aprilie 14, 2010

demonii din 1501. Sao Geronimo. Lisboa

aceasta nu este intrarea. ca orice făptură își deschide porțile în partea în care nu te aștepți









De la guimaraes-lisboa-madrid

nici aici. aici e doar









De la guimaraes-lisboa-madrid

un cer care doare, prin toate culorile lui

și Sao Jeronimo









De la guimaraes-lisboa-madrid

o mare de oameni
Hei! vreau să strig, nimeni nu le ia de aici. lăsați-mă să ascult









De la guimaraes-lisboa-madrid

mă întind pe un scaun. multă lume. nu contează.









De la guimaraes-lisboa-madrid

văd șapte uși. o floare. un colț.









De la guimaraes-lisboa-madrid

detalii









De la guimaraes-lisboa-madrid

detalii









De la guimaraes-lisboa-madrid

și unul care mă frige









De la guimaraes-lisboa-madrid

din el vara curge apă. acoperă trecătorii. îi răcorește.

oare de ce există morala?

oare ce să facem cu sentimentele?

oare de ce pe o biserică sunt demoni?

sus? și din gura lor curge apă?
Trimiteți un comentariu