decembrie 28, 2009

de drum

drumul isi croieste directia din praf
oamenii construiesc relatii din vise

pentru i.



zbor plăcut

decembrie 24, 2009

LA MULTI ANI

vânt.
că aduce viața-napoi.




și vă văd :)

SĂRBĂTORI FERICITE
cu aromă de gutui,
de calm,
de iubire

decembrie 11, 2009

pseudofusta. IUBIREA SI LIBERTATEA

îmi ajunge o iarnă
ca să răstorn lumea
să cresc inimi pe mâinile oamenilor
se transformă în aripi

despre feminitate am scris mult. despre iubire și mai mult.
să vorbesc despre libertate.

am tot încercat să realizez care îmi sunt limitele.

exact cât țin cu mâinile. iar acestea au învățat să zboare de când m-am născut.
știți care e problema mea cea mai mare?

nefericirea nu poate să își găsească loc în mine. nicicum.
e legat asta cumva de dorința mea de a fi liberă?
cu necesitate internă de a îmi îndrepta ochii spre oameni

îi văd.

DE FAPT, libertatea vine din iubirea de oameni.
ce ziceți?

decembrie 01, 2009

2 decembrie. de azi sunt 9.

voi srie pe liane zilele mele
voi trece printre pietre
voi invăța să citesc
voi iubi



oamenii își vor lăsa urmele în mine
mai mult decât ieri

orice poartă e o altă deschidere.
azi 36.

noiembrie 23, 2009

despre putere

i-a secat gura. îşă făcea vânt cu palmele. ştii un asemenea ritm care să te ajute la resipraţie.

nu şi-a văzut degetele pentru prima oară atunci. obişnuia să le analizeze în fiecare noapte, înainte de somn. le atingea cu frenezie, apoi se lăsa încet pe spate (ah, spatele ăsta nu o mai ascultă de câtva timp nici măcar în schimbul a o duzină de pastile multicolore) şi verifica culorile.

o învăţase bunica să deosebească oamenii după petele de pe unghii. zicea: să ştii, ochii pot fi învăţaţi să mintă. dar nu degetele. "şi dacă are unghiile vopsite" se interesa adolescenta plină de siguranţă.
bunica îşi ridica palma spre soare - uite aici, în razele lui nu se poate ascunde nimeni.

îşi aminteşte că avea un puişor. un pufuleţ galben a confundat-o cu mama lui. alerga la un pas jumate în spatele ei toată ziua. s-a apropiat prea mult şi piciorul ei a rămas veşnic surd - piuitul de sfârşit al puiului-pui a lăsat pată pe una dintre unghii. avea 7 ani.

de atunci anii răsucesc linioare în jurul unghilor, sapă şanţuri şi adună pete.

bunica a uitat să o înveţe ceva. uneori petele de pe unghii pot fi văzute în inimi.








sursă imagine:http://strictlyafrica.com/products.cfm?Page=Products&Category=African%20Masks

noiembrie 11, 2009

Cuvintele lui EZLN în Juchitán, 31 martie 2001.

După amiaza pâlpâie în inima nopţii. Umbrele se aştern dinspre marele Ceiba, copacul-mamă şi seva pământului, folosind fiecare parte pentru a-şi păstra secretele. O dată cu după-amiaza, pleacă şi Martie, dar nu cel care ne surprinde astăzi, unul pe care îl pot vedea atâţia alţii. Vorbesc despre o altfel de după amiază, în alt timp şi pe alt pământ – al nostru. Bătrânul Antonio s-a întors de la plivit câmpurile şi stătea în faţa uşii cocioabei sale. Înăuntru, Dona Juanita pregătea cuvinte şi tortila. Şi, în timp ce le făcea, le transmitea bătrânului Antonio. Punând câteva în gură şi scoţând altele, Bătrânul Antonio, mormăia fumîndu-şi ţigara lui răsucită…

