noiembrie 22, 2010

TREI

***
îşi trece mâinile prin păr. dacă îl împletesc în cosiţe, timpul va uita că existăm. va trece pe lângă noi...
zilele...


///
Femeia, cu tot cu vântul ei, tace.
în jurul degetelor  - sare
adună praful
mâine - pâine
azi - dor.

Femeia, cu tot cu pădurile ei, dansează.
în jurul degetelor - privirea
leagă lumina
mâine - ploaie
azi - secetă.




***

uite cum se iau fricile şi se strecoară printre degete. ai mai văzut fata mea undeva făină atât de murdară?

femeia dădea la o parte praful lăsat de făină cu  grijă.  Aveai impresia că îl va aduna imediat după ce va pleca fata şi va face din el aluat pentru mâine. 
între timp, fata îşi acoperea ochii cu batista.  un desen ciudat se aşternea pe perete. de undeva ţipetele nopţii articulau litere. 

///
într-un colţ
doua pietre
sar scantei
albastre cu rosu
le aduna in palma
 linii lungi
dor degetele de atâta dorinţă
vor creste copacii
toamna
va striga dintre frunze
cucu

***
simţi cum pământul loveşte picioarele. ai mai văzut undeva un munte mai mare decât tine?

femeia rotea brăţările pe mâini. lasă-le, lasă-le, lasă-le. pentru curgere e nevoie de mai mult decât stelele. privirea ei arcuia începuturile. nici în jos, nici în sus, nici în stânga, nici în dreapta.
unu
http://www.flickr.com/photos/nsukhia/292545341/in/photostream/
 doi
sursa

trei










Trimiteți un comentariu