iulie 07, 2009

pentru ANA


http://www.npm.gov.tw/exh96/orientation/flash_4/index.html

dacă vrei să ştii
păsările îşi ascund cuiburile între poduri
albastrul apei le adânceşte tristeţea în ape
ca şi cum bunica ar îndesa haine vechi într-un sac


dacă vrei să ştii
oamenii îşi ascund inimile între case
albul tavanului le mărgineşte gândurile în ferestre
ca şi cum prima învăţătoare desenează cu cretă pe inocenţa copilului

dacă vrei să ştii
lacrimile sunt elixir
te ung pe picioare
şi plec


Elton John - CANDLE IN THE WIND(for Diana)
Asculta mai multe audio Muzica


10 comentarii:

incertitudini spunea...

pasari fara cuiburi/
ferestre fara ganduri/
ochi fara lacrimi.

din cand in cand..

angela spunea...

din cand in cand
seceta este mai mare decat infinitul

Geanina Codita spunea...

Stau la fereastra gândurilor tale de câteva ceasuri şi încerc să desluşesc ce reflectă albastrul acestora în adâncuri.

Simt iar tristeţe, iar păsările îmi confirmă asta.

Sufletul meu stă de vorbă cu sufletul tău, de fapt al meu îl ascultă pe al tău, simte nelinişti şi multă tristeţe, iar asta îmi aduce nori de gânduri.

Încearcă , te rog, să-ţi iei inima dintre case şi să o dăruieşti celui ce o caută, fericirea va veni necondiţionat , iar lumina din ochi va fi precum cristalul, chiar dacă o să uiţi coşul cu tot ceea ce ai cumpărat, la magazin.

Te îmbrăţişez peste normă, draga mea dragă!

Cristian Lisandru spunea...

Bine te-am regăsit! "dacă vrei să ştii
oamenii îşi ascund inimile între case" - aşa este...

Anonim spunea...

Avem inimi vibrante... vrem casa sufletului (nu vreau sa-l vad pe drumul dintre case), vrem libertate gândului, vrem inocenta si simplitati in valori absolute... de-aceia mai cade cite o mica umbra de tristete, dupa care apare si o raza de soare chiar si câte un curcubeu...

:)

Anonim spunea...

Foarte mare furia din ultimele 2 versuri!

Anonim spunea...

ratacit undeva, printre case, sufletu-mi uita pentru o clipa, de albastrul trisetii apei (este, totusi culoare mea...) si regasindu-si inocenta, el, sufletul-calator-pagan, bea si se lasa uns din elixirul tau pentru a strabate desertul pana la poarta unui zid sau a unei case;
fara a sti daca i se va deschide;
dar merge si merge

MULTUMESC MULT, ANGELA!

incertitudini spunea...

Sufletele noastre cauta case.
Cu chei potrivite.
Si ferestre limpezi.
Si cand nu gasesc,
tot
cauta..
ishi cauta perechea.
ascunsa
intr-o casa.
careia i s-a pierdut cheia.

Anonim spunea...

angela
superb poem si ana stie mai bine de ce
ana fericita sa te faca lacrimile elixir care ti-au uns picioarele
un triunghi in care albastrul sper sa dea forta picioarelor sa strabata orice munti

angela spunea...

Geanina
iti multumesc pentru ca imi esti alaturi. de multe ori, tristetea este un fel de a fi.
si ma ajuta la scris :)
oricum am revenit pe val. sunt eu din nou. si asta conteaza mai mult decat orice :)

scoatem orice norma din segmentul imbratisari :)


Cris,
bine ai revenit !!!!!!!!!


Mariutza,
dorinta este constituentul omului, Spinoza avea dreptate :)
curcubeul este in noi tot timpul :)

Andi
ultimele 2 conteaza!

Gina
sufletele noastre isi construiesc infinitul
cheile sunt ferestre spre lume :)

Gala,
sper ca Ana sa fie fericita.
atat.

ANA
MERGI
noi suntem alaturi...