ISTORIA CĂUTĂRII

“Cel mai bătrân înţelept povesteşte că cei dintâi zei, cei care au dat naştere lumii, au creat majoritatea lucrurilor, dar nu pe toate, pentru că erau conştienţi că un număr mare de lucruri trebuiau să fie create de către femei şi bărbaţi. De aceea, zeii care au dat naştere lumii, cei dintâi dintre ei, au plecat înainte ca lumea să fie completă. Au plecat nu din cauza lenii, ci pentru că au ştiut că a începe este în puterea cîtorva, iar a termina este treaba fiecăruia. Cel mai bătrân dintre cei bătrâni îşi mai aminteşte că cei dintâi zei, cei care au dat naştere lumii, aveau o desagă, în care ţineau toate lucrurile pe care le lăsau neterminate în munca lor. Nu pentru a le face mai târziu, ci pentru a-şi aminti ce se va intâmpla atunci când femeile şi bărbaţii vor termina lumea care s-a născut incompletă.

Si zeii care au dat naştere lumii, cei dintâi, au plecat apoi. Ei au plecat la fel cum se încheie după-amiaza, ca şi cum s-ar fi eliminat pe sine însuşi, ca şi cum s-ar fi acoperit pe sine însuşi de umbre, ca şi cum nu erau acolo chiar atunci când erau. Apoi, iepurele, care era supărat pe zei, pentru că nu l-au făcut mare, chiar dacă a realizat toate sarcinile care i-au fost încredinţate (maimuţe, tigri, şopârle), a mers şi a ciugulit din desaga zeilor, dar a fost gălăgios şi zeii au observat şi l-au urmărit pentru a-l pedepsi pentru crima pe care a comis-o. Iepurele a fugit repede. Aceasta este cu siguranţă cauza pentru care iepurii mănâncă de parcă ar fi comis o crimă şi fug rapid dacă îi vede cineva. Problema este că, chiar dacă nu a reuşit să deschidă larg desaga primilor zei, iepurele reuşeşte întotdeauna să facă o gaură. Apoi, când zeii care au dat naştere lumi au plecat, toate lucrurile neterminate au căzut prin gaura desagii. Si cei dintâi zei, care au dat naştere lumii nici măcar nu şi-au dat seama, şi apoi a venit unul pe care îl chemau Vânt şi a tot suflat si suflat şi lucrurile neterminate s-au împrăştiat când într-o direcţie, când în alta, şi, pentru că era noapte, nimeni nu mai ştia unde s-au împrăştiat, aşa ca să stopeze acele lucruri neterminate, care trebuiau să fie create pentru ca lumea să devină completă.

Atunci când zeii au devenit conştienţi de dezordine, au făcut mare zarvă şi au devenit foarte trişti, şi se spune că unii dintre ei chiar au plâns. De aceea, se spune, că înainte de ploaie, cerul face zarvă înainte şi apoi vine apa. Bărbaţii şi femeile porumbului au mers apoi să vadă de ce cei dintâi zei, cei care au dat naştere lumii, plângeau şi apoi, printre suspine, zeii le-au povestit ce s-a întâmplat. Şi atunci bărbaţii şi femeile porumbului au spus: « Nu mai plângeţi. Vom căuta lucrurile neterminate ce au fost pierdute, pentru că ştim deja că există lucruri neterminate, şi că lumea nu va fi completă până nu este totul făcut şi pus la loc.» Şi apoi bărbaţii şi femeile porumbului au continuat : « Atunci, daţi-ne voie să vă întrebăm, cei dintâi zei, cei care au dat naştere lumii, dacă vă mai amintiţi măcar câteva lucruri neterminate ce au fost pierdute, astfel încât să ştim atunci cînd le găsim că sunt lucruri neterminate sau sunt lucruri noi, abia născute.»

Atunci cei dintîi zei nu au răspuns, pentru că bâlbâiala lor îi împiedeca să vorbească. Si apoi, mai târziu, în timp ce îşi frecau ochii pentru a-şi îndepărta lacrimile, au spus:«fiecare persoană care se caută pe sine însuşi este ceva neterminat».

"Un pendiente es que cada quien se encuentre".

