iubirea este cea mai plictisitoare ocupaţie. întrebaţi-vă asupra acestei expresii. spunem de o sută de ori pe zi te iubesc, sunăm, provocăm. deci, plictisim în cel mai odios hal posibil. la un moment dat, toate intrigile legate de personalitatea noastră se transformă întro frică de plictiseală. şi pierdem teren.

e şi mai urât în cazul în care încă nu avem un răspuns clar vizavi de dorinţa ce ne arde din interior.
de ce m-ar interesa un peşte, pe care l-am prins deja? ce să fac cu el?
aţi fost în aceaste ipostaze.

pasiunea, şi toate celelalte forme ale iubirii ne sunt date ca să devenim Unul, sau mai frumoşi, sau mai buni. dar ea, ca şi alte tipuri de ocupaţii umane, este o techne. are reguli şi cadre ale calităţii.
cercul Deming
1. planifică
2. acţionează
3. evaluează
4. planifică
acţionează şi aici. exact ca în strategiile educaţionale.
despre aceste reguli, şi alte şmecherii voi vorbi în Fustele de pe acest blog.

până atunci, întrebarea mea este: vreţi o relaţie frumoasă, aşa cum o vedeţi fiecare dintre voi? credeţi cumva că asta se rezolvă de la sine?
dacă da, să nu vă mai uitaţi la voi în palmă şi să ziceţi că nu aveţi noroc,

De la cotituri

de întrebarea asupra propriei fiinţe e vorba.

dedicaţie specială: celor care visează, dar ştiu că şi visul este o tehnică specială: http://www.youtube.com/watch?v=yXo_QZOA6p8

astăzi o poveste

fără detalii de oraşe

jurnal fără zile.

De la bilbao14aprilie

oarecum străin, îşi uda florile în fiecare dimineaţă cu certitudinea femeii care coase nasturii de pe hainele copiilor. se apleca în linişte asupra lor. nu le cânta, nici nu le vorbea. atingea frunzele cumva nervos şi rapid. una stă să cadă. mâine voi deveni mai bun, îşi spunea.

De la bilbao14aprilie

dansul ei fascinează trecătorii. când plânge îşi ascunde degetele în buzunare. nu udă florile. uneori, foarte rar dă bani la cerşetori şi uită că prieteniile sunt legate unele de altele prin telefoane dese şi inutile. îi plac cărţile. în dezordinea din casă şi din cap, numai ele au un loc stabil. cărţile nu trebuiesc udate. nici măcar în grabă, nici măcar rapid. nici măcar cu lacrimi.

De la marea

nu. nu s-au întâlnit niciodată.

ea avea prea multe scări de coborât,

De la bilbao14aprilie

el prea multe flori de udat.

De la sintra

în casa asta nimic nu mai e la fel. liniştea dispare printre rafturi. nici măcar paşii nu se mai aud.

De la marea

dumitriţa milena

răbdare
îmi spune lumea
vremurile sunt călătoare
descos rând cu rând tăcerile de pe mine

în partea de sus, lângă buze mă agăţ de un nod
dacă ar fi o perdea la fereastră
l-aş da la o parte

unii oameni plâng înăuntru