Se afișează postările cu eticheta trairi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta trairi. Afișați toate postările

octombrie 22, 2010

Fustă ego-is-mă. auz.

când filosoful postmodern vorbeşte despre nou şi intertextualitate, râde. şi eu râd. dacă singura originalitate a omului de ştiinţă este în a fi "meseriaş" în combinarea deosebită a textelor vechi, atunci cum stăm cu simţirea.

da, da ştiu. pe de o parte suntem supuşi trăirii aceluiaşi sentiment, pe de altă parte formele sale pot fi diferite pentru că noi suntem diferiţi.

de fapt, nu asta vroiam să spun :)

formulez o ~~~~~~-gramă a sentimentului

Stănescu: să ai timp şi să îţi fie lene înseamnă a avea valoare.

mă întreb: să îţi fie dor de cel care are timp şi are lene, înseamnă să duci în tine feminitatea ascunsă printre lecturi, tristeţi, nostalgii şi sensibilităţi pur umane?

cam aşa:


„Eu sunt un Copac şi sunt foart singur. Când plouă, plâng. Plecaţi-vă urechea, pentru Dumnezeu, la ceea ce am să vă povestesc. Beţi-vă cafelele, ca să vă piară somnul, ca să vi se deschidă ochii, ca să mă priviţi cu agerime, iar eu am să vă povestesc de ce sunt atât de singur.
1. Se spune că am fost desenat în grabă, pe hârtie grosolană, fără dimensiuni precise, doar pentru ca în spatele maestrului meu meddah să se afle un copac. Este adevărat. [..]
2. [..] fiind un Copac, nu trebuie cu orice preţ să fac parte din carte. Dar mă simt cuprins de nelinişte la gândul că, fiind imaginea unui copac, nu sunt o pagină de carte oarecare. [...]
3. [...] nici măcar eu nu ştiu din ce poveste fac parte...

[...]
Un mare pictor frânc se plimba, cu un alt mare pictor, pe o pajişte frâncă, vorbind despre iscusinţă şi despre artă. Le-a ieşit în cale o pădure. Cel mai iscusit dintre ei a spus: „pentru a picta după noul stil, ai nevoie de un asemenea talent, încât atunci când pictezi un copac dintr-o pădure, împătimitul cre priveşte imaginea să poată veni aici, dacă voieşte, şi să deosebească acel copac de alţi copaci, săl găsească.
Mulţumesc lui Dumnezeu că bietul de mine – copacul pe care îl aveţi în faţa ochilor -, nu a fost pictat cu o asemenea socoteală.....

Nu vreau să fiu un copac în sine; vreau să fiu esenţa lui

(fragment din Orhan Pamuk, Mă cheamă Roşu, ed. Curtea Veche. Buc. 2006)

Te iubesc se spune la nesfârşit.
După tine doar Moartea se rosteşte o singură dată în viaţă.
Tu şi Moartea nu se vorbesc
Se simt.

http://www.museobilbao.com/uploads/corpus/00-10.jpg
ps. în acest text nu se pun întrebări, totul e doar exprimare, fără pretenţii de raţionalizare sau înţelegere a ceea ce scriu. Acest text este.

Cine dă mai mult?

aprilie 20, 2010

drumuri în inima bascilor. euskaldea.

plouă. picături mari, de ploaie de aprilie cu tunet și fulger. de parcă întreaga lume este acoperita de trăirile oamenilor care se aduna în Plaza Sacrado Corason în Bilbao

De la bilbao14aprilie


pe geamurile Unor bănci anunțul apare cu câteva zile înainte. oamenii mișună. se întâmplă ceva. noi, cei călători pe aici putem trece pe alături. m-am oprit atentă la unele baruri basce, toate cu drapelul Atletico Bilbao și doar unele cu fotografia lui Jon. după aceea aflăm că în data de 15 aprilie, în Bilbao și San Sebastian (Donostia in euskara) au fost arestați 10 oameni, printre care profesori universitari și avocați. mă ia cu frig. îmi amintesc ce liniște era la noi în 7-8-9 aprilie anul trecut.

plouă.plouă tare.

De la 2010_04_18


unii zevzeci de străzi se raliază. devin una cu mulțimea. din ceea ce aud, rețin doar DEMOCRATZIA.
polițiști peste tot. drumul curat. de atâta ploaie. și de plin de jurnaliști.

De la 2010_04_18


de parcă îi aduce apa. nu asta. alta.
De la 2010_04_18


în față la Teatrul din casco Viejo ne așteaptă microfoane. doi tineri. unul vorbește euskara, altul traduce în spaniola. TRĂIM ÎNTRO ȚARĂ CU REGIM POLIȚIENESC, spune cel-cu-față-de-che-guevara.

apoi, toți
De la 2010_04_18

cântă în șoaptă, cu mâinile în sus, adunate în pumn. melodia trece pe lângă ochi și ajunge în inimă. de acolo nu va mai ieși niciodată.
două minute
trei minute
toți se întorc acasă.

casa lor este Țara Bascilor.
a oamenilor cu puterea de a șopti cu pumnul strâns că vor identitate.