Din această cauză, spun cei mai bătrâni dintre noi, că atunci când ne naştem – ne naştem pierduţi, şi apoi, crescând, ne căutăm pe noi înşine, şi că a trăi înseamnă a căuta, a ne căuta pe noi înşine.

Şi de data asta, mult mai calmi, zeii care au creat lumea, cei dintâi, au continuat: « fiecare lucru care încă nu a apărut în lume are de a face cu acest ceva, pe care vi-l spunem, cu fiecare persoană care trebuie să se găsească pe sine însuşi. Aceasta este maniera în care veţi afla dacă un lucru pe care l-aţi găsit este încă nenăscut, dacă vă va ajuta să vă găsiţi pe voi înşivă.”

“Asta e bine”, au spus adevăraţii bărbaţi şi femei, şi au început a căuta peste tot lucruri neterminate, care trebuiesc create şi care i-ar ajuta să se găsească pe sine”.

Bătrânul Antonio a terminat tortila, ţigara şi cuvintele. A rămas însă în picioare un pic, uitându-se înspre colţul nopţii. După cîteva minute, a spus: “De atunci, ne căutăm, şi ne tot căutăm pe noi înşine. Ne căutăm pe noi înşine când muncim, când ne odihnim, când mâncăm şi când dormim, atunci când iubim şi atunci când visăm. Când suntem în viaţă, ne căutăm pe noi înşine şi ne căutăm, căutându-ne şi atunci când am murit deja. Pentru a ne găsi pe noi înşine, ne căutăm, pentru a ne găsi pe noi înşine trăim şi murim.»

Şi cum să ne găsim pe noi înşine ? » am întrebat.

Bătrânul Antonio se tot uita la mine şi mi-a spus, în timp ce îşi răsucea o altă ţigară :

«Un Zapotec bătrân mi-a spus cum. Îţi voi spune, dar în Spaniolă, pentru că numai cei care s-au găsit pe sine însuşi ştiu limba Zapotecă foarte bine, o limbă care este floarea cuvântului, iar cuvântul meu poate fi de-abia o sămînţă, şi sunt alţii, care sunt seminţe şi frunze şi fructe, iar cel care este complet, le găseşte. Tatăl Zapotec a spus :

«Înainte de toate, vei merge pe toate căile, ale tuturor oamenilor de pe pământ, înainte de a te găsi pe tine însuţi».

("Niru zazalu' guiráxixe neza guidxilayú ti ganda guidxelu' lii")

Am reţinut ceea ce mi-a spus Bătrânul Antonio în acea după amiază în care Martie şi după amiaza plecau. De atunci, am mers pe multe căi, dar nu pe toate, şi mai caut încă feţe care ar fi seminţe, tulpini, frunze, flori şi fructe ale cuvântului. Mă caut pe mine însumi cu orice şi în orice pentru a fi complet.

O lumină zîmbea în noaptea ce urma, de parcă s-ar fi găsit pe sine însuşi în următoarea umbră.

Martie pleacă. Dar speranţa vine.

Subcomandante Insurgente Marcos


Juchitán, Oaxaca.

Mexico, 31 Martie, 2001.

octombrie 31, 2009

FUSTA XII. DESPRE GOL

mă pornisem să scriu ceva foarte serios despre golul interior și maniera în care acesta poate absorbi o relație. când am incheiat de scris cuvântul mi-a venit ideea să mă joc cu dicționarul.
de obicei percepem golul ca fiind ceva deșert. un hău care se naște în interior.

avem diferite motive să ne golim. noiembrie, copaci goi, iubiri goale. ochi goi. promisiuni goale.

mă voi referi însă la un alt tip de gol.

cel care vine din necesitatea de a fi gol.


există oameni pentru care libertatea e un dor de niciunde. golul se creează în ei, pentru că ceilalți încearcă să îi umple prea mult.

pentru ei căutarea de sine este mai importantă decât găsirea de altul.

tu de care ești?


ps. ieri am văzut lângă universitate un copac. era atât de mic și firav dar deja galben. si puternic. am văzut-o pe n.


