moldovenii, statul și așteptatul

cândva mă apucasem să disec mintea moldovanului și să găsesc motivațiile pentru care suntem așa cum suntem.

apoi, am scris aproape o carte pe cum poate fi schimbată percepția asupra realității cu ajutorul filosofiei, cu reguli, metode și fishte. mai târziu, manuscrisul a fost luat de apă la Nemțeni. bine a făcut.

m-am apucat să fac altceva, am ajuns la Ministerul Culturii pentru ca să elaborăm împreună cu ei politici publice, să încercăm să facem o Strategie de dezvoltare a culturii și multe alte lucrușoare, care sunt cumva realizarea a ceea ce era în cartea pierdută.

și bum!

găsesc un grup pe facebook - ACT3A și mă bucur repede repede, că uite, la politica pe teatre o să avem implicare reală din partea artiștilor care așteaptă cu sufletul la gură schimbări.

aha, aha. nu am adunat nici 10 like-uri. nici un comentariu.

mmmmmm....mă întreb și ies din grup.

oare să fie simptoame de Homo Sovieticus și în generația care știe deja numai din povești ce a fost URSS? sau poate e societate postmodernă, în care Anything goes și generațiile se revoltă împotriva a orice, dar reazultatul le este indiferent, vorba filosofului?

aseara, veșnicul facebook, prin Alex Lebedev (tare drag blogul lui printre altele) și Victoria Vlad, (o altă persoană de admirat) îmi dă iar de scărpinat ceafa și creierul.

ia aici

http://www.snopes.com/college/exam/socialism.asp

unde scrie așa:

When the reward is great, the effort to succeed is great.  Recompensa e pe măsura efortului

These are possibly the 5 best sentences you'll ever read and all applicable to this experiment:
1. You cannot legislate the poor into prosperity by legislating the wealthy out of prosperity.
2. What one person receives without working for, another person must work for without receiving.
3. The government cannot give to anybody anything that the government does not first take from somebody else.
4. You cannot multiply wealth by dividing it!
5. When half of the people get the idea that they do not have to work because the other half is going to take care of them, and when the other half gets the idea that it does no good to work because somebody else is going to get what they work for, that is the beginning of the end of any nation.

Vrem să ni se dea. pentru că suntem  profi, filosofi, muzicieni, actori. dar în primul rând pentru că suntem cetățeni. deci Statul tre să ne DEA.

ap iak. ceea ce ne dă, va fi luat înapoi. și e corect. legea schimbului asta spune de secole. ne-am obișnuit să ni se ofere pentru că suntem. legea iubirii materne. doar că Guvernul, Ministerele nu sunt mame.

ele produc politici și legi pentru ca noi să putem fi în siguranță.

Ministerele nu sunt vaci sfinte. și doamne ferește să ajungă.

poate e timpul să scăpăm de complexul omului sovietic, care întindea mâinile spre AtotPuternicul ca să îi dea apartament, mașină, salam doctorskaia, ciocolate,  ore speciale pentru sex, somn, creier spălat și lista continuă.

poate că a acționa și a ne implica este soluția?

poate demistificăm statul și îi dăm ce e al lui, dreptul să facă legi, strategii, politici și în loc să ne plângem că nu suntem ascultați, participăm?

ps. mulțumesc Alex și Victoria. :)

mă apuc de rescris cartea.

dedicație specială, nouă, celor care așteptăm Bani de la Stat. statul nu aduce bani, numai mișcatul, acțiunea și dragostea.
http://www.youtube.com/watch?v=h89Ur-ENpQs

leapșa 2. modele, oameni și punkte pe maxim

Moni continuă leapșa. și eu.

1. Povesteşte-ne cea mai incomodă situaţie pe care ai trăit-o la un eveniment public.

eram în clasa a nuștiucâta, mai știu doar că eram adolescentă. la o tabără de vară o făceam pe povestitoarea. îmi plăcea tare mult Creangă, La cireșe. mai știți?

