 |
| De la porto-poarta lumii |
ajungem acolo noaptea.
luna își face de cap.
 |
| De la porto-poarta lumii |
insert: îmi amintesc de toate simbolismele posibile. parcă îl văd pe Jilbert Durand, în Structurile antropologice ale imaginarului, cum își suflecă mânecile asupra mea. de unde ai fotografia asta? și eu am făcut-o cu mulți ani în urmă, când îmi ascultam intuițiile.
feminitatea îmi trece mâna prin păr. ce păcat, îmi spun. acest păr nu va fi niciodată mai lung de 21 de centimetri.
la stânga, ochii mai limpezi decât ar trebui își deschid tot mai larg începuturile.
îi zâmbesc și trec pe celălalt mal. pe pod.
 |
| De la nord |
orașul își continuă viața, chair dacă oamenii nu mai sunt în el.
 |
| De la nord |
pe undeva e mai periculos decât credem
 |
| De la nord |
altundeva luminile ne ajută să trecem peste frici
 |
| De la nord |
și mai există biserici, în care slujbele nu încetează chiar și la două noaptea
 |
| De la nord |
oare de ce, mă întreb Luna este Femeia? oare ce înseamnă că în acest oraș luna e neagră?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu