aprilie 07, 2010

guimaraes/treceri dinspre ventriculul nordic spre centrul ochiului

Prima capitală a Portugaliei își întâlnește turiștii în ploaie.

apa se lasă peste umerii lor.

tot mai greu și mai greu. îi curăță de gânduri, îi seduce.

are ochi negri, mai limpezi decât ar trebui și păr ca pana corbului.  îl cheamă Contele Vímara Peres.









De la nord

își face rondul de seară prin oraș. anul 868.









De la nord

în 2010, un rege și fiul său croiesc drumul spre centrul orașului. în piața mică din centru, o statuie care are două fețe. una este plasată pe burtă. desigur că are o istorie. istoria unui trădător.









De la nord

insert: imi amintesc de Platon și de distribuțiile sufletului. pantecul este casta care nu stie sa isi infrânte instinctele. cel care trebuie să se căsătorească pentru a învăța. mă întreb. oare de ce în acest oraș mic, din nordul portugaliei plouă în halul acesta? tocmai peste pantecul celui necasatorit? ce vrea natura sa ne spuna? sa le spuna?









De la nord

nopți de discuții. scheme de sine desenate. Jung, Berne și alții invocați. ochii se fac tot mai mari.

mirarea devine elementul de bază în cunoașterea de sine.









De la nord

care e relația dintre Eu, societate și familie? de ce nu putem scăpa de dor?

ce înseamnă: relațiile mele cu celălalt sunt foarte clare?                                             de ce

devin Lambordjini

http://www.youtube.com/watch?v=VWJQt3doBXA

și mă duc spre Porto. în Grădina sentimentelor.


Trimiteți un comentariu