Şi nebuna de mătuşa Mărioara, după mine, şi eu fuga iepureşte prin cânepă, şi ea pe urma mea, până la gardul din fundul grădinii, pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă, fugind tot iepureşte, şi ea după mine până-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sărit; pe de lături iar gard, şi hârsita de mătuşă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să pună mâna pe mine! Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga...........

și cum eram eu înfierbântată de povestire și mă luase gura pe dinainte

am tras o înjurătură maaaaaaaare maaaaaare, de parcă mă prinse-se mătușa Mărioara pe mine sau mă împiedecasem eu acolo. :)

profesorii au rămas cu gura căscată, colegii râdeau  și eu toată roșie am continuat

până ce dăm cânepa toată palancă la pământ; căci, să nu spun minciuni, erau vro zece-douăsprezece prăjini de cânepă, frumoasă şi deasă cum îi peria, de care nu s-a ales nimica. Şi după ce facem noi trebuşoara asta, mătuşa, nu ştiu cum, se încâlceşte prin cânepă, ori se împiedică de ceva, şi cade jos.

nu știu de ce, dar nu o voi uita toată viața. și mă umflă râsul ori de câte ori îmi amintesc cum stăteam pe scenă și râdeam de mă spărgeam. și acum râd :)

2.   Când ai avut prima dată senzaţia că oamenii te percep altfel de cum te-ai aştepta?
mmmm...nu mai știu...cred că în clasele mari, când credeam că lumea e frumoasă și mă iubește și la un moment dat s-a apropiat de mine o colegă, care era cu câțiva ani mai mare și m-a scos la ”razboare” pentru un băiat. tare neplăcut incident. dar am înțeles că uneori lumea se oprește în loc chiar dacă nu vrei și că oamenii te văd altfel decât ești.

și m-am obișnuit cu ideea. chiar dacă doare.

apoi, mult mai târziu, cu vreo doi ani în urmă, s-a produs ruptura cu doi oameni la care am ținut tare mult, prietene cu care am crescut, am trăit timp de 20 de ani. și asta pentru că toți noi ne percepem unii pe alții altfel decât credem. și poate că e ok. și poate că relațiile durabile sunt cele în care distanța asta dintre cum mă văd eu sau cum vreau să mă vezi, coincide cu ce crezi tu despre mine.

3.    Care a fost momentul de cotitură (plus/minus) al carierei tale?
anul trecut. din 95, venită de la cluj, am stat în USM. făcut cursuri, doctorate, posdocuri, discuții, asigurarea calității și tot așa. eram îndrăgostită de jobul meu. dar devenisem comodă și foarte sigură că în afara univeristății viața nu merită a fi trăită.

primăvara trecută am trecut peste frici, pasiunea de a preda și locuri cunoscute la scrierea în revista PUNKT și după aceea la poziția de consultant în Ministerul Culturii și la Tineret. dacă nu apărea Angela și după aceea Onorica și Sorin curajul meu de a îmi muta cuibul nu era atât de aventuros. acum le mulțumesc pentru asta :)


4.    Există un model pe care l-ai urmat, un profesor pe care l-ai ascultat?
am avut atâția profesori frumoși, care mi-au oferit șansa să îmi pun întrebări, să învăț că mirarea este sursa lumii și că trăirea și gândirea sunt una și aceeași, încât ar trebui o postare aparte ca să vprbesc despre toți. câțiva oameni -cheie m-au învățat:

diriginta, profesoară de română, dna Maria Ghițu - că lumea fără poezie e seacă, că dragostea se ascunde în orice și trebuie să știi să o cauți, că a fi diferit e ok. nu e rău, nu e bine, e altfel

profesorul Codo ban, de la care am învățat că sacrul se ascunde în profan , că femeile și bărbații sunt parte a unui întreg, că filosofia este o cale și că iubirea de sine este...și că...multe multe de toate

fragment de interviu Realizat de Timotei Nădășan

Și dacă ar fi să plec, aș pleca fără nimic, tocmai pentru că plecarea mea, vidată de atașamente, să fie cât mai completă, să lase în urmă, ca în budism, un vid cât mai complet. Aș pleca, evident, cu mintea, cu conștiința mea, dar am credința acum că și ea s-ar estompa, s-ar vida, și că amintirile ar deveni simple ipoteze ...

T.N.: Pentru început, să încercăm un exercițiu de imaginație: daca mâine ar trebui să-ți părasești locuința și n-ai putea lua cu tine decât un bagaj ușor, ce ai lua cu tine?

A.C.: . Am nevoie de o libertate a alegerii în lectură, care se extinde și în ceea ce privește lucrul în acest caz, îmi place să nu fiu obligat să mă odihnesc nefăcând nimic, ci să am posibilitatea de a lucra la ceva, dacă mă tentează, chiar și în vacanță.

de la dna Elena Muraru, cum să trăiesc pentru generații de studenți, cum să planific activități, să lucrez cu oamenii și cred că cel mai important, cum să creez o echipă și să spun mulțumesc oamenilor pentru ceea ce fac

5.    Care ar fi punktul maxim ce poate fi atins de tine?

nu știu. multe pot fi atinse. și le voi. dar pe rând, atent ca să nu lovesc pe cineva între timp și să nu las urme.

alex, ce zici de leapșă? continui?

fusta 13. despre dor, iubire și capacitatea de a săruta talpa piciorului

- Marie!
- Mmm...?
- Tu, Marie!
- Da, bre, nu vezi că sunt la bucătărie?
- Marie, mă apucă un dor....

Maria își pune brațele în brâu și urlă de se cutremură mahalaua

- Ce?????? De ce te iubesc eu atât? ca să îți fie ție dor de alta??

de multe ori interpretăm mesajul celuilalt cu toată ființa noastră. sincer, cu deschidere și cu viteză. cu o asemenea viteză, încât proiectăm toate fricile noastre asupra cuvintelor.

celălalt, ca și noi are momente în care vrea să fie singur. pentru a se aduna, pentru a ne iubi, pentru a rămâne el/ea însuși.
Lui Ion îi era dor de o bere. Dar așa e basarabeanul. dorurile lui sunt multe și personalizate. și așa se exprimă, uneori bizar :)

și acum fără nicio legătură

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi si ti-as saruta talpa piciorului, nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea, de teama sa nu-mi strivesti sarutul?
stănescu știe el ce știe.

iubim dacă suntem liberi. numai așa
dar despre asta, într-o fustă cu numărul 14.

Fusta 12. cunoașterea de sine și acțiunea de alții. mama măsii de viață

ca astăzi, cu mulți ani în urmă a murit Schopenhauer.


tot ca astăzi, s-a născut Beigbeder.


mă gândeam azi dimineață că cele două mari modele pe care le folosesc pentru a analiza lumea și ceea ce mi se întâmplă sunt cel francez și cel german.

de obicei, când am nevoie de oameni, de relaxare sau de melancolie aleg structura franceză. deconstruiesc pentru a crește sisteme noi. mă las dusă de val, pentru a fortifica. iubesc, pentru că iubesc. :)

Beigbeder zice: dacă vrei să te iubească cineva - părăsește-l. Un roman francez

poate fi aplicat în două cazuri:

1. ca și strategie de iubire. în cazul acesta vorbim despre o economie a furtului. doar că, în acest caz, se poate întâmpla ca cel/cea părăsit/ă să nu mai aibă răbdare cu jocurile tale. și atunci pierzi omul/oama pentru totdeauna.

2. când plecare e inevitabilă. când rămâne doar mila, care până la urmă te cuprinde atât de mult, încât te trezești întro mlaștină, care te absoarbe. și tu nu mai ești tu. ești un mecanism, pe alocuri funcțional, pe alteori defect. dar gol.

și apoi, intervine gândirea germană.

Schopenhauer, demonstrează în Lumea ca voință și reprezentare, că nu numai evenimentele din viața noastră ne fac nefericiți, ci și cugetarea.

