noiembrie 23, 2009

despre putere

i-a secat gura. îşă făcea vânt cu palmele. ştii un asemenea ritm care să te ajute la resipraţie.

nu şi-a văzut degetele pentru prima oară atunci. obişnuia să le analizeze în fiecare noapte, înainte de somn. le atingea cu frenezie, apoi se lăsa încet pe spate (ah, spatele ăsta nu o mai ascultă de câtva timp nici măcar în schimbul a o duzină de pastile multicolore) şi verifica culorile.

o învăţase bunica să deosebească oamenii după petele de pe unghii. zicea: să ştii, ochii pot fi învăţaţi să mintă. dar nu degetele. "şi dacă are unghiile vopsite" se interesa adolescenta plină de siguranţă.
bunica îşi ridica palma spre soare - uite aici, în razele lui nu se poate ascunde nimeni.

îşi aminteşte că avea un puişor. un pufuleţ galben a confundat-o cu mama lui. alerga la un pas jumate în spatele ei toată ziua. s-a apropiat prea mult şi piciorul ei a rămas veşnic surd - piuitul de sfârşit al puiului-pui a lăsat pată pe una dintre unghii. avea 7 ani.

de atunci anii răsucesc linioare în jurul unghilor, sapă şanţuri şi adună pete.

bunica a uitat să o înveţe ceva. uneori petele de pe unghii pot fi văzute în inimi.








sursă imagine:http://strictlyafrica.com/products.cfm?Page=Products&Category=African%20Masks
Trimiteți un comentariu