octombrie 25, 2009

MAMA


Almada Negreiros. maternitatea.

să vă povestesc despre MAMA MEA. să îmi povestesc.
ochii ei verzi taie, mâinile ei calde și mari, de mamă(am citit sintagma asta undeva, mi-a rămas în suflet) știu să închege orice dor cu un obiect al lui.

MAMA plânge des. pentru mine, pentru fiecare greutate prin care trec sau prin fiecare posibilitate de triatețe pe care aș putea să o am.

MAMA râde des. dar de fiecare dată așa, ca să nu o vadă foarte mulți.

MAMA se apleacă peste mine în fiecare noapte și mă mângâie. și e cald.

în câteva ore este ziua ei de naștere.

nu vede blogul meu, nu știe ce este un blog. sper că într-o zi, când îmi va fi alături, o voi așeza în fața calculatorului și vom sta cuprinse, plângând și râzând. ca să nu ne vadă nimeni.



îmi trec mâna prin păr
o văd pe mama
aranjează riduri în ani
și râde
dacă aș fi tânără
zice
aș dansa
te-aș naște din nou
iar și iar

între scurgeri de timp mă las mamă pe umărul tău

mamă

adună-mă

LA MULTI ANI, MAMA


Trimiteți un comentariu