ianuarie 12, 2012

Fusta 15. despre poduri, oameni și I never pick the lucky number

ce vedeți aici?



de câtva timp mă gândesc cum se întâmplă că unele relații intră în impasuri din care nu mai pot ieși. și ce e de făcut dacă cei doi se iubesc, dar sunt atât de diferiți, încât văzându-se într-un oraș necunoascut nici măcar nu s-ar observa unul pe celălalt.

cum se intâmplă că doi oameni diferiți ajung totuși să se îndrăgostească unul de altul? despre asta vorbisem anterior. chiar mă apropii de ideea lui Ortega y Gasset. dacă ne uităm în esența oamenilor - vedem de ce sunt împreună- un cerșetor și o prințesă.

de ce atunci ajung să nu se mai înțeleagă?
sau de ce, după ce sunt împreună și ar trebui să fie fericiți, ajung să stea unul de o parte de pod și celălalt de alta?



insert: știți că în nopțile de sânzâiene sau sfinți fetele trebuie să pună sun pat o farfurie cu apă, iar pe ea un fir de mătură. și că noapte visează că trece cu iubitul ei pe pod. și dacă podul rezistă și ei trec peste el, vor rămâne împreună toată viața? :)

ideea nu e în poduri, ci în a ști să le traversezi. uneori, devine imposibil din cauza orgoliului. și e păcat. pentru că orice pod e o aripă. cu el poți învăța să zbori.

ceea ce facem este însă o luptă de Cine e mai tare, cine poate mai mult, cine știe cum va fi.

după, mult mai târziu, o să poți spune responsabil/ă de tine că ai făcut tot posibilul să treci peste pod. și nu va mai conta.

pentru că podurile sunt veșnice. relațiile noastre nu.

pentru că podul este ego-ul nostru.
te apuci și îl lași pe celălalt să te apuce de degete ca să treceți împreună peste el.
sau nu.

ps. Calatrava a desenat păsări și după aceea poduri. oare de ce?

http://www.youtube.com/watch?v=TSN7eCLEf4Q&feature=related
Trimiteți un comentariu