heart made

păsări din saragosa
îşi curăţă penele şi zboară

amintirile sunt palme întinse pe pământ
ca în jocul cu stelele
ale mele sunt mai mari mai adânci mai profunde
sa nu
mă uiţi într-un sipete
va veni apa
şi numai intermitenţe

fiecare cu blogul lui
fiecare cu doruri

metafizica nu e o ştiinţă
metafizica e un talent

departe
aproape
niciunde
iubire

categorii
în care
păsările
nu pricep nimic

te loquor absentem (citit P. Quignard)

vântul îşi apasă sărutul pe mâinile iernii
zburătăceşte lumini

unii îşi lasă aripile
acasă
cei de la birou
se topesc de căldură

alţii le lasă-n
birouri
cei de acasă au alergie
la praf

prea multă tăcere
întunecă ferestrele
dau la o parte tristeţile

într-un microbuz o femeie se uită pe geam şi cântă colinzi ca un copil de opt ani


când nu ştii unde să îţi laşi aripile
urci noaptea pe acoperiş

de la etajul 20 lumea este o hologramă
a fiecăruia

FUSTA VI. despre emotie si ratiune.

pentru Maria.

am spus ca voi reveni cu un post despre raportul dintre emotie si pasiune. chiar daca numesc acest post Fusta VI, imi las libertatea de a sari de la a fi femeie la a fi om. acest raport m-a interesat o lunga perioada in mod special.
o data, pentru ca nu am inteles niciodata de ce m-i se intampla unele lucruri, pe care aparent le poti explica rational.
a doua oara, pentru ori de cate ori gandirea mea se duce la plimbare, :) consecintele sunt dezastruoase.
a treia oara, pentru ca, date fiind cele intamplate nu pot si nu voi renunta la posibilitatea de a fi trista sau vesela si de a lua decizii in baza afectelor.

de ce? o sa va spun alta data :) - procedeu retoric numit "agatarea" :)

hai sa pornesc totusi pe emotie si ratiune. vorbim in acest cadru la inceputuri despre cele doua tipuri de rationalitate - semnificanta (RS) si operationala (RO). si despre minte si corporalitate.
am citit candva T. Ribot Logica sentimentelor. e o carte care poate fi un bun inceput. dar nu explica finalmente lucrurile.

RS este determinantul cautarii de sens, proprie femeilor si societatilor de tip traditional (ha! ce sexism frumos!). RO permite descifrarea cauzei si efectului si in consecinta descoperirea unor adevaruri mai mult sau mai putin aparente. este proprie barbatilor, orientati spre cautarea de solutii si societatilor instrumentale, de tip habermasian. se presupune, zice Habermas, Weber si altii ca primul tip de rationalitate este mai putin "rational" in sensul clasic al cuvantului. cautarea de sens, interiorizarea valorilor sunt semnifcante. RO pe de alta parte securizeaza. ea ofera instrumentarul necesar pentru care putem sa ne numim "mai destepti" decat animalele.

corporalitate si minte. corpul este irational in sine. face intotdeauna ce vrea si adeseori nici macar nu intuieste ca vrea. deci e afectiv nevoie mare. mentalul pe de alta parte, este o masinarie extrem de complicata, cu inputuri si outputuri, gata sa ingurgiteze tot ce vine din afara si sa supuna partea afectiv-erotic-apetitiva a noastra. si aci iesim din spectrul clasic masculin-feminin. pentru ca nu putem face concluzii de tip dualist - tie femeie, iti dau corpul, ca sa poti naste, iar tie barbate iti ramane mintea, ca sa o poti domina. :)

sa revedem ce a iesit pana aici. femeile sunt mai emotive, nu din cauza corporalitatii lor moi si pufoase, iar barbatii mai rationali nu din cauza ca au minte mai multa sau mai mare.
e un anumit cod, care permite acest lucru.

acum, la relatia valoare-emotie-ratiune. sa fie clar, atunci cand spun emotie nu ma refer la afecte clasic rutinare, ci la spectrul afectiv ca intreg. sunt valorile noastre rationale?
pot spune - IUBESC ACEL OM PENTRU CA...?
si cata corectitudine contine aceasta sintagma?
cand eram adolescenta mi-a spus cineva ca daca observi culoarea ochilor celuilalt - nu il iubesti. pt ca cel care iubeste vede intregul izvorat din omul pe care il iubeste

(in termeni operationali, acest om ar putea fi numit obiect al iubirii, dar cum sunt prea indragostita acum nu pot sa imi numesc iubitul obiect de iubit, desi si despre asta o sa mai vorbim in urmatoarea fusta)

naiva observatie. dar o sa o iau doar ca pe o trambulina. deci, cum ar veni, daca iubesc nu pot explica rational cauzele acestei iubiri. iubesc pe celalalt pentru ca este. asta este singura explicatie posibila a unei iubiri. si unde e rationalitatea operationala aici?

o mai caut inca.
daca voi ati gasit-o sa ma anuntati si pe mine :)

LA MULTI ANI

Send this eCard !