octombrie 27, 2009

ploaie




















Thomas Kinkade


am căutat ploaia printre degetele
ta
le
am găsit-o într-o scrisoa
re

talere
de argint la tâmp
le

plouă ca toamna
stăm cuminţi la sobă
şi povestim
iubirea


RITMUL PLOII!

să îmi iei palmele în mâini uşor
ca o frunză
atingerea

Culorile Toamnei (poza 13)

dansăm la lumina
ochilor tăi



ARMIK - You're My Love

octombrie 25, 2009

MAMA


Almada Negreiros. maternitatea.

să vă povestesc despre MAMA MEA. să îmi povestesc.
ochii ei verzi taie, mâinile ei calde și mari, de mamă(am citit sintagma asta undeva, mi-a rămas în suflet) știu să închege orice dor cu un obiect al lui.

MAMA plânge des. pentru mine, pentru fiecare greutate prin care trec sau prin fiecare posibilitate de triatețe pe care aș putea să o am.

MAMA râde des. dar de fiecare dată așa, ca să nu o vadă foarte mulți.

MAMA se apleacă peste mine în fiecare noapte și mă mângâie. și e cald.

în câteva ore este ziua ei de naștere.

nu vede blogul meu, nu știe ce este un blog. sper că într-o zi, când îmi va fi alături, o voi așeza în fața calculatorului și vom sta cuprinse, plângând și râzând. ca să nu ne vadă nimeni.



îmi trec mâna prin păr
o văd pe mama
aranjează riduri în ani
și râde
dacă aș fi tânără
zice
aș dansa
te-aș naște din nou
iar și iar

între scurgeri de timp mă las mamă pe umărul tău

mamă

adună-mă

LA MULTI ANI, MAMA


octombrie 24, 2009

AM GĂSIT LA ANDI VIAȚĂ

am gasit asta intr-un comentariu la Andi.







deși nu despre iubire am vrut să scriu.
mă gândeam la un post serios despre cum poate fi vândută filosofia azi. poate că e lipsa de bani, poate că e dorința de demonstra că filosofia este viabilă, poate că e doar încercarea de a înțelege cine sunt.
e toamnă.
un an.

octombrie 22, 2009

SCRISORI PATETICE CĂTRE OAMENII DRAGI

să îmi pot lăsa mâneca peste degete
(fie vorba între noi, adolescenții știu de ce fac asta)

să nu îmi alunece gândurile
(ca maioneza știi tu cum face dacă pui prea multă se scurge și lasă urme peste tot
numai prin colțuri nu
colțurile sunt păzite mai bine
vin seara câini negri să latre)

ar trebui
să mă odihnesc




în toamna asta porțile se ceartă
una mă lasă să intru
alta mă dă afară
mă bate peste picioare
peste cap
peste trunchi
și la buzunare

dacă mâine nu vii
îți înghit visele

aș vrea să pot trage mâneca peste degete
așa cum adolescenții sau alex

octombrie 02, 2009

promisiunile fac trecerile mai grele,

tacerea le face imposibile

de ziua ta


Whose woods these are I think I know.
His house is in the village, though;
He will not see me stopping here
To watch his woods fill up with snow.

My little horse must think it queer
To stop without a farmhouse near
Between the woods and frozen lake
The darkest evening of the year.

He gives his harness bells a shake
To ask if there is some mistake.
The only other sound's the sweep
Of easy wind and downy flake.

The woods are lovely, dark, and deep,
But I have promises to keep,
And miles to go before I sleep,
And miles to go before I sleep.

Robert Frost



pentru ca inimile
pot fi
rosii si albastre
rosii sau albastre
rosii
albastre

sau albe

septembrie 30, 2009

BY SEARCHING FOR CUM DESENEZ INIMA PE UNGHII



am gasit asta in feed

Turnu, Caras-Severin arrived from google.com on "FUSTA SOCRATE SI ARDEALUL: 18.09.08 - 19.09. 09 un an" by searching for cum desenez inima pe unghii.

cineva caută cum se desenează inima pe unghii
şi ajunge pe blogul meu

eu caut cum să îmi proiectez fiinţa în afara realităţii

să găsesc timp să îmi privesc fetiţa în ochi

să stau în parc pe o bancă

să citesc cesare pavese


să trec peste
să îmi încarc amintirile într-un sac şi să le arunc în coş

să fac ctrl+alt+del
forever.

