 |
| De la bilbao14aprilie |
pe geamurile Unor bănci anunțul apare cu câteva zile înainte. oamenii mișună. se întâmplă ceva. noi, cei călători pe aici putem trece pe alături. m-am oprit atentă la unele baruri basce, toate cu drapelul Atletico Bilbao și doar unele cu fotografia lui Jon. după aceea aflăm că în data de 15 aprilie, în Bilbao și San Sebastian (Donostia in euskara) au fost arestați 10 oameni, printre care profesori universitari și avocați. mă ia cu frig. îmi amintesc ce liniște era la noi în 7-8-9 aprilie anul trecut.
plouă.plouă tare.
 |
| De la 2010_04_18 |
unii zevzeci de străzi se raliază. devin una cu mulțimea. din ceea ce aud, rețin doar DEMOCRATZIA.
polițiști peste tot. drumul curat. de atâta ploaie. și de plin de jurnaliști.
 |
| De la 2010_04_18 |
de parcă îi aduce apa. nu asta. alta.
 |
| De la 2010_04_18 |
în față la Teatrul din casco Viejo ne așteaptă microfoane. doi tineri. unul vorbește euskara, altul traduce în spaniola. TRĂIM ÎNTRO ȚARĂ CU REGIM POLIȚIENESC, spune cel-cu-față-de-che-guevara.
apoi, toți
 |
| De la 2010_04_18 |
cântă în șoaptă, cu mâinile în sus, adunate în pumn. melodia trece pe lângă ochi și ajunge în inimă. de acolo nu va mai ieși niciodată.
două minute
trei minute
toți se întorc acasă.
casa lor este Țara Bascilor.
a oamenilor cu puterea de a șopti cu pumnul strâns că vor identitate.
3 comentarii:
Place cum sună „apirilak”. De parcă așa și s-ar cuveni.
În tot cazul problema e spinoasă și nu se reduce la simpla sintagmă „regim polițienesc”. Aspirațiile euskadi la autonomie păreau oarecum justificate (în special după ce Franco făcuse praf din drepturile minorităților naționale), însă după ce ETA s-a „reprofilat” pe acte teroriste a căror victime au fost nu doar oameni în uniformă, ci și civili get-beget, lucrurile s-au complicat exponențial.
Pe când eram în Spania guvernul spaniol, democrat, pedala pe ideea unui referendum în Țara Bascilor care să pună punct pe problema independenței. Oponenții principali erau partidele afiliate ETA care nu tolerau ideea că mai puțin de juma din populație ar fi votat să rămână supuși ai coroanei. Nasol, nu?
situatia este intadevar mult mai complexa decat pare. bascii sunt imaprtiti si ei. exista o parte care condamna terorismul ETA si celalalta care il promoveaza. nu ma apuc sa spun care este mai *voluminasa*, dar e cert ca Jon, care a fost unul dintre cei mari in ETA a aparut pe aceste afise pasnice. deci, aici secretele sunt mult mai bine ascunse decat par a fi.
au foarte multe programe culturale pentru asi promova limba si traditiile. tot felul de activitati interesante.
si stii ceva? imi place acest spirit al atitudinii civice, care este prezent peste tot. in orice Augur pe care il spun. si limba este deosebita. o combinatie de magheara cu nustiu ce, dar are multe vocale, care sunt insotite de K. dar, aceste vocale sunt pronuntate cu putere si duiosie totodata. asta sunt bascii pentru mine: combinatie de tandrete si putere. nu vorbesc despre grupari specializate, ci despre oameni simpli. si incerc sa ii asociez cu noi. mmmm...o sa scriu despre asta. :)
Păi io în Donostia (San Sebastian m-am simțit fenomenal). Băruțele bascone erau excelente... Mai rău în Catalonia (da nu în Barcelona, ci în glubinkă) - acolo aveam impresia că la fiece colț se pune la cale asasinarea regelui. Acolo spaniola mea suna ca rusa în țările baltice prin anii 80. Eram cântărit din ochi și iertat reverențios din cauza accentului.
Trimiteți un comentariu