aprilie 20, 2010

drumuri în inima bascilor. euskaldea.

plouă. picături mari, de ploaie de aprilie cu tunet și fulger. de parcă întreaga lume este acoperita de trăirile oamenilor care se aduna în Plaza Sacrado Corason în Bilbao

De la bilbao14aprilie


pe geamurile Unor bănci anunțul apare cu câteva zile înainte. oamenii mișună. se întâmplă ceva. noi, cei călători pe aici putem trece pe alături. m-am oprit atentă la unele baruri basce, toate cu drapelul Atletico Bilbao și doar unele cu fotografia lui Jon. după aceea aflăm că în data de 15 aprilie, în Bilbao și San Sebastian (Donostia in euskara) au fost arestați 10 oameni, printre care profesori universitari și avocați. mă ia cu frig. îmi amintesc ce liniște era la noi în 7-8-9 aprilie anul trecut.

plouă.plouă tare.

De la 2010_04_18


unii zevzeci de străzi se raliază. devin una cu mulțimea. din ceea ce aud, rețin doar DEMOCRATZIA.
polițiști peste tot. drumul curat. de atâta ploaie. și de plin de jurnaliști.

De la 2010_04_18


de parcă îi aduce apa. nu asta. alta.
De la 2010_04_18


în față la Teatrul din casco Viejo ne așteaptă microfoane. doi tineri. unul vorbește euskara, altul traduce în spaniola. TRĂIM ÎNTRO ȚARĂ CU REGIM POLIȚIENESC, spune cel-cu-față-de-che-guevara.

apoi, toți
De la 2010_04_18

cântă în șoaptă, cu mâinile în sus, adunate în pumn. melodia trece pe lângă ochi și ajunge în inimă. de acolo nu va mai ieși niciodată.
două minute
trei minute
toți se întorc acasă.

casa lor este Țara Bascilor.
a oamenilor cu puterea de a șopti cu pumnul strâns că vor identitate.

aprilie 19, 2010

dans







He said baby, what's your name
Are you new in this town?
Since you walked in things don't look the same
How about sticking around?
The place was dark and the 
band played loud
His voice sounded kind of dry
He said: who's that guy with the funny smile?

She said:
He's just a friend of mine (3x)

They talked a little, drank a lot
As the evening went by
The place got crowded and the air too hot
He said: who's that guy following us about?

She said:
He's just a friend of mine (3x)

He was nice and gentle, still rough enough
To keep her satisfied
She said: hold it baby, it gets too much
I feel like I'm gonna die
He took her home in the early mornin'
She said: please do come inside
He said: who's that guy in the dressing gown?

She said:
He's just a friend of mine (3x)

He said who's that guy in the dressing gown
She said baby don't you mind
He's just a friend, just a friend,
He's just a friend of mine

aprilie 17, 2010

PROVOCAREA TARTORASULUI/ fericirea din noi

FĂRĂ REGULI, zice Tartoras și împarte premii :)                                           

dar zice, ia să-mi spuneți voi bloggeri și bloggerițe ce vă face fericiți?

m=m=mm-m-m-m-m-m. mă scarpin în vârful capului, ca un copil de clasa I.
să fac o fustă pe fericire? să mă joc? să scriu  fără ca să gândesc?

muzica bună. uit de câte o piesă. azi am regăsito in slalomul printre bloguri. din păcate nu mai știu la cine. nu e un blog la care revin de obicei :(
dar câtă bucurie mi-a adus

dansul

și orice moment în care
întâlnirea cu lumea are loc.

chiar dacă uneori e tristă, alteori tăcută, alteori distantă mă bucur de ea.
voi, de ce vă bucurați?

aprilie 15, 2010

FUSTA XVIII. despre morala din om


sursa imagine
am pierdut oameni, pentru nesupunere. reguli, stigmate, patternuri care își așteaptă cuminte victima. o găsim în fiecare dintre noi.

ea, fetița căreia i se spune cum să se îmbrace, împletească, stea la masă, iubească, gătească.
el, băiețelul, care învață să fie Bărbat. deci să lovească, să nu plângă, să nu exprime, să citească ziare.

noi îi învățăm pe alții să fie oameni. deci potăi cuminți și organizate.

m-am revoltat de mică. am fost o rebelă cu genunchii zgâriați. îmi amintesc de mama, îmi spunea adeseori - parcă ești un băiețoi :). partea asta mi-o amintesc cu drag.

acum revolta a ajuns mai departe. s-a înrădăcinat în mine cu toate puterile ei și îmi permite visul și zborul.