Aceasta, la randul ei, ne creeaza necazuri infinit superioare.

.

Pentru a înțelege și evalua ceea ce mi se întâmplă, aleg să mă cunosc pe mine. și aici e Kant. pot alege să alerg în urma carului, urmărind evenimentele, pe care pot să le văd și simt, și cunosc sau pot alege să trăiesc conformă cu mine. cu ceea ce sunt. așa cum sunt. uneori retrasă și timidă, alteori nebună și nonconformistă.

Mama îmi spunea în copilărie că îmi va fi greu, că oamenii nu mă vor accepta și iubi pentru independența mea, pentru necesitatea de a analiza tot ce văd. pentru capacitatea de a observa. Mama mea avea dreptate. Dar am rămas așa cum sunt. și de câte ori am nevoie, găsesc o carte, care mă ajută să ies din mine și să mă îndrept spre lume.

La mulți ani, Beigbeder.
Dormi liniștit, Schopenhauer.

viața fără voi e tot viață.
pentru mine sunteți amândoi departe. și aproape. ca și toți ceilalți. în afară de omul pe care îl iubesc.
dar despre lupta pentru fericire - data viitoare. și despre lupta pentru a fi tu însuți/ăți.

http://www.youtube.com/watch?v=CmwRQqJsegw&feature=autoplay&list=PLD5C6D53658B895EA&lf=mh_lolz&playnext=5

FUSTA VII. sau cum să faci ca celălalt să ajungă dependent, sensibil și nefericit

postarea se dedică Mie, când eram dependentă și abuzată și tuturor celor care simt că sunt Target. că mulți am mai fost



am întâlnit la Art Lab festival o mulțime de oameni. fiecare dintre ei frumoși în felul lor: unii atât de uniși cu natura, încât nu reușeai să îi deosebești de copaci, alții dornici de aventuri se cățărau pe toate dealurile (a propos aveam o senzație tare stranie de munte. numai eu? ).

dar mai sunt și alte exemplare peste care dai fără ca să știi.

cuplurile creează diferite tipuri de relații. unele dintre ele, armonioase din afară și cu multă suferință pe interior. altele - invers. și foarte puține echilibrate și armonioase.


http://www.kwadrart.com/:

mai jos e o schiță de ghid. pentru cei care vor să își transforme Omul în animăluț dependent și sigur.
pentru cei care au o mare problemă de identitate și decid să își facă egomasaj, dresând oameni:

1. inițial, oferiți omului o imagine de sine integră. nu uitați să adăugați un pic de mister, de neînțeles și interesant. arătați-i că sunteți sigur de propriile capacități.

2. mirați-vă sincer de calitățile celuilalt. îl/o seduceți evidențiind interesantul (de obicei căutat sau imaginat de omul-target). astfel, îl faceți să se simtă deosebit. și mai faceți ceva. creați o legătură de dependență. una subțire și foarte posibil de rupt. pentru că vrem să fim admirați omul-target va deveni la rându-i interesat de dvs.

3. repetați pasul I cât mai des cu putință și combinați-l cu pasul II. mai puteți detecta niște preconcepții, idealuri, interese și apăsa pe ele. arătați-i omului -target că alături de dvs (deși imi e greu să respect regulile de politețe cu cei care nu se respectă pe sine și pe ceilalți) și numai așa - le poate realiza.

