noiembrie 27, 2008

FUSTA IV

Femeia educatoare.
Femeia în sine, vorba lui Heidegger.
He-he!!!
Pornind de la ideea unui „loc” predestinat femeilor putem gândi (sic!) profesia de educator ca pe o piesă indispensabilă din puzzle-ul aproape rezolvat, cu ochi mari şi coapse îmbietoare.

Schopenhauer spunea că bărbaţii îşi aleg femeile după lăţimea şoldurilor. O bună mamă, biologic vorbind, trebuie să aibă talia îngustă şi şoldurile late pentru ca să poată naşte mai uşor. Pe de altă parte, citeam la Kardiner despre un trib, în care femeile se ascund pentru perioada sarcinii.

Noi umblăm cu burţile la vedere, le împodobim cu floricele şi ele se ascund pentru ca nimeni să nu înţeleagă.

Aşadar, în variantă occidentală, femeia-mamă-educator este o linie identitară. În alte culturi, femeia nu „speră” să devină profesoară pentru întreaga viaţă.

Poate e timpul să renunţăm la a le învăţa pe fetiţele noastre să se joace cu păpuşile şi să le învăţăm că a fi femeie nu înseamnă numai a educa.

Ci a fi.
Ce ziceţi?
Trimiteți un comentariu