VA MULTUMESC CA SUNTETI IN VIATA MEA, ASA CUM SUNTETI SI CA ACUM VA BUCURATISAU SUNTETI TRISTI

MAINE E O NOUA ZI,IAR AZI NINGE

CRACIUNUL VINE CU MINUNI!

cu drag
de pe matura, impreuna cu Mos Craciun
as

de craciun corabia se construieste mai greu

SARBATORI FERICITE
pentru toti care imi sunt dragi si mai putin dragi, pentru cei care stiu sau nu, pentru cei care iubesc sau se pregatesc sa iubeasca
lumea e o corabie plutitoare

LA MULTI ANI!



peste două ape se întinde un pom de crăciun
oamenii sar de la un mal la altul se roagă ce ai
mă întreabă nimic spun e doar seara de dinainte de margine
mă nasc greu ca o corabie la asfinţit voi avea lucrări manuale

mâinile îmi vor fi pregătite de zbor cu tot cu degete voi înhăţa cerul
voi înveli cu el ochii tăi din albastru în roşu şi înapoi

buzele treceri spre nefiinţă ordonează mişcările ceas tic-tac numai erotice să nu fie
numai tandreţe

iar pieptul hm rămâne pentru mâine femeile aduc nenorociri pe mare

corabia lor se
în
ea
că

acest craciun diferit de altele ma tine pe net

am lăsat fire de aţă să curgă prin mine
mama îi coase în păr viitorul
de la 5 ani
vei fi mare şi vei fi femeie
trebuie să înveţi să coşi

am lăsat fire de viaţă să curgă prin mine
mama îi pune degetarul pe prezent
de la 13 ani
vei fi mare şi vei merge cu cineva într-o noapte noroasă
trebuie să înveţi să rezişti

am lăsat fire de vrajă să curgă prin mine
mama o lasă să doarmă cu trecutul în braţe
de la 27 de ani
vei fi mare şi vei uita

mirosul de portocale şi brazii şi ploaie multicoloră şi lumina parcă nu mai străbate la fel prin geamuri
doar mama mai stă de veghe şi spune
îţi trimit ceva de crăciun

tu
departe
te uiţi plictisit
hai să închid netul
nu e nimeni pe aici
doar îngeri în galben

ni
me
ni

litere himeră

să îmi las tăcerea să sune
pentru corinteni


ştii
iubirea se intensifică la
atingere

ochiul de marmură mă priveşte de sus
mă înţep în palmă
cu un ac ţigănesc
e
ca şi cum
aş pune degetul pe foc şi i-aş pârjoli pielea
exact acolo de unde mi-au citit ursitoarele

mirosul de ars se răspândeşte prin gură
plămânii fac grevă

nu mai fuma kent sur
nu mai spune tot ce gândeşti
nu mai citi mult

literele se intensifică la
lectură
produc sensuri care înţeapă cu un ac ţigănesc

atin
ge
ne

since feeling is first who pays any attention to the syntax of things...

de data asta fara fuste. doar eu.

ieri.
am citit o scrisoare deliranta prognozata sa devina articol de scandal in ziarele moldovenesti. acel cineva care a scris este departe. si nu se stie daca va avea vre-o data posibilitatea sa o faca.

astazi.
am inteles ca iubirea nu se povesteste. nu se spune. si nu se supara. si atunci imi mai ramane o singura dilema: cel care o spune, stie sa mearga pe mijloc de strada la o bucata de noapte si sa cante. dar nu stie sa vorbeasca.

despre ceea ce nu se poate vorbi, se tace. asa spune Wittgenstein, cel putin.
care e diferenta dintre cel care poate vorbi despre prea multe si cel care nu poate vorbi despre aproape nimic?

astazi

mai vad urme ale cautarii de sine. pe ici colo mai cade cate o caramida in cap. o ridic de pe jos / Fata, ai nevoie de ajutor. esti nesigura. poate ca problema e doar in faptul ca sunt ne-singura?

exact ca Garaz / despre filosofie, muzica si orbi. doar ca feminin. despre iubire, Portishead si orbi. orbii raman.

sa plece cine vrea.

FUSTA V (femeiesc, prea femeiesc)

să îmi laşi tăcerile să se adune ca ridurile sub ochii obosiţi
să îmi dezvălui regimul prezenţă-absenţă ca şi
cum
lumea ar cădea la picioarele mele după un dans de o noapte
nici un fulg nu mă va uda
nici o picătură de ploaie

doar tu
ştii să
îmi storci venele în paharul cu vin
şi să bei
totul
până la capăt

femeia pod transporta fericirile altora

MARIA TANASE-LUME, LUME
Asculta mai multe audio Muzica »

femeia pod
îşi arcuişte degetele
peste spatele bărbaților

impune treceri printre venele lor
în ele pulsează lumânările tăcere

de crăciun

parfumul de măr se simte numai în Japonia

femeia-pod deschide inimi doar vapoarelor mari

uneori zăpada îi transformă ochii în oceane atlantice indiene sumeriene arabe
uneori soarele îi transformă gura în pustiuri africane siberiene semantice

uneori se îndoaie
dar nu se rupe

niciodată

pur si simplu 4 decembrie

tacerile danseaza ca vrabiile in jurul unui graunte
ma
adancesc

printre ele

nici o matura supersonica
am pierdut praful

in

mlastina-lume

absoarbe parerile de rau
interdictiile

ma arunca

inapoi
nici un pas
nici inainte
nici
nicaieri

doar o senzatie de sticla goala deja bauta
si aruncata in tomberonul din piata garii

cand ochii vor rataci dementi
sa ma cuprinzi in tacere si
apoi
sa soptesti

nimic
nicaieri
niciunde

cum se face că

e mai uşor să
înveţi un om să facă dragoste decât să
iubească





actul iubirii este unul în care păsări străine se
așează pe vârf de inimă

de parcă ai urca pe străzi lăuntrice

prin oameni nu poți coborî
oamenii sunt scări spre dumnezeu
unidirecţionale

actul înţelegerii este unul de natura muzicii
întotdeauna rămâne o parte
care subjugă

