iulie 11, 2009

THE WORLD



si nu mă las pierduta în imagini
si nu stiu care este trecerea
ce este viata
ce este moartea

îmi împletesc în păr privirile tale
le adaug miros de dor
simti cum mă mângâie iubirea de oameni
pe picioare
oare de ce

10 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"îmi împletesc în păr privirile tale
le adaug miros de dor" - foarte frumoasă această "împletire"...

INCERTITUDINI spunea...

fara intrebari;
nici de raspunsuri
nu ai vreme,
daca
in par
ai atingeri
de dor.

Anonim spunea...

nu sunt fotografie
nu sunt nici macar icoana
chipul meu opac
doar pletrele oglinda
ard irisii din ce in ce mai negri
din crestet pana in talpi
numai dragostea mai arde fara culoare
numai dragostea mai are loc in cadru

angela spunea...

Cris
mirosul de dor impletit in par ma face femeie :)

angela spunea...

Gina
timpul imi apasa pieptul
exact asa cum
piatra ii apasa sanii Anei
mesterul cladeste dorul in caramizi
si cauta raurile printre paduri

angela spunea...

Gala
dragostea insomniaca
creste dorurile trepte spre cer
pletele imi incarca inima cu vant
poate ca
asa as zbura
poate ca
asa irisii negri ar transforma
chipuri opace-n icoane

flavius spunea...

servus...
mingiierea iubirii de oameni? tinjim doar dupa ea, cred... si e adevarat ca uneori si doar tinjirea e mai buna decit nimic.
toate cele bune!

INCERTITUDINI spunea...

In stropi de ploaie
se aduna pashi/
in palme rad ochi
larg deschishi.
timpul
ishi cere dobanda.
Miroase
a flori de caishi..
a dragoste
rupta in irishi.

angela spunea...

Gina
aceasta lume in care
caisii sunt doar fructe de mancat la amiaza imi lasa gustul negasirii de sine.
imi rup dragostea intre oceane si mari si copii, oare ce e mai important, imi spui?????

angela spunea...

Flavius
vorbeam despre iubirea pe care o port eu oamenilor...si dureroasa senzatie ca pot crede orice, ierta orice, iubi orice, si ma intreb: de ce.
tu stii?