decembrie 27, 2008

te loquor absentem (citit P. Quignard)

vântul îşi apasă sărutul pe mâinile iernii
zburătăceşte lumini

unii îşi lasă aripile
acasă
cei de la birou
se topesc de căldură

alţii le lasă-n
birouri
cei de acasă au alergie
la praf

prea multă tăcere
întunecă ferestrele
dau la o parte tristeţile

într-un microbuz o femeie se uită pe geam şi cântă colinzi ca un copil de opt ani


când nu ştii unde să îţi laşi aripile
urci noaptea pe acoperiş

de la etajul 20 lumea este o hologramă
a fiecăruia

7 comentarii:

Anonim spunea...

finalul rupe...

Anonim spunea...

fara 'si observ' :)

si fara 'o ating cu privirea' :)

in rest e ok

sper ca si tu esti bine

angela spunea...

Octav
sa rupa :)

prima oara printre fuste socratice, ha?

cum e?

angela spunea...

alex!

sper si eu ca sunt bine :)

ma duc sa matur...

fac un pic de curatenie si citesc apoi. sa vad cum e daca aplic cele invatate in master class :)

Anonim spunea...

... tare... :)

Anonim spunea...

La Multi Ani si un an nou cit mai reusit!

angela spunea...

Octav,
La multi ani, tari si sa rupa!!!