andiv şterge praful de pe mine cu mâneca
salată de
să nu laşi urme pe
zăpada mea le voi
şterge cu un burete de silicon albastru cu roşu
andiv
îşi trece mâna prin păr ordonat atent încă mândru de podoaba sa/
să ştii că nimeni nu te va iubi aşa cum te iubesc eu/
te pun într-o vază liniştea să îţi atace urechile şi ochii
doar da-li-da
pe aici doar
doi-ne
andiv îşi mângâie barba
hehe să nu laşi urme pe covoarele mele sunt pături de noapte se transformă în fluturi mă acoperă/
ia un aspirator din acela modern şi retrage-te amice/
nu te mai mint
andiv îşi citeşte
/dorinţa este constituentul omului/
fiecare cu ale sale amice
/să nu mă depăşeşti/
unu doi trei patru cinci/
rămânem la patru e cifră
frumoasă
andiv îşi măsoară viaţa în frunze căzute
/toamna asta e galben
2 comentarii:
andiv nu a mai agonizat de ceva vreme... astazi şi-a încălţat ghetuţele poetice şi a îndrăznit să intre în templul literelor jucăuşe... a găsit acolo mai multe simboluri care-i sunt dragi: culorile roşu şi albastru, fluturii şi cifra frumoasă 4...
andiv nu ştie de ce unii dintre îngeri îi spun aşa, el ar vrea să afle secretul, ar vrea să ştie de ce urmele de pe zăpadă şi de pe covoare vor fi şterse???? de ce toamna este un început de viaţă???? şi de ce îşi măsoară viaţa în frunze căzute...
în această noapte toţi îngerii sunt off... toamna asta e plină de galben...
toamna asta e plina si de rosu. de turbare de furie de nimicnicie. de superficialitate. de asta e plina toamna asta. si nu se deosebeste cu nimic de toamna trecuta.
Trimiteți un comentariu