și acest vis și zbor m-a adus în fața unui om, care e mai speriat de efectele moralei decât mine.

știți cu ce suntem cumpărați-șantajați?
cu ideea că îi facem pe ceilalți să sufere. or, cauzarea suferinței este unul dintre păcatele cele mai mari ale omenirii.

oamenii mici moralizează. oamenii mici judecă. oamenii mici decid.
mărunțimea lor mă încărunțește.
nu îi judec. doar că vreau să fiu lăsată să zbor.

ce contează mai mult întro iubire?
iubirea sau ceilalți?



și asta.

aprilie 14, 2010

demonii din 1501. Sao Geronimo. Lisboa

aceasta nu este intrarea. ca orice făptură își deschide porțile în partea în care nu te aștepți









De la guimaraes-lisboa-madrid

nici aici. aici e doar









De la guimaraes-lisboa-madrid

un cer care doare, prin toate culorile lui

și Sao Jeronimo









De la guimaraes-lisboa-madrid

o mare de oameni
Hei! vreau să strig, nimeni nu le ia de aici. lăsați-mă să ascult









De la guimaraes-lisboa-madrid

mă întind pe un scaun. multă lume. nu contează.









De la guimaraes-lisboa-madrid

văd șapte uși. o floare. un colț.









De la guimaraes-lisboa-madrid

detalii









De la guimaraes-lisboa-madrid

detalii









De la guimaraes-lisboa-madrid

și unul care mă frige









De la guimaraes-lisboa-madrid

din el vara curge apă. acoperă trecătorii. îi răcorește.

oare de ce există morala?

oare ce să facem cu sentimentele?

oare de ce pe o biserică sunt demoni?

sus? și din gura lor curge apă?

aprilie 13, 2010

ma re

ele
își ascund luminile la sfârșit de valuri


De la marea


gesturităceregesturităceregesturităceregesturităceregesttac


De la marea


când vei ști că o femeie este a ta

De la marea


ridică piatra

De la marea


și fugi

aprilie 11, 2010

pietrele din sintra

chance, money, love









De la Desktop

am fost întrebată odată dacă aș avea de ales între bani și noroc, ce aș alege. răspunsul meu a mirat pe cei care mă cunosc, sau cred că mă cunosc.

mie îmi plac pietrele. tăcerea lor nu e niciodată un motiv pentru comunicare cu alții. ele își răspândesc răceala sau căldura fără a întreba.
deși
pietrele ne învață
capacitatea lor de a absoarbe și de a oferi. asta putem învăța de la pietre.









De la sintra

să stăm alături de celălalt, chiar dacă nu ne place cum gândește
sau









De la sintra

să ne lăsăm umerii goi, pentru ca celălalt să poată plânge fără ca să fie întrebat de ce
sau









De la sintra

să îi lăsăm pe oameni să crească din noi, fără ca să ne fie frică de pierderea de sine
sau

să le transmitem oamenilor ce simțim fără ca să îi întrebăm cine sunt și ce vor









De la sintra

sau
să știm ce e durerea fără a o demonstra









De la sintra

sau
să stăm drepți pe vânt, pe ploaie, pe soare. fără frică.









De la sintra

despre Sintra, așa cum o văd alții, puteți vedea aici. e frumos.

eu mai las o piatră
și mă duc spre o catedrală stranie. mâine vă iau și pe voi.
astăzi nu mai sunt întrebări. le ascund între pietre.









De la sintra

re-post. ERNEST MUST BE RELEASED.

acest articol este postat aici

sunt sigură că prietenii mei, mai reali decât cei din realitate au INIMĂ.

vă rugăm să ne ajutați!!!!!

Freedom to Ernest!!! re-post it please!!!

317. IMPORTANT! Ernest Vardanean


We were preparing a show on one of those eternal topics when the news about Ernest Vardanean arrived.

On Wednesday, April 7th, (God-forgotten day, if you ask me), representatives of the ministry of state security of Transnistria arrested him on charges of espionage and treason.

So we made a program where we spoke about Ernest.

