orice călătorie începe cu sfidarea zborului
ochi luminaţi observă uşi
în el cerul devine obiect de-nghiţit
piatra îşi lasă căldura pe mâinile mele
le transformă-n tăcere
se măsoară în sfinţi
ochi luminaţi observă uşi
caută chei
dacă tu le-ai pierdut
să îmi şopteşti într-o noapte
că umbrele ţin cald chiar şi atunci cînd alergăm prin vânt
că mă poţi ascunde sub aripa ta cu tot cu ochi
ca trecerile să nu îmi roadă încheieturile
copacii pot fi ţinuţi în palme
între ape şi umbre
că mai sunt flori care cresc împreună
mor împreună cu lumina-ntre ele
la sfârşit cerul
devine departe
tu esti departe
acasă
o blondă cu dragostea de mână
ma cheamă
MAMA
ochii tăi incă aici
îmi încălzesc
începuturile
11 comentarii:
cand tzi-am raspuns,
nu shtiam
chemarea blondei
cu glas de cireshe
si pantofiori roz;
Shtiam ca sunt flori
ce pot zambi
intr-o petala;
si chei
lasate la indemana.
Shtiam ca pietrele
sunt masura
timpului/
si a tacerii/
si a noastra.
M-ai facut sa plang, MAMA :(
Multam. Si felicitari.
superba fotografia cu pomul in palma :)
si blonduta ta e o zana roz cu clopotei in loc de bagheta magica, clopotei care striga mama si zambesc a inocenta
frumoasa si calatoria peste mari si tari:)
Gina
cand mi-ai raspuns
cerul era ochiul lui dumnezeu
vegheaza si tace
florile
isi imprastie parfumul printre
oglinzi
este
imaginea
mamei eterne
cu doruri
Andi
:))))
cand te ating imi place :)
Gala
am tot incercat sa il pun directin palma, dar nu mi-a reusit.
au ramas umbre
si ele au servit ca fond pentru tot restul :)
"piatra îşi lasă căldura pe mâinile mele
le transformă-n tăcere
se măsoară în sfinţi" - impresionant, într-adevăr...
multumesc Cris
o zi buna sa ai :)
Angela,
in diminetzi verzi, pantofiorii roz primesc mangaieri de roua, adunate in palmele Mamei.
Gina
in palmele mamei
iubirea creste ca painea
pe vatra :)
Dă mai cu milă că doare al naibii! :)
Trimiteți un comentariu