octombrie 05, 2008

nimeni nu m-a omorat total nicodata

îmi
dau jos zâmbetul aciuat
în gropiţa din obrazul stâng sau drept
nu mai ştiu
peste tot jumătăţi de măsură
nimic autentic râde filosoful muzica lui Wagner îi cutremură pereţii
stomacului

hermeneuticile pozitive provoacă greaţă

lumea e o poveste în care trăim din nou şi din nou aceeaşi istorie
vine valuri peste noi şi apoi ne uită prin cărţi
prin birouri
pereţii ascund
o oglindă
să mă văd
e simplu


buzele tremură
de parcă nimeni nu le-a atins niciodată

îmi las degetele să le mângâie
nu plângeţi le zic voi sunteţi
două jumătăţi tot timpul alături
veţi muri în aceeaşi zi
ca în filme celebre

îmi las degetele să mângâie
curg pe lângă coapse
le aranjez pe lângă fuste
ajung în pantofi
mare mijlociu mic arătător
4. inelarul s-a dus la plimbare şi nu s-a mai întors


uneori îmi doresc ca medicii să fi găsit în sânul meu
cancer

nu am reuşit să mă îmbolnăvesc total niciodată

mă dezbrac de metafore şi spun

taci
Trimiteți un comentariu