4. după ce ați atins nivelul slăbirii rezistenței - adică omul s-a îndrăgostit, aplicați tehnica furtului, șantajul și despărțirea de prieteni. Atenție! ultimul punkt este cel mai important la etapa asta. faceți astfel încât nimeni să nu îi mai poată ajuta când au nevoie. în afară de dvs.


sursa

5. când a ajuns în gura lupului, adică a dvs., apucați-vă să criticați tot ce face. asta pentru ca relația să fie nu numai de dependență ci și abuzivă. altfel, relația nu are niciun rost și nu veți simți că sunteți Marele Premiant al sorții.
Omul-target trebuie legat la propriu prin toate mijloacele posibile:
a. bani - luați-i până și banii pe care îi câștigă - asta pentru o mai bună administrare, pentru că deh! omul e tare bun la scris texte, la dansat, la făcut bani - dar pentru că e sensibil și idealist - nu îi poate administra. dați-i pe zi atât cât să nu îi ajungă nici de mâncare. vă va suna și cere. sau va tăcea și răbda foame.
B. timp liber - cu cât mai mult timp e cu amicii sau singur, cu atât sunt mai mari șansele să se elibereze. dacă totuși vreți să mergeți în liniște la bar cu prietenii, încuați-l/o în casă. astfel e mai sigur. asigurați-vă că nu are acces la net. cel mai bine e să îi recomandați un serial bun. să se identifice cu eroul care suferă. tare bună ancoră.
c. un copil, doi copii, trei copiii. e soluția ideală. apropos, nu numai în cazul în care omul-target e femeie. funcționează perfect.

cam așa. continuăm în următoarea postare. acolo vom vorbi despre cum exact să îl faci pe omul-țintă să se simtă inutil, vulnerabil și totodată fericit că sunteți.

copacii, singurătatea şi cireşele

sau despre un băieţel care a îndrăznit

******

bunelul ne aduna în jurul lui să ne spună poveşti sau să ne înveţe tabla înmulţirii. Tabla înmulţirii, spunea bunelul nu are nimic cu politica. dacă vreţi să ajungeţi oameni mari trebuie să ştiţi asta: bate vântul frunza-n dungă, cântăreţii mi-i alungă

*****

pe strada cu fericirile, adeseori se ascund şi oameni care te alungă. ca şi vântul lui bunelu'

****

în numărul viitor al Punktului voi face un interviu cu Dariusz Klimczak

****
voi aţi văzut vreo dată copaci dornici de moarte? dar de dor?

****
şi aici poveste ar fi trebuit să înceapă. despre blogging. despre politică. despre consiliere filosofică. despre faptul că uneori o uşă trântită e ca o bucată de sare.

mai bine ne uităm la fotografii. imaginaţie, arhetipuri, şi alte zone în care ajunge raţiunea şi competenţele pentru a interpreta.

aș da și muzică da nu mă lasă wordpressul. mâine e 5 iunie. pentru unii zi de naștere, pentru alții - zi.

spune: 






sursa imagini

despre cireșe, data viitoare. mie îmi plac cele amare. sunt mai deștepte.

între curaj şi temeritate - Temperanţa

tra

era o dată ca niciodată un timp în care lucram la USM, in Secţia Managementul calităţii. Aveam birou, scaun, printer, scaner şi o mulţime de idei frustrate, oprite de sistem şi încuiate într-un colţişor al creierului. şi mai aveam hârtii, mape, mape, mape, pe care le sortam, cu intrări şi ieşiri, conform standardelor. Şi mai aveam şi oameni tare dragi acolo, pe care îi consideram parte a echipei şi îi respectam tare mult.
într-o zi mă întâlnesc cu Angela Brasoveanu. Şi drept rezultat - mă mut la revista Punkt.

primele zile - senzaţie de libertate şi de conştientizare a faptului că lumea de afară şi lumea din usm se deosebesc mai mult decât aş fi crezut. apoi, dor de mediul comod şi lânced, în care, recunosc, am ajuns să gândesc foarte rar.

la început speriată, emoționată și timidă în a da telefoane și a pândi interviuri.
apoi cu un teanc de cărți și articole despre cum se face o revistă
și ce vor oamenii de la ea, adică de la noi :)

acum. al doilea număr de când sunt aici. echipă, lucruri noi, frumoase, posibilitate de a învăța

provocare care a meritat!

ne-am gândit să organizăm Philosophical Wines. :).
am făcut rubrică Punkt pe relații. vrem să o lansăm pe site, ca un gen de forum în care să putem discuta după modelul dialogului socratic.
Punkt este nu numai o revistă, este pentru mine acum - capacitatea de a rămâne eu însămi exersată la maxim.

dacă aveți idei și dorințe sau pur și simplu vreți să îmi spuneți ceva, despre asta și despre altceva -
sunt la Punkt :)

referendum pa(r)t(i)zani!