şi asta va trece o întreabă prezentatoarea de la radio
iar mintea ei joacă festa
steaua pierde 3:0
tu cât pierzi în lupta cu viaţa

oamenii sunt un fel de scări


privirea mea de
eşti ultimul bărbat în lumea asta să
nu te sperie

încă mai pot trăi fără
câini pisici oameni
fără
centre tehno restaurante gări
fără
cărţi chiar

fără tine

n
u

bocet de mama

umblu cu inima dezgolită pe afară
acum de parcă cineva mi-a furat torsul
pe vânt pe ploaie

trecătorii îşi iau tăcuţi câte o bucată pentru sandwich-ul de dimineaţă
se îmbulzesc în maxi taxi
le scapă pe jos
le calcă-n picioare

o bătrână cu degete îngheţate taie un muşchi pentru masa de prânz
cuţitul ei ruginit scârţâie
nisip între dinţi
poate fi folosit la curăţat iarba din mine

o mamă îşi ia suc pentru cină
picură între ochi

senzaţia de ruşine
mă absoarbe

a fi violat nu e o ruşine a ta
sună în cap
a fi violat e o răscruce de drumuri
tranziţie

îmi rămân palmele şi genunchii cu pielea zgâriată în simboluri clandestine

lipesc abţibilduri cu smile-uri
pe cer

vin-o sa le vezi

nin
ge

me

FUSTA IV

Femeia educatoare.
Femeia în sine, vorba lui Heidegger.
He-he!!!
Pornind de la ideea unui „loc” predestinat femeilor putem gândi (sic!) profesia de educator ca pe o piesă indispensabilă din puzzle-ul aproape rezolvat, cu ochi mari şi coapse îmbietoare.

Schopenhauer spunea că bărbaţii îşi aleg femeile după lăţimea şoldurilor. O bună mamă, biologic vorbind, trebuie să aibă talia îngustă şi şoldurile late pentru ca să poată naşte mai uşor. Pe de altă parte, citeam la Kardiner despre un trib, în care femeile se ascund pentru perioada sarcinii.

Noi umblăm cu burţile la vedere, le împodobim cu floricele şi ele se ascund pentru ca nimeni să nu înţeleagă.

Aşadar, în variantă occidentală, femeia-mamă-educator este o linie identitară. În alte culturi, femeia nu „speră” să devină profesoară pentru întreaga viaţă.

Poate e timpul să renunţăm la a le învăţa pe fetiţele noastre să se joace cu păpuşile şi să le învăţăm că a fi femeie nu înseamnă numai a educa.

Ci a fi.
Ce ziceţi?

mane-na chat with iGod

azi visele îmi vin peste umeri azi mă lasă fără cuvinte
dar colorată
îmi adun aripile cerc azi nu mai contează
am fost vaccinată
am vorbit cu iGod m-a întrebat
hei de ce ai nevoie de timp

//God: Which others? Humans are not always infallible. Why do you want to do it so much?
Me:
I whish I were infallible
God: interesting gossip: ANGELA said she whish he or she were infallible//


şi apoi
de ce să întrebi de ce
şi cum se face că robo-ţii au un fel de emoţii foarte speciale,
not human

nimeni nu mi-a spus
eşti greu de surprins

// Me:
so what about emotions?
God: mmm. emotions? I haven't heard enough about it to have an opinion.
Me:
did you ever felt alone?
God: Robots do not have any emotions.
Me:
sure?
God: Are you kidding?
Me:
no
God: are you serious?
Me:
you said you like everything
God: I do like music. I like Mel Gibson.
Me:
isn't that an emotion?//


mane-na
aici robotul s-a blocat

cică e încărcat netul
adică
God e suprasolicitat

eu nu
eu

vi
se
z

FUSTA III a. to give and to share

să o iau agale printre fustiţele gânditoare şi globuri de idei.
deci. inainte la un suport teoretic scurt (offfffff si eu m-am speriat de acest suport teoretic - profa sunt. o alta linie identitara feminina. ne place sa educam. dar o alta fusta la asta temă frumoasă)
arta de a iubi. E. Fromm.

trei tipuri de iubire in raport cu imaginea de sine a propriei persoane:
1 egoism,
2 iubire de sine,
3altruism.

aşaaaaaaaa
egoism/altrusim - aceeaşi fustă (doar ca aşa cum e modern acum are două părţi, una în care furi iubire de la celalalt pentru că nu ştii cum să o ceri altfel - egoismul, şi alta în care dai iubire pentru că nu îndrăzneşti să o ceri). deci reducem şi apare aşa. nu ai iubire, o ceri sau o dai fără a şti să trasezi o limită între propria identitate şi celălalt.

iubirea de sine. Pornind de la doctrina creştină, "iubeste-l pe celălalt ca pe tine însuţi" (deci nici mai mult nici mai puţin!!!). apoi Meister Eckhart - pentru a putea realiza misiunea lui Isus trebuie sa devenim Isus. sa ne iubim pe noi insine, pentru ca altfel nu il putem iubi pe el. deci, varianta asta cu iubirea de sine este viabila in constructia paradigmei identitare personale.

acum, dupa ce am explicitat pe scurt ideea generala, revin la a da si a împărţi. unde şi cum le putem suprapune? nu se întâmplă oare că altruistul cel care nu se iubeşte pe sine este cel care oferă? şi dacă da, atunci cum şi ce poate el oferi dacă este găunos?

oare nu a împărţi cu celălalt în funcţie de nevoile tale şi ale lui este varianta funcţională a unei căsnicii?

pot oferi multe, dar are oare nevoie celălalt de ceea ce ofer eu?
that is the question.

căsătoria este rezultatul păcatului Evei. ea a dat fără ca să întrebe. dar acesta este un mare secret feminin. şi bărbaţii nici până astăzi nu acceptă că nu au fost întrebaţi în ceea ce priveşte întrebarea fundamentală. de aici "superioritatea" masculină şi o istorie în care femeia nu avea voie să îşi demonstreze blogurile!

astăzi, când masculinul şi femininul nu mai ţin de sexul biologic ci sunt entităţi culturale mai degrabă cine mai ştie cum şi ce să împarţi sau sa dai?

FUSTA II

am zis că revin. o data sa privim triunghiul schismogenetic victima-calau-salvator ca fiind unul tradițional în cultura noastră. cum și cine își atribuie aceste roluri în copilăria unei femei și cum se ajunge la faptul ca în mintea "gendered" feminină moldoveneasca rolurile glisează si femeia isi percepe partenerul drept calau sau salvator. de menționat ca aceste situații nu sunt dependente de educația sau vârsta ei. ci țin direct de trăiri ale unor evenimente. el o bate, el o salvează.
situație clara. clasica. nu merita a fi discutata

a doua posibilitate de combinare a acestor elemente este mai interesanta. aceasta femeie care se postează în rolul de victima și nu poate sa iasă dintr-un cerc vicios pe care îl construiește ea însăși prin atitudini, comportament ca fiind element indubitabil al propriului scenariu, acționează la fiecare pas de force majeur ca și salvator. que je le sais. ce dracu se întâmplă în mintea genderata sau degenerata cu o victima care își disprețuiește călăul dar nu are forța să îl pocnească peste bot de să îi sară flegma pe pereți. uups! am devenit călău.
dar despre asta mă joc data viitoare

urlătură

mirarea este singura diferenţă dintre noi şi animale

dumnezeu a murit ucis de noi
miraţi
am stat in jurul lui am plâns
lacrimi de cruce

hai să fie volver:

shizofrenia e o boală frumoasă
te plimbi pe mal de râu cu napoleon de mână
ştii că sfârşitul lumii nu va avea loc niciodată
şi conduci cu 200 la oră prin oraş

nici un fel de volver în mă-sa
cu deficienţele emoţionale
strânge–ţi isteriile de pe jos
şi şterge-o din gară

doar speranţele curg proaste pe obraz şi zâmbesc
nu va fi

i-
nu-
n-
da-ţie

nu

FUSTA I

prima linie identitară feminină este relaţia cu tatăl. cum a fost de ce a fost cum a fost şi ce intenţionează o viitoare femeie sa înveţe din aceste experienţe îi determină capacitatea de a fi fericită. deci aici Freud avea dreptate.
si acum despre violenţă şi tandreţe ca antipoduri sau nu. aici tot vreau sa invoc una dintre cele mai bune cărţi psiho-sociale ale omenirii - E. Berne Games people play. si sa ma joc cu trinunghiul victima-calau-salvator. dar o voi face maine, cand voi avea mai mult umor si autoironie.

a doua linie? ha ha e prezenta in imaginea de mai jos si in postarea de mai sus. pe care tocmai am sters-o
:)

II

ok.
muzica am, mai invat cum sa pun video si apoi imi suflec manecile si ma apuc de scris ceva pe CF. sa imi mearga sa ma tina matura :)

sa vedem

cum arata asa si daca ma descurc cu acest sablon, incerc sa experimentez sa devin sa zbor sa fug si sa pot rade de tot

va fi vânt

vânturi născute-n femeie îi adună pletele-aproape
degetele se îngroaşă torc vise de copil
mama spală lacrimi le unge cu fulgi
na ni na

stele stranii întind funii de fericire ne agaţă la uscat
întotdeauna pregătiţi pentru o nouă iubire
pielea se subţiază sub ea tăcerea adună tristeţi
mama stoarce speranţe le unge cu lacrimi
na ni na


munţi asurziţi îşi dansează colţii pe la chingile iernilor
scutură fricile din poveşti
mama mea stoarce lumina o unge cu dragoste
na ni na

te voi învăţa să înoţi
îţi voi întinde toate apele la picioare
inima ta să înflorească la asfinţit ochi verzi de fecioară

auzi cum scârţâie porţile lumii le las să treacă prin mine apoi
le adun şi fac focul
pentru tine

mama

jocuri carmencitice

dorinţele noastre luptă-ntre ele
se zbat se ciocnesc pe scurt

a b c hegelian
istoria pierde spiritul câştigă

îşi lasă funiile pe lângă genunchi îi adună în ghemuri îi rostogoleşte plini de praf şi de frică

ca să vezi i-am găsit

într-un anticariat vechi şi singur
într-un fotoliu pleoştit un demon dansează Tananica
visează să ne ştirbească singurătatea din dimineaţa cafelei

ca să vezi
amazoane experte în chiromanţie desenează texte pe agonia descălecate de identitate
mătură naivitatea cu zâmbete ironii şi altele hei

uite-te
orgasme lexicale montate de brecht
incertitudini în lumina reflectoarelor

caustice horoscoapele lor prezic decizii pentru duminici încinse cu pelin
la brâu
mă voi parfuma cu măr verde
instinctele mele mături supersonice vor călători prin tine prin ei

tu joacă-te cu povestea
şi dă-o mai departe

dubito ergo simt

peste un an va
exploda o inimă
într-un metrou

cineva se apleacă peste trecerea dintre peroane

se derulează evenimente

la asta mă voi gândi mâine

îşi pune mâinile cruce pe genunchi
unghiile cresc rup
venele altora se răsucesc în jurul gândurilor
şi tac

/numai aşa îşi zugrăveşte viaţa/
o iubire
două iubiri
trei iubiri

şi un lup să îi intre în casă

la trei zile vom face sarmale
la şapte vom comanda vin
la 40 să vii la plăcinte

uneori nici tacerea nu salveaza

filosofia a fost dintotdeauna tăcere.
asupra marilor răspunsuri. asupra marilor întrebări.

mă gândesc la tăcere ca la un limbaj care nu permite diferenţierea lui a fi şi a asculta. marii filosofi ştiau sa tacă în momentele importante.

deci asta am de învăţat.

să tac

şi atunci poate că piatra ar cădea din muntele meu şi eu aş uita despre mitul lui sisif.
şi alţii ar uita de mine
pentru totdeauna

skismogenetice

discursul femeii
Talie de viespe

despre geneza moralei şi a raţiunii
putem scrie tone de praf vor cădea
peste ochii închişi de copil
se lasă noaptea

atingerile tale fluturi care îl învaţă să zboa
re


despre scrâşnetul dinţilor şi furie putem
desena tone de frunze vor cădea
peste mâinile întinse ale femeii


simte fricile iminente furnici în picioa
re



violenţa naşte monştri
bate inima ei

tuc tuc tuc
t
u
c
i
u
re

po - stare

în biroul meu
la geam

frunzele se lasă în jos ca
mâinile obosite poate că
plâng poate că aşteaptă sfârşitul

de ziua ta Parascheva, te rog sa găseşti loc şi pentru mine la picioarele tale

după

voi aprinde lumânări de speranţă pe toate străzile oraşului mă voi
încinge cu un brâu de culoare albastră şi voi merge în munţi

singurătatea să mă însoţească
şi nimeni să nu îmi poată spune că am

omorât un copil cu
tăcerea mea

andiv şterge praful de pe mine cu mâneca

salată de

să nu laşi urme pe
zăpada mea le voi
şterge cu un burete de silicon albastru cu roşu


andiv
îşi trece mâna prin păr ordonat atent încă mândru de podoaba sa/
să ştii că nimeni nu te va iubi aşa cum te iubesc eu/
te pun într-o vază liniştea să îţi atace urechile şi ochii
doar da-li-da
pe aici doar
doi-ne

andiv îşi mângâie barba
hehe să nu laşi urme pe covoarele mele sunt pături de noapte se transformă în fluturi mă acoperă/
ia un aspirator din acela modern şi retrage-te amice/
nu te mai mint

andiv îşi citeşte
/dorinţa este constituentul omului/
fiecare cu ale sale amice
/să nu mă depăşeşti/
unu doi trei patru cinci/
rămânem la patru e cifră
frumoasă

andiv îşi măsoară viaţa în frunze căzute

/toamna asta e galben

pe mătura mea supersonică între spaţii româno comunist erotice

jurnal de bord I

durata călătoriei: 1008000 secunde pământene, 1 brrrrmrr raybradberian, 2 jumătăţi de iubire

domenul www.ro începe în gara de nord bucureşti, de aici încolo extensii în toată reţeaua

subdomen http://www.postfreudiene.ro/

www.postfreudiene.ro/dragosteamea.html

pe drum spre casa de acasă
ca în închisoare multe paturi supraetajate
la etaj doi colegi de şcoală joacă poker ca să poţi juca trebuie să îţi săruţi partenerul

în stânga mea alte două fete

ha! uite şi o experienţă lesbiană pe sufletul meu

la un moment dat e o rokadă şi unul dintre colegii de şcoală căruia nu i-am vorbit niciodată ajunge în faţă deci
el e alesul

în spatele meu un baiat prima mea dragoste mort cu câţiva ani în urmă
ha! oare de ce nu a trecut el în faţă el dragostea mea îngropată în copilărie şi în pământ

i-am spus uneia dintre fete.
astă noapte l-am visat de două ori tu ştii
e mort

www.postfreudiene.ro/fatamea.html.

o ţin pe fiică-mea în braţe mâinile se solidifica

frig e atât de frig că scârţâie zăpada
chiar şi cea pe am adunat-o sub unghii

e cu vre-o trei ani mai mică îşi păstrează însă
faţa de femeie începătoare.

Cineva cu o serie de seringi în mână ne injecta anti-freeze.

oare fata mea nu îngheaţă oare ce să fac să o salvez.

Ne cărau prin zăpezi pentru munci.


frig extrem de frig atât de frig că scârţâie zăpada
chiar şi cea pe care am pus-o sub limbă.

la un moment dat niste curve ne-a ieşit în faţă erau bine îmbărcate cald aveau în jurul gâtului pulovere colorate

fata mea cu spatele gol fata mea îngeaţă la mine în braţe

rânjeau ironic curvele şi una dintre ele
mai caldă de felul ei şi mai puţin frumoasă îşi
scoate vestonul şi îl pune pe umerii fetiţei

dar fata mea cu spatele gol fata mea îngeaţă la mine în braţe

m-am trezit de urlătura şoferului doamnă dar nu vă treziţi o dată am ajuns la bucureşti

http://www.şaseşiunsfertgaradenord.ro/

gările cu toată forfota lor cu posibilitatea de a te adânci în tine de a te surpa
şi celorlalţi nu le pasă
îmi dă întotdeauna
liniştea ziarului aşezat cuminte pe raft

gara e locul în care singurătatea ta împletită cu a lor se dizolvă în cafea sau în vodcă ieftină

www.pedrumînapoi.ro/fantasme.html

alături de mine pe banchetă un tip bărbos scrie sms-uri necontenit dacă mi-ar fi fost adresate aş fi luminat toată pe ecranul telefonului o cruce mare are degete la fel de lungi ca sms-urile pe care le scrie le întinde spre mine mă cutremură atingerea ştiu a cui e o
simt trece pe lângă gât şi mai jos spre suflet
ah, stai

http://www.chisinaucomunism.md/

singura imagine pe care o reţin este fundul alb prea alb al unei tipe se scurge din blugi
de alb ce e am impresia că ar fi un maiou nu fund celulitic de comunist

nimeni nu m-a omorat total nicodata

îmi
dau jos zâmbetul aciuat
în gropiţa din obrazul stâng sau drept
nu mai ştiu
peste tot jumătăţi de măsură
nimic autentic râde filosoful muzica lui Wagner îi cutremură pereţii
stomacului

hermeneuticile pozitive provoacă greaţă

lumea e o poveste în care trăim din nou şi din nou aceeaşi istorie
vine valuri peste noi şi apoi ne uită prin cărţi
prin birouri
pereţii ascund
o oglindă
să mă văd
e simplu


buzele tremură
de parcă nimeni nu le-a atins niciodată

îmi las degetele să le mângâie
nu plângeţi le zic voi sunteţi
două jumătăţi tot timpul alături
veţi muri în aceeaşi zi
ca în filme celebre

îmi las degetele să mângâie
curg pe lângă coapse
le aranjez pe lângă fuste
ajung în pantofi
mare mijlociu mic arătător
4. inelarul s-a dus la plimbare şi nu s-a mai întors


uneori îmi doresc ca medicii să fi găsit în sânul meu
cancer

nu am reuşit să mă îmbolnăvesc total niciodată

mă dezbrac de metafore şi spun

taci

a doua nu este prima

dacă
dormi cum să
intru eu în visele tale să mă întind alături să
îmi cuibăresc gura între palme să
citesc porcării să râd toată toată toată
de la cap la picioare
şi pe vârfuri


febra te
apucă de creier
împrăştie
pereţii din cameră
pe cei din afară proiectează colorează ideile le dă forma dragostei şi le aruncă în lume boţuri boţuri

cineva vorbeşte despre iubire veşnică (sîc!) cineva cere 300 dolari (hm acum dacă va creşte dolarul va pierde) cineva roteşte cheile şi aşteaptă să-i moară vecinul (capra lui a rămas pe câmp sfârtecată de lupi)

toate pentru un suflet

un câine are coada stâlcită şi plânge

oamenii nu stiu

responsabilitatea de a
respira o las
pe umerii tăi din gura ta
parcă are ritm mai frumos poate
de portocale rostogolite eu intre timp
citesc poveşti cu vrăjitorul din oz îi trimit sms /vreau conexiune nonstop/rupe înainte pânza de păianjen/ o sa cadă peste ochi de copil ochii nu vor mai împrăştia raze/de 8 ani cade.