aş vrea

să fiu frunză
să cad în tăcere pe mâna ta
rotindu-mă ca nebuna
să mă bată vântul
să pot lăsa ploaia să mă ude
să mă rupă ea

nu
eu



Tatiana Stepa-Poem cu umerii goi
Asculta mai multe audio Muzica

nu vreau nimic
doar timp
să citesc

septembrie 23, 2009

DE DRAGUL TĂU PĂSĂRILE ZBOARĂ GRUPURI DE CÂTE TREI

mai știi


trecerile neatinse dor
de parcă aș atinge o piatră cu degetele

apa ei îmi face părul greu
crește
lumina lui scrie
urme



pe palme
un drum lung spre tine
crește
dorul



cercuri

acum spune mama
închide ochii și dormi
tăcerea e ca pasărea

nu zboară niciodată
singură


ps. fotografiile sunt preluate cu acordul autorului, Octavian Cara

An Infant In Your Arms.


Ana
mi-a lăsat un comentariu

‘indurerat, n-am adormit — pina la ziua
rubinu-n geana s-a ranit – pina la ziua
cum nu pot nimanui destaunui durerea
cu inima doar am vorbit pina la ziua.’

la care voi răspunde aici.
am tot căutat imagini care să corespundă. un tablou. singurul pe care l-am găsit este un răspuns al lui Hafiz.
şi o fotografie de aici.

poemul luii Hafiz
fotografia lui Amadeu Brigas
sufletul meu



The tide of my love
Has risen so high let me flood
over

You.

Close your eyes for a moment
And maybe all your
fears and fantasies

Will end.

If that happened
God would become an infant in your

Arms

And then you
Would have to nurse all

Creation!




septembrie 22, 2009

CÂTE O BUCATĂ DE NOI. 3 întâmplări.

veneam de la universitate. ca de obicei, alergând, ideile îmi împleticeau ochii, mapele cu tot felul de hârtii îmi lungesc mâinile. ma învață ce este pământul.


1. o bătrânică vinde chibrituri. împreună cu alte mărunțișuri. pe fiecare cutiuță scrie cu mâna ei. VEI MURI MÂINE. cumpăr. râd. plâng. o iau spre casă. mapele se țin de mâna mea. am o certitudine.

2. mă opresc la un magazin de pâine. se apropie un nene și îmi propune cărți. le scoate dintr-o desagă, una după alta, se uită cu milă la mine. de parcă nu le-ar fi dat, ci le-ar fi luat din mâna mea. aveam 20 de lei. am luat două cărți.
M. Bulgacov - Maestrul și Margarita și Ray Bradbury


3. mi-e dor de asfințit. dar aceasta nu este o întâmplare. asfințitul din dealul Clujului.



PS. asta. mai e nevoie de ceva?

I don t know my love
if what i say is tenderness, laughter or weeping
it is for that i sleep and wake
and awake i recall in the song
that afternoon that you come out of a sad and deep corner
that night in which early you were born naked of grief and astonishment
my love, my love
it is never too late or too soon
for those who love so much.





septembrie 18, 2009

18.09.08 - 19.09. 09 un an

18.09.09
t
oamna vine râzând
peste noi
își acoperă gura cu galben

femeie misterioasă
își lasă tăcerile pe trotuar
picături
presurate

dacă dormi spune
pierzi evidența zilei

un an în urmă
frica ei se lăsa peste umeri
și gâtuia
asfințitul

19.09.09

în privirea ta vântul
adună frunzele-ani cosiţele se împletesc de la sine cu tot cu panglici

albastre

/eşti o puştoaică cu 35 de noiţe pe unghii/scutură singurătatea de pe ele
vor înflori

dragul meu
dragul meu
dragul meu

doar ochii strâns închişi
permit jocuri

surprizele toamnei sunt ascunse în podurile copilăriei

astăzi se ascultă portishead şi
spleen

mâine îmi voi aduna cărţile
mâine amintirile să atace viforele nocturne
mâine voi desena cercuri pe inima ta

dragul meu
dragul meu
dragul meu

orice sâmbătă este un capăt de ştreang

de unde peste exact un an ștreangul și spânzuratul?
oare astfel se structurează existența?
cercuri?