Hai că vine referendumul. Hai că mulți spun că nu îi mai interesează.
Pe mine mă interesează.

Am încercat să găsesc niște puncte teoretice care mi-ar permite să analizez ceea ce se întâmplă la noi și să știu ce să aleg. ca de mers sigur merg.

Acest text nu vine să convingă. Acest text vine să pună și mai multe întrebări.



Câteva zile în urmă, mă întreba cineva pe facebook ce întrebare aș pune unei ființe supranaturale, care mă cunoaște și înțelege. Am spus că îl voi ruga să formuleze o întrebare. Apoi, am găsit și la Mark Tkaciuk cerere de întrebări pentru o emisiune la Fabrica. și pe el l-aș ruga să formuleze o întrebare, pentru că nu există certitudinea gândirii, o știm de la Descartes. Sau poate chiar de la Socrate.

Așadar, ce întrebare ați adresa celor care aspiră la putere? Sau ce vă veți întreba după ce citiți acest text.

Hai să vedem ce vreau să spun. Citeam Hofstede Culture’ s Consequnces(SAGE,2001).
Printre mai multe caracteristici ale unei culturi, Hofstede ne spune că distanța față de putere este prima. Ce este această distanță față de putere?
(puterea, în termeni antropologici este potențialul de a determina direct sau indirect comportamentul unei sau a mai multor persoane )
Conform lui Hofstede, și Mulder înantea lui, Distanța față de putere, între liderul B și subordonatul S întro ierarhie este diferența dintre măsura în care B poate determina comportamentul lui S și măsura în care S poate determina comportamentul lui B.


Deci, uman vorbind ambii își influențează comportamentul reciproc. Dar, unul dintre ei îl poate influența mai mult pe altul. Această diferență ne dă distanța față de putere.
Clar, mă gândesc, nimic mai simplu. Dar cu ce mă ajută asta ca și alegător?
Fișca este următoarea, cum zic adorabilii mei studenți :).
Distanța față de putere măsoară inegalitatea în putere deci. De aici Mulder formulează câteva ipoteze:
1. Cu cât mai mult timp puterea este exercitată, cu atât provoacă mai multă satisfacție.
2. Cu cât este mai mare indicatorul de distanță, cu atât mai mult individul va lupta să mențină sau crească distanța de putere față de subordonat.
3. Cu cât este mai mare distanța față de subordonat, cu atât mai mult liderii vor lupta pentru a o mări.
4. Indivizii vor lupta să reducă distanța de putere între ei și cel care deține puterea
5. Cu cât este mai mică distanța de putere, cu atât mai puternică este tendința de a o reduce.

Mai sunt. Data asta mă duc numai la acestea. Nu știu cum se întâmplă, exact ca în cărți, la noi. Suntem deci în concordanță cu teoriile științifice :)
Dar
Având în vedere și caracteristicile personale ale liderilor noștri, fie că sunt la putere, fie că deja nu sau încă nu, oare cine dintre ei va avea tendința să crească și mai mult distanța de putere?
Voi pe cine vedeți în fața ochilor?

(in Guimaraes, portugalia, aceasta este statuia tradatorului, care are doua capuri, unul e pe stomac, dak ceva :))

și cum vom reacționa noi, cei care vor fi subordonați acestei puteri?

Sau cum vor trebui să coordoneze liderii astfel încât noi să nu vrem să reducem distanța, adică să îi dăm jos?


Pentru cei care vor sa citeasca mai mult: Mulder Mauk, The daily power game, Netherlands, Leiden, 1977
Si Hofstede si Inkeless si multi multi altii.

http://www.youtube.com/watch?v=PEj7jnR--Dg