Fustă ego-is-mă. auz.

când filosoful postmodern vorbeşte despre nou şi intertextualitate, râde. şi eu râd. dacă singura originalitate a omului de ştiinţă este în a fi "meseriaş" în combinarea deosebită a textelor vechi, atunci cum stăm cu simţirea.

da, da ştiu. pe de o parte suntem supuşi trăirii aceluiaşi sentiment, pe de altă parte formele sale pot fi diferite pentru că noi suntem diferiţi.

de fapt, nu asta vroiam să spun :)

formulez o ~~~~~~-gramă a sentimentului

Stănescu: să ai timp şi să îţi fie lene înseamnă a avea valoare.

mă întreb: să îţi fie dor de cel care are timp şi are lene, înseamnă să duci în tine feminitatea ascunsă printre lecturi, tristeţi, nostalgii şi sensibilităţi pur umane?

cam aşa:


„Eu sunt un Copac şi sunt foart singur. Când plouă, plâng. Plecaţi-vă urechea, pentru Dumnezeu, la ceea ce am să vă povestesc. Beţi-vă cafelele, ca să vă piară somnul, ca să vi se deschidă ochii, ca să mă priviţi cu agerime, iar eu am să vă povestesc de ce sunt atât de singur.
1. Se spune că am fost desenat în grabă, pe hârtie grosolană, fără dimensiuni precise, doar pentru ca în spatele maestrului meu meddah să se afle un copac. Este adevărat. [..]
2. [..] fiind un Copac, nu trebuie cu orice preţ să fac parte din carte. Dar mă simt cuprins de nelinişte la gândul că, fiind imaginea unui copac, nu sunt o pagină de carte oarecare. [...]
3. [...] nici măcar eu nu ştiu din ce poveste fac parte...

[...]
Un mare pictor frânc se plimba, cu un alt mare pictor, pe o pajişte frâncă, vorbind despre iscusinţă şi despre artă. Le-a ieşit în cale o pădure. Cel mai iscusit dintre ei a spus: „pentru a picta după noul stil, ai nevoie de un asemenea talent, încât atunci când pictezi un copac dintr-o pădure, împătimitul cre priveşte imaginea să poată veni aici, dacă voieşte, şi să deosebească acel copac de alţi copaci, săl găsească.
Mulţumesc lui Dumnezeu că bietul de mine – copacul pe care îl aveţi în faţa ochilor -, nu a fost pictat cu o asemenea socoteală.....

Nu vreau să fiu un copac în sine; vreau să fiu esenţa lui

(fragment din Orhan Pamuk, Mă cheamă Roşu, ed. Curtea Veche. Buc. 2006)

Te iubesc se spune la nesfârşit.
După tine doar Moartea se rosteşte o singură dată în viaţă.
Tu şi Moartea nu se vorbesc
Se simt.

http://www.museobilbao.com/uploads/corpus/00-10.jpg
ps. în acest text nu se pun întrebări, totul e doar exprimare, fără pretenţii de raţionalizare sau înţelegere a ceea ce scriu. Acest text este.

Cine dă mai mult?

fusta III. ce face ca iubirea să fie iubire

aş vrea să pot face scheme aici. nu ştiu cum. deci voi încerca să redau într-o manieră lineară nolinearitatea. ;)

aşadar. îndrăgostirea, iubirea-pasiune, iubirea-iubire.

să mergem pas cu pas. poate că până la urmă înţelegem ce se întâmplă în capurile şi inimile noastre.

în primul rând - alegerea obiectului iubirii. cum îl alegem, îl alegem noi sau ajunge să ne aleagă el/ea pe noi.

există mai multe ipoteze, care îşi necesită confirmarea.
acelaşi Ortega y Gasset identifică o relaţie între dorinţele noastre inconştiente şi alegerea partenerului. astfel explică atracţia dintre un vagabond şi o fată de intelectuali, de ex. deci alegerea partenerului se bazează pe principiul similarităţii. vagabondajul spiritului atrage acelaşi vagabondaj. îmi place această idee.

altă ipoteză, tot clasică, spune - căutăm ceea ce nu avem. încercăm să descoperim în celălalt ceea ce ne lipseşte. şi asta interesantă.

dar, Platon, Banchetul. mitul androginilor parcă le-ar face sinteza. dacă noi căutăm jumătatea noastră, atunci această jumătatea, fiind parte din noi, este identică nouă, dar şi se deosebeşte devenind, în momentul în care zeii ne-au despărţit un Altul prin excelenţă.

De la cotituri

sursa imagine
buuuuuuuuuunnnn....
deci, cum alegem în iubire? uneori o simplă privire este de ajuns ca să înţelegem că omul a devenit obiectul. alteori o mişcare a corpului. ca asta.

De la bucuresti

uneori, ca şi in frumoasa istorie a lui Scarlet O'Hara ne trebuiesc ani ca să înţelegem ce sentimente nutrim.

să ţină oare complexitatea alegerii de complexitatea noastră? sau mai degrabă este vorba despre un instinct, în care îl simţim pe cel de alături al nostru până la oase?
cum e?
:P despre cum are loc alegerea, pe criterii de gender spun întro fustă separată. îmi trebuie pentru asta o sărbătoare specială.:) alege bărbatul sau alege femeia?
cum credeţi?

acum, aceste raporturi dintre Eu-Altul se pot structura în câteva feluri. mă voi referi la trei dintre ele, pe care le consider mai importante pentru tema aleasă. data viitoare - îndrăgostirea.