Here’s some background information. Ernest Vardanean is from Tiraspol. He studied Political Science in Chisinau (graduated in 2002, one year after me), and has been working a journalist for 7 years. He was a reporter with the Russian news agency "Novyi Region" in Transnistria, and in 2009 started writing for the "Puls" weekly in Moldova. He took the bus to Chisinau every morning and then back to Tiraspol every night. He didn’t have the extra money to pay rent in Chisinau when his wife and two small children were waiting home, in Tiraspol. Didn’t you know? His youngest is 5 months old. Five. Months.

Ernest is fluent in seven languages: English, French, German, Romanian, Russian, Armenian and what not. In 2009, while at “Puls”, he submitted an application for employment with the General Secretariat of the United Nations in New York. He successfully passed three stages of the competition and was awaiting an offer and a contract with the UN in the last several months. He had abandoned the full-time employment at the paper at the time. There’ve been warnings: “Listen, boy, you’re seen in Chisinau way too often, you should stay home more. You know, the wife and kids…”

Ernest is accused of espionage and high treason. ESPIONAGE and HIGH TREASON. Of Transnistria, of the “sovereign” state "Dnestrian Moldovan Republic ". He faces up to 20 years in jail by the laws of the region. He was taken in preventive custody for 72 hours, and on Friday, April 9th, a Tiraspol court extended the arrest to another 60 days.

My colleagues in the newsroom learned about the whole thing with Ernest on Friday, and about 16.00. In the talk show hosted by Mihaela Gherasim at 16.05 they managed to call Ernest’s wife, Irina, who was in Tiraspol. Irina told us all she knew, all she could say, and the station included her statements in our reports. I had one in our program, too.

After that phone call, we couldn't reach Irina anymore. Colleagues at the station and other media tried to reach her later, from 17.00 on, to no avail. She didn’t answer me either when I called at 20.00. We don’t know how Irina and the children are doing, we don’t know if they are ok. Tiraspol is their native city. I realize that and yet I am frightened.

Many sources, including Deputy Prime Minister Victor Osipov, the man in charge, say that Ernest isn’t the only person in this situation. The sources and Osipov say that many journalists, especially those who hadn’t shown much devotion to the region’s administration, Ernest among them, had been visited, called or intimidated in other ways by the Transnistrian MGB. It’s untrendy to be non-patriotic in Transnistria, you see. And because Ernest wasn’t much of a Transnistrian patriot, he was charged with espionage and high treason.

I try not to lament. I lived and worked in Tiraspol for several months, between 2002 and 2003. I’d been contracted by the monitoring division of the BBC to monitor the region’s media. It was, hum, and instructive and difficult experience. Don’t get me wrong, it wasn’t heroism – I fled the place as soon as I could, as I missed my social life at home. Tiraspol the citym and the region as a whole, are different from Chisinau. They have their own rules. Ernest, who is originally from Tiraspol, probably knew them well. He didn’t write on walls messages to offend the regime. And it is namely because he knew the rules, and because over the years he’s been a rational, non-extremist, non-conflicting journalist, that his situation is so serious.

Ernest and his family are in danger, and so are other people. Ernest needs support - informational, psychological, human support, careful support that avoids extremes, which could further harm his situation. Ernest must be released from the MGB arrest.

Dear friends,

Let’s support Ernest and demand his release.

Authorities in: Chisinau, Tiraspol, OSCE Vienna and Copenhagen, UE Brussels and Strasbourg, CoE Strasbourg, Moscow, EUBAM Odessa, Chisinau, and Kiev, CIS Moscow, Minsk and Kiev, Kiev, Bucharest, Washington, all those responsible must understand a clear message - Ernest MUST BE RELEASED.

Lucia
Publika TV

aprilie 10, 2010

somewhere

să mă delectez
cu șoaptele ei



îmi las genunchii pe trotuar
aș da în ei cu piciorul

trecerile închise
îmi răresc asfințitul
îi pot lua între degete și
face din ei
cercei

aprilie 09, 2010

sentimentele au părul lor. crește din degete.

Grădina sentimentelor. Porto.
începem călătoria prin a ne întreba: unde se nasc dorințele umane?

Spinoza, apoi Freud, apoi o gașcă întreagă spun - Dorința este constituentul omului.

