prima linie identitară feminină este relaţia cu tatăl. cum a fost de ce a fost cum a fost şi ce intenţionează o viitoare femeie sa înveţe din aceste experienţe îi determină capacitatea de a fi fericită. deci aici Freud avea dreptate.
si acum despre violenţă şi tandreţe ca antipoduri sau nu. aici tot vreau sa invoc una dintre cele mai bune cărţi psiho-sociale ale omenirii - E. Berne Games people play. si sa ma joc cu trinunghiul victima-calau-salvator. dar o voi face maine, cand voi avea mai mult umor si autoironie.
a doua linie? ha ha e prezenta in imaginea de mai jos si in postarea de mai sus. pe care tocmai am sters-o
:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu