aprilie 11, 2010

pietrele din sintra

chance, money, love









De la Desktop

am fost întrebată odată dacă aș avea de ales între bani și noroc, ce aș alege. răspunsul meu a mirat pe cei care mă cunosc, sau cred că mă cunosc.

mie îmi plac pietrele. tăcerea lor nu e niciodată un motiv pentru comunicare cu alții. ele își răspândesc răceala sau căldura fără a întreba.
deși
pietrele ne învață
capacitatea lor de a absoarbe și de a oferi. asta putem învăța de la pietre.









De la sintra

să stăm alături de celălalt, chiar dacă nu ne place cum gândește
sau









De la sintra

să ne lăsăm umerii goi, pentru ca celălalt să poată plânge fără ca să fie întrebat de ce
sau









De la sintra

să îi lăsăm pe oameni să crească din noi, fără ca să ne fie frică de pierderea de sine
sau

să le transmitem oamenilor ce simțim fără ca să îi întrebăm cine sunt și ce vor









De la sintra

sau
să știm ce e durerea fără a o demonstra









De la sintra

sau
să stăm drepți pe vânt, pe ploaie, pe soare. fără frică.









De la sintra

despre Sintra, așa cum o văd alții, puteți vedea aici. e frumos.

eu mai las o piatră
și mă duc spre o catedrală stranie. mâine vă iau și pe voi.
astăzi nu mai sunt întrebări. le ascund între pietre.









De la sintra

6 comentarii:

Silvia spunea...

esti o norocoasa, Angela, ca intelegi aceste lucruri si le impartasesti cu altii. viata este una- si nu este pe deplin "roza", de ar pricepe toti acest lucru. de ar mai lasa din orgoliul personal si ar proceda ca pietrele! si-ar face viata mai placuta pentru ei insusi, dar pentru cei din jur mai usoara.

angela-spinei spunea...

draga Silvia
ar fi mult prea simplu.
spunea o buna conlocutoare aici
ca suntem parte din sistem si ne comportam in concordanta cu el.
e o idee veche asta, dar pretioasa pentru intelegerea comportamentului uman... din pacate.

iti multumesc pentru trecere si semn. te astept in lumea pietrelor cu drag.

incertituni spunea...

Pietrele sunt masura timpului, nu?
Pietrele tac, dar au memorie. Atatea forme, culori, marimi..unele singure, altele ca-ntr-un cerc al 'tacerii cuvantatoare'. Imi place lumea lor in lumea noastra!!

angela-spinei spunea...

lumea lor imi place si mie. in ultimul timp, tot mai mult decat cea a unor fiinte, care pretind a fi oameni.

desi, care e diferenta?

incertituni spunea...

Piatra are suflet nestiut.


Sufletele unora sunt impietrite.

angela-spinei spunea...

suntem in aceasta lume ca sa le despletim, Gina :)