iulie 28, 2009

NICI UN MUNTE DIN LUME NU ȘTIE

își lasă fața peste umărul ei
îi respiră în ceafă ca și cum
nu i-ar fi spus cu o zi înainte
ești o femeie frumoasă
dacă aș putea
aș plonja între degetele tale
pentru totdeauna
le-ai împleti în părul tău
mi-ai face brățară din inima ta
ca și cum aș
culege roșeața macilor
în dimineața de mâine
curg pe drum tăcerile ei
un copil îi culege cuvintele

are păsări acasă

în ochii lor
șir de stele

Trimiteți un comentariu