Dragă student,
eu sunt profesoară la una dintre cele mai mari universităţi din Moldova. îmi place ceea ce fac şi citesc şi pregătesc prezentări şi cursuri nopţi întregi pentru ca să vin în faţa ta şi să te motivez să gândeşti şi să vrei să ai o viaţă plină şi vie. pentru ca tu să treci pragul electoral. am multe cursuri, puţini bani şi entuziasm ca să lupt cu faptul că
tu te plângi de calitatea educaţiei din universităţile noastre, dar nu te pregăteşti pentru seminare, nu te implici in proiecte şi nu vrei să devii liber în exprimare. tu nu vrei să citeşti materialele de pe internet, pentru că ele sunt în altă limbă decât româna.
tu te plângi că majoritatea profesorilor vin în faţa ta cu foi galbene, dar nu îndrăzneşti să le spui despre asta şi nici nu ai alternative care să îl facă să îşi schimbe stilul de predare.
tu ţipi că universităţile sunt corupte, dar te rogi la mine să nu îţi trec lipsele în catalog pentru că ai tot felul de activităţi. sau ai întotdeauna în buzunar nişte bani trimişi de mama din Italia pentru ca să plăteşti pe cei care vor să ia bani.
tu spui că profesorul din Moldova este prost pregătit şi nu faci nimic pentru ca să devii altfel.
să ştii, Dragă student, că eu am dreptul să am studenţi liberi, care ştiu să citească engleză, franceză sau germană, care vor să se implice in activităţi extracurriculare, care e capabil să stea pe coridoare să citească, care gândeşte liber şi are curajul să îmi spună unde am greşit.
dar, până atunci, Tu nu treci pragul electoral.
vii la restanţă la viaţa ta. acolo nu ai pe cine plăti, nu ai cu cine te înţelege. poţi doar să te plângi că am fost eu profesorul tău.
istoria pragurilor electorale integral e aici: http://www.iongrosu.com/
le gasiti si pe celalalte, pana la 9 si de la 9 :)
octombrie 28, 2010
octombrie 22, 2010
Fustă ego-is-mă. auz.
când filosoful postmodern vorbeşte despre nou şi intertextualitate, râde. şi eu râd. dacă singura originalitate a omului de ştiinţă este în a fi "meseriaş" în combinarea deosebită a textelor vechi, atunci cum stăm cu simţirea.
da, da ştiu. pe de o parte suntem supuşi trăirii aceluiaşi sentiment, pe de altă parte formele sale pot fi diferite pentru că noi suntem diferiţi.
de fapt, nu asta vroiam să spun :)
formulez o ~~~~~~-gramă a sentimentului
Stănescu: să ai timp şi să îţi fie lene înseamnă a avea valoare.
mă întreb: să îţi fie dor de cel care are timp şi are lene, înseamnă să duci în tine feminitatea ascunsă printre lecturi, tristeţi, nostalgii şi sensibilităţi pur umane?
cam aşa:
„Eu sunt un Copac şi sunt foart singur. Când plouă, plâng. Plecaţi-vă urechea, pentru Dumnezeu, la ceea ce am să vă povestesc. Beţi-vă cafelele, ca să vă piară somnul, ca să vi se deschidă ochii, ca să mă priviţi cu agerime, iar eu am să vă povestesc de ce sunt atât de singur.
1. Se spune că am fost desenat în grabă, pe hârtie grosolană, fără dimensiuni precise, doar pentru ca în spatele maestrului meu meddah să se afle un copac. Este adevărat. [..]
2. [..] fiind un Copac, nu trebuie cu orice preţ să fac parte din carte. Dar mă simt cuprins de nelinişte la gândul că, fiind imaginea unui copac, nu sunt o pagină de carte oarecare. [...]
3. [...] nici măcar eu nu ştiu din ce poveste fac parte...
[...]