septembrie 14, 2009

APEL LA OMENIE


in aceasta toamna, oamenii
invata sa fie oameni.

un copil si o mama au nevoie de ajutor. Radu vrea ca mamica lui sa ii poata povesti despre toamna in culori.

haideti sa le oferim o mana de ajutor.
va rog

septembrie 09, 2009

09.09.09 pe 09:09:09. FUSTA XII

astăzi am așteptat să fie o zi specială.
frumoasă, deosebită, de o mare tandrețe.

a fost una obișnuită. doar câteva lucruri normale, oameni dragi care mă sună de parcă ar ști cum vin valurile de dor peste mine.

astăzi mă întreb: cum se construiește realitatea noastră în funcție de expectanțe, de proiecții, de vise. și

insert. cifra 9, de la care așteptam emoții sau evenimente deosebite.
in numerologie nouă are un loc aparte. nu voi vorbi despre el aici.
dar din momentul din care am ajuns acasă mă uit la un tip special de tarot.
Cagliostro Tarot.


si interpretarea:

Like a child full of wonder, gaze into the mysteries of your inner life.

și zic așa. ce a trebuit să mai aștept de la cifra nouă? am ce îmi doresc. și de ce să mă mai întreb asupra naturii umane. asupra dorului, darului, așteptărilor.
dar mă întreb. și mă bucur că pot întreba.

de ce oare nu ne liniștim din simplul motiv că suntem iubiți, că trăim, că iubim.
ce căutăm?


ps. această fustă se desface în fața celui CARE ESTE IUBIREA LUI DUMNEZEU.





septembrie 07, 2009

AZI MĂ JOC

as fi vrut să pot desena deșertul în palme
sau pe hârtie
aș fi vrut să las nisipul să
îmi curgă printre degete
să se oprească în unghii
să doară
aș fi vrut să pot crea castele la mare

dar am stat într-un colț
și am observat
oameni


You are The Wheel of Fortune

Good fortune and happiness but sometimes a species of intoxication with success

The Wheel of Fortune is all about big things, luck, change, fortune. Almost always good fortune. You are lucky in all things that you do and happy with the things that come to you. Be careful that success does not go to your head however. Sometimes luck can change.

What Tarot Card are You?
Take the Test to Find Out.


noapte bună

septembrie 06, 2009

DOR

uneori dorul rupe tot în înterior.

astăzi am planificat să scriu despre posibilitatea savantului de a transpune in realitate propriile teorii. despre politică, republica moldova si alte lucruri importante.

nu scriu despre nimic.

vreau doar să vă spun că
în sfârșit am învățat și eu ce înseamnă dor de OM.

36 de ani.

septembrie 03, 2009

UNA SPECIALĂ

PENTRU CĂ IUBIREA EXISTĂ
PENTRU CĂ FAȚA IUBIRII E DIFERITĂ LA DIFERIȚI OAMENI
ȘI ASTA E BINE

PENTRU GEANINA ȘI CRISTIAN

IUBIREA ESTE PUTERE







PS. in primul rând pentru voi, si pentru că în iubire este loc pentru fiecare dintre noi, scriu aici și pentru omul care știe cât îl iubesc. si inca pentru un om. care invata ce e iubirea. :) magie :)

septembrie 01, 2009

FUSTA XI. CINE IUBESTE SI CINE CRESTE

SAU DIALECTICA PUTERII ÎN RELAȚII DE IUBIRE

aș întinde mâna spre tine

ca și cum aș atinge sfoara printre rufele de la balcon
le pun de fiecare dată clești să nu zboare
le ia vântul le flutură

le atinge ușor
ca și cum

dorul este cuvânt de pus în poezie


imaginea creată de celălalt în iubire se plasează pe retina noastră cu viteza luminii. Libertatea, în pasiunea pentru a deține obiectul iubirii este un ideal descris in textele de filosofie. indezirabil. de ce libertate, dacă există El sau Ea? La ce bun să fii liber dacă nu poți fi alături de cel/cea care se strecoară în noi de parcă ar ști drumul de când s-a născut?

