aprilie 09, 2010

FUSTA XVII. lumea din femei

imi era dor de blogul meu. este ca și cum te reîntorci la prima iubire. veșnic.

imaginea primii iubiri, fie ea reală sau imaginară revine cu anii. o regăsim în ochii altui om, în mâini, in calitatea atingerii. sau în culoarea părului. este stranie această interdependență dintre gesturi, mirosuri, culori și percepțiile primare ale iubirii.

citeam de mică Ana Carenina, sau Consuelo și îmi plăceau femeile din cărți. Le regăseam foarte greu pe străzi, sau în zâmbete.

lumea din femei nu poate fi limitată la rolurile sociale.
Femeia este singura care unește în sine Dorința și Libertatea.

lumile lor diferă de la una la alta.

mie îmi plac femeile nebune, care știu să danseze până cad în brațele celui dorit, care știu să își desfacă aripile, chair cu frica pierderii unei relații. femeile care pleacă în aventură cu siguranța zborului.
imi plac femeile, care nu se sperie să zâmbească unor necunoscuți. femeile care plâng doar atunci când nu le vede nimeni.

îmi plac femeile vrăjitoare. pentru ele, lumea e la capătul mării. sau în munte.
sunt femei pentru care corpul este aripă. nimic mai mult.
astăzi fără teorii.
poate cândva voi reveni la ele. nu acum.

și mai vreau, ca lumea să nu judece.
și să nu existe morală.
dar despre raportul natura-cultură mai vorbim.
vouă de care femei vă plac?
Trimiteți un comentariu