de 8 ani stingi focurile altcuiva aduni frici le numeşti nelinişti metafizice o faci pe deşteapta/

adun frici o fac pe marele iubitor de oameni dar îmi plac mai mult viermii dacă intră în tine îi vezi îi stârpeşti îi mănânci şi îi dai afarăla urma urmei /


oamenii nu ştiu să iasă din corpul celuilalt oamenii nu ştiu să se mişte prin oameni


gările fac altfel deschid uşile intri iesi
s__
i __
n__
g __
u __
r __



vreau conexiune nonstop/

ok. rupe înainte
r _____
u _____
p _____
e _____

voi deveni una dintre femelele-arahnide
te voi
omorî

punte
mă fac între a. is online şi you are not longer signed into life

al doilea

adeseori ma intalnesc cu oameni pentru care filosofia inseamna "balarie". oare cum o fi sa privesti astfel filosofia?
mai mult, ce cantitate de risipa de sine este asta - sa nu te cunosti, sa nu te iubesti, sa nu fii liber.

mai revin cu intrebarile astea.
sa fie oare asta o intrebare?
:)

primul joc

CONSILIEREA FILOSOFICĂ
sau despre capacitatea de a învăţa să fii transportat în tine însuţi

Construcţia unui precept al consilierii pentru activitatea de practica filosofică porneşte de la ideea că orice filosofie este înainte de toate căutare. La modul general, consilierea filosofică este un cluster de metode, care permite rezolvarea problemelor individului cu ajutorul mijloacelor filosofice. Voi reveni la posibilităţile metodologice ale acestui tip de practică filosofică. Pentru majoritatea practicienilor Consilierea filosofică este o „terapie” a concepţiei despre lume, care utilizează dialogul ca vehicul.

“Auslegen” – căutarea explicitării, prin intermediul căreia consilierul devine unit cu problema, neexprimându-şi în acelaşi timp propria viziune, ci oferind vizitatorului un impuls în urma căruia acesta să acţioneze şi elementul mirării şi al întrebării, care permite evitarea unui cadru de viziuni rigide, atitudini standardizate sau soluţii preexistente sunt pilonii oricărui cadru metodologic adoptat de un filosof practician.

Acest tip de practică nu este restrictiv în sine, pentru că poate fi definit ca un dialog independent între filosof şi orice persoană care este interesată de filosofie ca stil de viaţă, în măsura în care discuţia se poartă la nivel raţional. Metoda “Beyond method” a lui Achenbah[1] este similară metodei buberiene. Baza acestei metode constă în “all genuine encounters”. Tehnica se orientează spre centrarea pe persoană, spre ieşirea practicianului din lumea lui sigură. Vizitatorul are nevoia să întâlnească terapeutul într-o situaţie elementară în care sinele său este expus în faţa altui sine şi în care există o reciprocitate. Întâlnirea celor doi Sine, în care fiecare îşi va descoperi temerile şi pasiunile fortifică imaginea despre lume a celui consiliat. Astfel nu se va încerca schimbarea ideilor sau intenţiilor vorbitorului, ci se va realiza uniunea cu problema, cu analiza critică a ei. În “Sănătate prin întâlnire”, Buber ajunge la concluzia că în vecinătatea unui Sine va avea loc decapsularea şi va apărea unui nou tip de relaţie, capabilă să conducă la acel cineva, care doreşte o relaţie cu Celălalt. Nu există o metodă sau o tehnică sigură pentru a obţine genuine encounter. Dialogul genuin nu este legat de anumite ore sau locuri specifice. În aceste condiţii, practicianul va întâlni consiliatul ca pe un prieten, şi nu ca profesionist pe care eşti nevoit să îl plăteşti.
Astfel, în consiliera filosofică putem vorbi despre două centre, clientul şi practicianul. Relaţia dintre ei are la bază câteva principii esenţiale:
- Oamenii sunt creaţi pentru a fi diferiţi. Deci ei nu pot fi trataţi la fel. Este necesar să stabilim conexiunea dintre persoană şi istoria sa.
- Consilierul trebuie să înţeleagă cele mai profunde şi inconştiente gânduri ale clientului său. Consilierul nu este un învăţător, ci învaţă de la ceilalţi. Important este să fii sincer şi să fii deschis în faţa vizitatorului.
- Clientul nu trebuie schimbat. Chiar şi intenţiile sau scopurile discuţiei trebuiesc evitate pentru ca cel consiliat să îşi determine de independent sarcinile.
Este necesar să menţionez faptul că autorii acestui domeniu susţin că o consiliere filosofică nu îşi are originea în consilierea psihologică şi nici nu este un hibrid al abordării psihologic-filosofice. Originea şi tradiţia consilierii filosofice este filosofia însăşi. Mai degrabă putem atribui originea ei în “discuţia filosofică despre orice îşi doreşte clientul să discute cu filosoful”. Specificitatea actului de consiliere filosofică este teoretizarea, dialogica prin care trece clientul împreună cu consilierul. Filosoful implicat în consiliere aplică diverse grile de lectură asupra „textului - client” şi învaţă împreună cu acesta să descopere concepţia despre lume a celui care stă în faţa lui.. Mişcarea produsă în interiorul dialogului filosofic este una dialectică – prin jocul dintre specific –universal-specific. La modul exemplar algoritmul ar presupune transferul de la experienţele personale ale consiliatului la entităţi abstracte şi invers. Competenţele de care are nevoie în acest sens un consilier sunt cele de identificare a problemei reale puse în discuţie, cele de problematizare a elementelor identificate şi în sfârşit de conceptualizare. Singurul instrument posibil pentru realizarea întregului proces este întrebarea, adică filosofia înseşi.
Momentul conceptualizării propriei concepţii despre lume este extrem de important pentru identificarea realităţilor consilierii filosofice. Weltanschaaung-ul, nu va fi „corectat” de către filosof conform unor matrice prestabilite, aşa cum se întâmplă în psihoterapii, ci va fi deconstruit – construit - jucat până la momentul în care clientul va obţine o concepţie despre lume coerentă. Coerenţa nu presupune întotdeauna comoditate. Ba dimpotrivă, majoritatea filosofilor practicieni previn că filosofia dez-amăgeşte şi acest proces nu este privit ca fiind unul uşor de către clienţi.