îmi ascund dorințele aici
De la porto-poarta lumii


pe voi aici
De la porto-poarta lumii


și pornim.
De la porto-poarta lumii

Grădina Sentimentelor este una dintre Grădinile Palatului de Cristal.
incercarea de a depăși natura a fost dintotdeauna una dintre provocările majore ale oamenilor.
această grădină, ca și celelalte din Porto demonstrează o dată în plus imposibilitatea.
De la porto-poarta lumii

orice statuie te lasă cu o urmă amară de cultură umană pe buze. parcă tot îmi venea să mă șterg pe față.

De la porto-poarta lumii

și pe când admiram începuturile grădinii, cu iepurii ei, cu evantaiul păunilor, cu
De la porto-poarta lumii

a venit un paznic și ne-a dat afară. era prea târziu.
am alergat ca o nebună spre Sentimente. de parcă vântul îmi smulgea dorințele și le împrăștia pe acolo, prin aleea romantică.
au rămas doar frânturi.
din acestea.
De la porto-poarta lumii

și muzica.
oare de ce?
la intrarea în grădină, timpul a pus stăpânire pe mine. de ce timpul își face apariția atunci când avem cel mai puțin nevoie de el?

de oameni



Gina mă aștepta cu o floare. și cu o invitație. îmi place Gina și florile atât de mult că nu le pot refuza. pe amândouă. :)

leapșa circulă mai mult printre femei. din această cauză o internaționalizez :)
Amadeu, chiar dacă relația e mult prea complicată
 Alex, pentru că e omul cu oamenii
Ion, pentru că e al meu din talpă
Gala mea gală, chiar dacă e în zborurile ei
Irina, pentru ca abia își începe lumea de aer,
Ela, pentru imprudența de a ieși din cochilia ei iubitoare
Corina, pentru că lectura la ea mă face să zbor,

și alții, care au deja invitație sau premiul.


pentru că florile întrunesc tot ce îmi place, am adăugat una, din Grădina sentimentelor, Porto, Portugalia.

lucruri care îmi plac. nu e ordine a preferințelor. iubirea și ordinea sunt incompatibile:
* să stau cu fiica mea, la apus de soare. ea pictează, eu mă uit. aceste imagini sunt cele pe care le prețuiesc cel mai mult. e un dans în aer, care face ca zborul să fie perpetuu

* să citesc mâinile oamenilor. le observ atent, le mângâi. au toată viața în palme. o iau, o ridic, o ating. le șterg lacrimile. fiecare om are lacrimi care trebuie să curgă undeva. la mine în ochi.

* să dansez până nu mă mai simt. în brațele unui bprbat luminos, pentru care mirarea este felul de a fi

* să citesc, să simt ceea ce citesc, să absorb fiecare rând ca și cum ar fi ultimul pahar de apă din lumea asta

* să îmi iau agenda și să scriu. pe străzi, în fața unui havuz, întro grădină plină de flori, de frezii. să mă uit pe mine printre pagini, ca și cum aș fi o floare de colț, pe care ami pierduto mulți ani în urmă

* să îmi observ atent studenții, să îi provoc, să văd cum mintea lor începe să funcționeze și Întrebarea apare

* să gătesc la lumina lumânărilor, să deschid o sticlă de vin bun bun și să beau în timp ce mâncarea începe să miroase tot mai gustos

* să alerg prin munți, sau pe malul mării. să se închidă ochii de la vânt și să simt că sunt parte a lumii

* să mă regăsesc în orașe străine, să mă întind pe o bancă sau întro biserică și să descifrez tăcerea, apoi să râd zgomotos, ca și cum  nu s-ar fi întâmplat nimic

* să simt, să mă îndrăgostesc de oameni, să îi descopăr și să plec de lângă ei atunci când nu mai au nevoie de mine fără regrete, fără lacrimi. să zbor. pentru a găsi alți oameni.

uh, Gina. ai scos din mine marile taine :)

vreau inapoi la

blogul meu

mă duc. o să învăț să îl import pe acesta acolo.

aventura ia viteză/ dar cu socrate și cu fustele, și cu ardealul.

deci cu mine.