Un mare pictor frânc se plimba, cu un alt mare pictor, pe o pajişte frâncă, vorbind despre iscusinţă şi despre artă. Le-a ieşit în cale o pădure. Cel mai iscusit dintre ei a spus: „pentru a picta după noul stil, ai nevoie de un asemenea talent, încât atunci când pictezi un copac dintr-o pădure, împătimitul cre priveşte imaginea să poată veni aici, dacă voieşte, şi să deosebească acel copac de alţi copaci, săl găsească.
Mulţumesc lui Dumnezeu că bietul de mine – copacul pe care îl aveţi în faţa ochilor -, nu a fost pictat cu o asemenea socoteală.....
Nu vreau să fiu un copac în sine; vreau să fiu esenţa lui
(fragment din Orhan Pamuk, Mă cheamă Roşu, ed. Curtea Veche. Buc. 2006)
Te iubesc se spune la nesfârşit.
După tine doar Moartea se rosteşte o singură dată în viaţă.
Tu şi Moartea nu se vorbesc
Se simt.
http://www.museobilbao.com/uploads/corpus/00-10.jpg
ps. în acest text nu se pun întrebări, totul e doar exprimare, fără pretenţii de raţionalizare sau înţelegere a ceea ce scriu. Acest text este.
Cine dă mai mult?
da, da ştiu. pe de o parte suntem supuşi trăirii aceluiaşi sentiment, pe de altă parte formele sale pot fi diferite pentru că noi suntem diferiţi.
de fapt, nu asta vroiam să spun :)
formulez o ~~~~~~-gramă a sentimentului
Stănescu: să ai timp şi să îţi fie lene înseamnă a avea valoare.
mă întreb: să îţi fie dor de cel care are timp şi are lene, înseamnă să duci în tine feminitatea ascunsă printre lecturi, tristeţi, nostalgii şi sensibilităţi pur umane?
cam aşa:
„Eu sunt un Copac şi sunt foart singur. Când plouă, plâng. Plecaţi-vă urechea, pentru Dumnezeu, la ceea ce am să vă povestesc. Beţi-vă cafelele, ca să vă piară somnul, ca să vi se deschidă ochii, ca să mă priviţi cu agerime, iar eu am să vă povestesc de ce sunt atât de singur.
1. Se spune că am fost desenat în grabă, pe hârtie grosolană, fără dimensiuni precise, doar pentru ca în spatele maestrului meu meddah să se afle un copac. Este adevărat. [..]
2. [..] fiind un Copac, nu trebuie cu orice preţ să fac parte din carte. Dar mă simt cuprins de nelinişte la gândul că, fiind imaginea unui copac, nu sunt o pagină de carte oarecare. [...]
3. [...] nici măcar eu nu ştiu din ce poveste fac parte...
[...]
Un mare pictor frânc se plimba, cu un alt mare pictor, pe o pajişte frâncă, vorbind despre iscusinţă şi despre artă. Le-a ieşit în cale o pădure. Cel mai iscusit dintre ei a spus: „pentru a picta după noul stil, ai nevoie de un asemenea talent, încât atunci când pictezi un copac dintr-o pădure, împătimitul cre priveşte imaginea să poată veni aici, dacă voieşte, şi să deosebească acel copac de alţi copaci, săl găsească.
Mulţumesc lui Dumnezeu că bietul de mine – copacul pe care îl aveţi în faţa ochilor -, nu a fost pictat cu o asemenea socoteală.....
Nu vreau să fiu un copac în sine; vreau să fiu esenţa lui
(fragment din Orhan Pamuk, Mă cheamă Roşu, ed. Curtea Veche. Buc. 2006)
Te iubesc se spune la nesfârşit.
După tine doar Moartea se rosteşte o singură dată în viaţă.
Tu şi Moartea nu se vorbesc
Se simt.
http://www.museobilbao.com/uploads/corpus/00-10.jpg
ps. în acest text nu se pun întrebări, totul e doar exprimare, fără pretenţii de raţionalizare sau înţelegere a ceea ce scriu. Acest text este.
Cine dă mai mult?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)