așa începe aventura iubirii. canibalizarea. de-centrarea ego-ului. (fie vorba între noi, asta, ultima este chiar bună până la un anumit moment) și în final, ne trezim mai slabi, vulnerabili, tăcuți.

sau ne lăsăm conduși de poezia iubirii în doi și suntem fericiți.
dar acesta, în toate situațiile este doar începutul.
într-o relație, aproape întotdeauna, unul se lasă iubit și celălalt iubește. Întrebarea mea era cine dintre cei doi este mai puternic.
Pentru a analiza ipotetic situația, ar trebui să iau câteva exemple.
pentru că în aceste exemple, se vor recunoașe cu siguranță cei care citesc, o să povestesc altfel.
am o prietenă tare tare tare dragă și veche cumva, ne cunoaștem de prin 90 și am împărțit cu ea literlamente ultima bucățică. deci, fata se mărită. Pentru că el o iubește. bun motiv. cel mai bun posibil. nu?
ce femeie nu își dorește să fie iubită?
ha!
ce se întâmplă?
devin atât de dependenți unul de altuli, că nu se mai pot despărți nici pentru o zi. ea - calcă, spală, gătește, gândește, face, - pentru ei amândoi. el o iubește. că asta s-au înțeles să facă.
nu, nu, nu. oamenii sunt tare fericiți împreună. SUNT???
au patru fini de cununie, nu mai știu câți de botez și merg împreună la mare. familie ideală.
ce relații de putere se pot însă depista aici?
hai să împingem mai departe experiența și să vedem cine a câștigat în această relație: cel care a iubit sau cel care s-a lăsat iubit?

deci.
cel care iubește este întotdeauna în poziție de prioritate. nimic nu îl poate dezamăgi pe cel care iubește.
și vorbesc doar despre iubirea autentică. atunci când mă interesează ca celălalt să fie fericit. nu posesia, ci căldura care vine din interior. asta e iubirea. șuvoiul,
cum spunea O. y Gasset, cald care îl înfășoară pe celălalt într-un râu de căldură.

pentru că nu vreau nimic. pentru că am la fel de multă nevoie de mine ca și de celălalt.
iar dacă el nu este alături, atunci îl iubesc pur și simplu
pentru că el/ea există

EU SUNT CEA PUTERNICĂ.
PENTRU CĂ EU IUBESC.
ȘI DACĂ ȘI EL MĂ IUBEȘTE - ZBURĂM.
DACĂ NU - SUNT UN PIC TRISTĂ. DAR
NU NEFERICITĂ. NU LIPSITĂ DE VLAGĂ.
NU ÎN DEPRESIE.
pentru că

DUMNEZEU ȘTIE: A IUBI ESTE ARTA OMULUI PUTERNIC
A FI VULNERABIL ESTE ARTA OMULUI PUTERNIC







august 31, 2009

NEVOIE DE NOI

CINEVA IMI SPUNEA
ca este necesar să înveți să primești, nu numai să dai.
uite că nu sunt de acord din nou.
Orianda are nevoie de noi.
să dăm.
fără ca să cerem.
detalii aici.

SUNTEM ALĂTURI, DRAGA NOASTRĂ.

august 28, 2009

pseudofusta. IUBIREA SI PUTEREA.

