 |
| De la Desktop |
am fost întrebată odată dacă aș avea de ales între bani și noroc, ce aș alege. răspunsul meu a mirat pe cei care mă cunosc, sau cred că mă cunosc.
mie îmi plac pietrele. tăcerea lor nu e niciodată un motiv pentru comunicare cu alții. ele își răspândesc răceala sau căldura fără a întreba.
deși
pietrele ne învață
capacitatea lor de a absoarbe și de a oferi. asta putem învăța de la pietre.
 |
| De la sintra |
să stăm alături de celălalt, chiar dacă nu ne place cum gândește
sau
 |
| De la sintra |
să ne lăsăm umerii goi, pentru ca celălalt să poată plânge fără ca să fie întrebat de ce
sau
 |
| De la sintra |
să îi lăsăm pe oameni să crească din noi, fără ca să ne fie frică de pierderea de sine
sau
să le transmitem oamenilor ce simțim fără ca să îi întrebăm cine sunt și ce vor
 |
| De la sintra |
sau
să știm ce e durerea fără a o demonstra
 |
| De la sintra |
sau
să stăm drepți pe vânt, pe ploaie, pe soare. fără frică.
 |
| De la sintra |
despre Sintra, așa cum o văd alții, puteți vedea aici. e frumos.
eu mai las o piatră
și mă duc spre o catedrală stranie. mâine vă iau și pe voi.
astăzi nu mai sunt întrebări. le ascund între pietre.
 |
| De la sintra |