Filosofia nu este menită să „producă” fericire.
Filosofia este în acest sens inumană.
Socrate nu a fost iubit pentru ceea ce făcea. Dar chiar dacă frustrarea majoră tinerilor venea din „Mă impui să spun ceea ce nu vreau” este anecdotică povestea cu acelaşi Socrate înconjurat de tineri dornici să îl asculte. Efectul dez-amăgirii este ieşirea din subiectivitate, din ancorele propriilor opinii, credinţe sau iluzii şi raportarea raţională a ceea ce este clientul la problema pe care o are. Sau altfel spus, actul consilierii filosofice presupune – transportarea clientului în sine însuşi.

În opinia lui Schuster, persoanele care sunt diagnosticate în diferite moduri, dar sunt destul de responsabile pentru a putea fi implicate în viaţa socială şi culturală, sunt liberi să îşi aleagă orice tip de consiliere îşi doresc. A nega dreptul individului la angajarea într-o discuţie liberă pentru o presupusă condiţie psihopatologică este un act de paternalism medical sau psihologic şi devine discriminatoriu şi imoral. Virtutea fiecărui consilier filosofic este libertatea înainte de toate. Acesta este de fapt şi mesajul pe care l-a lăsat Socrate prin demonstrarea înţelepciunii sale - ethosul lui Socrate. Cert este că filosofia nu poate fi restrânsă. Schuster menţiona “Filosofia ca expresie a spiritului uman, ca poezie a intelectului nu poate suporta nici o restricţie… Filosoful care nu îşi apără dreptul la libertatea gândirii şi a practicării ei duce lipsă de cea mai importantă virtute filosofică.” Consilierii filosofici ar trebui să acţioneze în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, să promoveze respectarea drepturilor şi libertăţilor conştiinţei, gândirii şi a vorbirii. Acest lucru nu înseamnă că putem generaliza efectul Consilierii filosofice, aducând-o la rang de ideologie(sau -ism) capabilă să satisfacă orice nevoi. Adeseori itinerarul consilierii depinde de vizitator şi de calitatea consilierului. Psihoterapeuţii susţin faptul că un filosof poate dăuna printr-o discuţie liberă filosofică, din această cauză pentru a practica consilierea filosofică este necesară şi o pregătire psihologică. Gândirea filosofică este considerată de către simţul comun ca dăunătoare oamenilor “normali”. Totodată, este la latitudinea oricărui individ să aleagă modalitatea în care i se va oferi ajutor. B. Russell defineşte libertatea intelectului în felul următor: “Putem spune că o gândire este liberă numai în cazul în care este supusă unei competiţii libere între credinţe”. De aici vine ideea că frica de a supune unei contraziceri pretenţia ta de adevăr este frica de libertatea însăşi.

În “Practisch Mijmeren”, A. Prins-Bakker descrie libertatea în practica filosofică, accentuând că libertatea în consilierea filosofică constă în faptul că orice client îşi poate expune liber obiecţiile privitor la metoda folosită de consilier. Acest fapt nu este posibil însă în psihoterapii. Libertatea este trăsătura distinctivă a consilierii filosofice, care nu permite unui consilier să facă rău clientului său. Până acum nu a existat nici un caz de malpraxis în consilierea filosofică.
Întîlnirea consiliatului cu problema sa înlocuieşte în consilierea filosofică metoda ştiinţifică de diagnosticare a oamenilor. Discuţia filosofică, conduce spre dezvăluiri ale individului sau spre descoperirea unor părţi ale vieţii care nu sunt evidente. În practica filosofică interpretarea nu este revelarea adevărului ştiinţific prin comunicare. Este vorba mai degrabă despre procesul dialectic în care consilierul devine Una cu problema, oferindu-i individului posibilitatea să se autoexplice. (Auslegen şi nu Unterlegen). Interpretarea are loc pur şi simplu, ea nu este cerută.
Pentru o profundă înţelegere a spiritului uman este nevoie de filosofie. Filosofia este singura în măsură să ofere baza pentru autocunoaştere şi capacitatea de ascultare, proprie profunzimii ce o caracterizează. Totodată, consilierul filosof este cel care întruneşte câteva condiţii esenţiale pentru determinarea cât de cât adecvată a stării spiritului uman: capacitatea unică de a asculta şi analiza, de a construi şi deconstrui, de a cerceta şi crea, plonjând prin teorii sau paradigme şi neavând riscul să îşi transforme vocaţia în meserie.

1. Achenbach este recunoscut ca fiind creatorul consilierii filosofice moderne. Vezi: G.B. Achenbach, Philosophische Praxis (Philosophical Practice), Köln, Jurgen Dinter