Toţi bărbaţii ştiu să dezbrace o femeie. Foarte puţini ştiu să le îmbrace. (Cesare Pavese)

am vrut să scriu un post lung lung despre cum e să iubești și să ai putere.
și cine deține puterea într-o relație, cel care iubește sau cel care e iubit.
și cum e cu dialectica sclavului și stapânului.

mai bine cânt.

sau recit


sau tac

tic
tac

august 27, 2009

TODAY

sadness speaking through my hands
fingers touching the sand
in my eyes

povestea se scrie de una singura
pe marginile ei
doua pasari isi fac cuib

capacitatea omului de a iesi din sine insusi
se vede in cladirile albastre
ca si marea
ele ne spun

tacerea este arma iubirii
cuvantul este arma tacerii
dansul este arma cuvantului

tu esti arma mea
departe

chitara clasica dureros de trista
Asculta mai multe audio Muzica

LINIILE SAPĂ ADÂNCIMEA DINTRE URMELE DEGETELOR

desenează dorul pe schele

în patru culori

albastrul croit din bucăți de priviri

apasă vocea


ritm sacadat

H7H6H8

roșu adunat de prin vene

păstrează echipamentul întreg

ritm adunat

M3M3M3M3M3M3M3

să nu te aperi

spune femeia cu bobii în mână

alege unu doi trei patru

îi pune perechi

EUTUEUTUEUTUEUTUEUTEUTU

EU

TU

ochii mei devin maci

degetele drumuri

se lungesc până la el

și îi ating

suplețea din inimă

să nu spui cuvântul iubire-n poezie

este prea clar

creează imagini

e o insulă în marea greciei


construind

poduri

inima mea

se oprește la el

și

respiră

august 26, 2009

când tristețea
se lasă peste ochii lui
nicio muzică


îi spun noapte bună
iubire


mă cheamă
maria

august 07, 2009

DRUMURI PRIN VARĂ



mâine dimineață mă așteaptă marea.
mâine incep să îmi trăiesc lumea interioară cu
intensitatea cu care un copil vede soarele pentru prima oară,
această postare este încercarea de a-mi împărtăși cu voi bucuria trării călătoriei.
drumul și hoinăreala au fost dintotdeauna secretul puterii mele pur umane. sau mai mult decât umane.
în călătorii ochii mei învață să luceasă din nou.
de data asta, fetița mea va merge cu mine să descoperim nisipul, vom face castele din visele ei.
are emoții. e prima oară când va urca în avion, când cerul va fi atât de aproape de ea.

mâine dimineața marea va fi albastră. ca și mine. ca și fetița mea.



și apoi, Viena își va descoperi misterele în fața mea. să învăț să nu le ocolesc. să învăț să le miros.
să învăț să le inhalez.


aici misterul
desenat de Amadeu Brigas
ce vise îmi trezeste?
vă povestesc când revin :)

ps. tocmai am citit pe blog la Cristian. nu stiam de Tatiana Stepa...dar las aceasta piesa sa imi cante in suflet. in memoria ei.

iulie 31, 2009

YOU WILL NEED ANOTHER LIFE TO EXPLAIN ALL OF THAT TO ME

îmi spune cu capul plecat pe computer

sunt femeia din singurătățile altora
îmi mângâi genunchii cu palmele
le pun căuș

(un bun prieten al meu se adună ca un fluture înainte de naștere
și scrie poezie)

globuri de cristal aceste priviri năucite

(exact ca fetița mea, când m-a văzut prima oară)

își lasă amprentele peste tot
mai ales în
vi
se

pe strada vecină un boschetar își cere mila cea de toate
zi
le
le

Lorelei nu moare
Lorelei
re
vi
ne
să crească pâine în inima
lui

her
sand
earth
sky
for him
the rain
to
listen






iulie 30, 2009


Basarabie, cu toata fiinta mea te rog

astazi este o zi in care inima mea e acasa.
asteapta.

dragii mei, acum, in aceste clipe SĂ NE FIȚI ALĂTURI!!!!!!!!!!!!!!

si aici


iulie 28, 2009

NICI UN MUNTE DIN LUME NU ȘTIE

își lasă fața peste umărul ei
îi respiră în ceafă ca și cum
nu i-ar fi spus cu o zi înainte
ești o femeie frumoasă
dacă aș putea
aș plonja între degetele tale
pentru totdeauna
le-ai împleti în părul tău
mi-ai face brățară din inima ta
ca și cum aș
culege roșeața macilor
în dimineața de mâine
curg pe drum tăcerile ei
un copil îi culege cuvintele

are păsări acasă

în ochii lor
șir de stele