FUSTA XVII. lumea din femei

imi era dor de blogul meu. este ca și cum te reîntorci la prima iubire. veșnic.

imaginea primii iubiri, fie ea reală sau imaginară revine cu anii. o regăsim în ochii altui om, în mâini, in calitatea atingerii. sau în culoarea părului. este stranie această interdependență dintre gesturi, mirosuri, culori și percepțiile primare ale iubirii.

citeam de mică Ana Carenina, sau Consuelo și îmi plăceau femeile din cărți. Le regăseam foarte greu pe străzi, sau în zâmbete.

lumea din femei nu poate fi limitată la rolurile sociale.
Femeia este singura care unește în sine Dorința și Libertatea.

lumile lor diferă de la una la alta.

mie îmi plac femeile nebune, care știu să danseze până cad în brațele celui dorit, care știu să își desfacă aripile, chair cu frica pierderii unei relații. femeile care pleacă în aventură cu siguranța zborului.
imi plac femeile, care nu se sperie să zâmbească unor necunoscuți. femeile care plâng doar atunci când nu le vede nimeni.

îmi plac femeile vrăjitoare. pentru ele, lumea e la capătul mării. sau în munte.
sunt femei pentru care corpul este aripă. nimic mai mult.
astăzi fără teorii.
poate cândva voi reveni la ele. nu acum.

și mai vreau, ca lumea să nu judece.
și să nu existe morală.
dar despre raportul natura-cultură mai vorbim.
vouă de care femei vă plac?

aprilie 08, 2010

porțile sentimentelor nu dau acces la viață

în vârful dealului, pe marginea unui râu, își desface porțile un oraș, care nu a fost niciodată supus nimănui. Porto.
De la porto-poarta lumii

ajungem acolo noaptea.
luna își face de cap.
De la porto-poarta lumii


insert: îmi amintesc de toate simbolismele posibile. parcă îl văd pe Jilbert Durand, în Structurile antropologice ale imaginarului, cum își suflecă mânecile asupra mea. de unde ai fotografia asta? și eu am făcut-o cu mulți ani în urmă, când îmi ascultam intuițiile.

feminitatea îmi trece mâna prin păr. ce păcat, îmi spun. acest păr nu va fi niciodată mai lung de 21 de centimetri.
la stânga, ochii mai limpezi decât ar trebui își deschid tot mai larg începuturile.

îi zâmbesc și trec pe celălalt mal. pe pod.
De la nord


orașul își continuă viața, chair dacă oamenii nu mai sunt în el.
De la nord

pe undeva e mai periculos decât credem
De la nord

altundeva luminile ne ajută să trecem peste frici
De la nord

și mai există biserici, în care slujbele nu încetează chiar și la două noaptea
De la nord


oare de ce, mă întreb Luna este Femeia? oare ce înseamnă că în acest oraș luna e neagră?

aprilie 07, 2010

guimaraes/treceri dinspre ventriculul nordic spre centrul ochiului

Prima capitală a Portugaliei își întâlnește turiștii în ploaie.

apa se lasă peste umerii lor.

tot mai greu și mai greu. îi curăță de gânduri, îi seduce.

are ochi negri, mai limpezi decât ar trebui și păr ca pana corbului.  îl cheamă Contele Vímara Peres.









De la nord

își face rondul de seară prin oraș. anul 868.









De la nord

în 2010, un rege și fiul său croiesc drumul spre centrul orașului. în piața mică din centru, o statuie care are două fețe. una este plasată pe burtă. desigur că are o istorie. istoria unui trădător.









De la nord

insert: imi amintesc de Platon și de distribuțiile sufletului. pantecul este casta care nu stie sa isi infrânte instinctele. cel care trebuie să se căsătorească pentru a învăța. mă întreb. oare de ce în acest oraș mic, din nordul portugaliei plouă în halul acesta? tocmai peste pantecul celui necasatorit? ce vrea natura sa ne spuna? sa le spuna?









De la nord

nopți de discuții. scheme de sine desenate. Jung, Berne și alții invocați. ochii se fac tot mai mari.

mirarea devine elementul de bază în cunoașterea de sine.









De la nord

care e relația dintre Eu, societate și familie? de ce nu putem scăpa de dor?

ce înseamnă: relațiile mele cu celălalt sunt foarte clare?                                             de ce

devin Lambordjini

http://www.youtube.com/watch?v=VWJQt3doBXA

și mă duc spre Porto. în Grădina sentimentelor.