apa se lasă peste umerii lor.
tot mai greu și mai greu. îi curăță de gânduri, îi seduce.
are ochi negri, mai limpezi decât ar trebui și păr ca pana corbului. îl cheamă Contele Vímara Peres.
 |
| De la nord |
își face rondul de seară prin oraș. anul 868.
 |
| De la nord |
în 2010, un rege și fiul său croiesc drumul spre centrul orașului. în piața mică din centru, o statuie care are două fețe. una este plasată pe burtă. desigur că are o istorie. istoria unui trădător.
 |
| De la nord |
insert: imi amintesc de Platon și de distribuțiile sufletului. pantecul este casta care nu stie sa isi infrânte instinctele. cel care trebuie să se căsătorească pentru a învăța. mă întreb. oare de ce în acest oraș mic, din nordul portugaliei plouă în halul acesta? tocmai peste pantecul celui necasatorit? ce vrea natura sa ne spuna? sa le spuna?
 |
| De la nord |
nopți de discuții. scheme de sine desenate. Jung, Berne și alții invocați. ochii se fac tot mai mari.
mirarea devine elementul de bază în cunoașterea de sine.
 |
| De la nord |
care e relația dintre Eu, societate și familie? de ce nu putem scăpa de dor?
ce înseamnă: relațiile mele cu celălalt sunt foarte clare? de ce
devin Lambordjini
http://www.youtube.com/watch?v=VWJQt3doBXA
și mă duc spre Porto. în Grădina sentimentelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu