iulie 09, 2009

INDENTI - TĂŢI PRINTRE BRĂ -ŢĂRI


orice călătorie începe cu sfidarea zborului
în el cerul devine obiect de-nghiţit

piatra îşi lasă căldura pe mâinile mele
le transformă-n tăcere
se măsoară în sfinţi


ochi luminaţi observă uşi




caută chei



dacă tu le-ai pierdut
să îmi şopteşti într-o noapte


că umbrele ţin cald chiar şi atunci cînd alergăm prin vânt



că mă poţi ascunde sub aripa ta cu tot cu ochi
ca trecerile să nu îmi roadă încheieturile



copacii pot fi ţinuţi în palme
între ape şi umbre



că mai sunt flori care cresc împreună



mor împreună cu lumina-ntre ele



la sfârşit cerul


devine departe

tu esti departe

acasă
o blondă cu dragostea de mână



ma cheamă
MAMA

ochii tăi incă aici
îmi încălzesc
începuturile

11 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

cand tzi-am raspuns,
nu shtiam
chemarea blondei
cu glas de cireshe
si pantofiori roz;
Shtiam ca sunt flori
ce pot zambi
intr-o petala;
si chei
lasate la indemana.
Shtiam ca pietrele
sunt masura
timpului/
si a tacerii/
si a noastra.

Anonim spunea...

M-ai facut sa plang, MAMA :(
Multam. Si felicitari.

Unknown spunea...

superba fotografia cu pomul in palma :)
si blonduta ta e o zana roz cu clopotei in loc de bagheta magica, clopotei care striga mama si zambesc a inocenta
frumoasa si calatoria peste mari si tari:)

angela spunea...

Gina
cand mi-ai raspuns
cerul era ochiul lui dumnezeu
vegheaza si tace
florile
isi imprastie parfumul printre
oglinzi
este
imaginea
mamei eterne
cu doruri

angela spunea...

Andi
:))))
cand te ating imi place :)

angela spunea...

Gala
am tot incercat sa il pun directin palma, dar nu mi-a reusit.
au ramas umbre
si ele au servit ca fond pentru tot restul :)

Cristian Lisandru spunea...

"piatra îşi lasă căldura pe mâinile mele
le transformă-n tăcere
se măsoară în sfinţi" - impresionant, într-adevăr...

angela spunea...

multumesc Cris
o zi buna sa ai :)

INCERTITUDINI spunea...

Angela,
in diminetzi verzi, pantofiorii roz primesc mangaieri de roua, adunate in palmele Mamei.

angela spunea...

Gina
in palmele mamei
iubirea creste ca painea
pe vatra :)

Anonim spunea...

Dă mai cu milă că doare al naibii! :)