nu sunt fotografie nu sunt nici macar icoana chipul meu opac doar pletrele oglinda ard irisii din ce in ce mai negri din crestet pana in talpi numai dragostea mai arde fara culoare numai dragostea mai are loc in cadru
Gala dragostea insomniaca creste dorurile trepte spre cer pletele imi incarca inima cu vant poate ca asa as zbura poate ca asa irisii negri ar transforma chipuri opace-n icoane
In stropi de ploaie se aduna pashi/ in palme rad ochi larg deschishi. timpul ishi cere dobanda. Miroase a flori de caishi.. a dragoste rupta in irishi.
Gina aceasta lume in care caisii sunt doar fructe de mancat la amiaza imi lasa gustul negasirii de sine. imi rup dragostea intre oceane si mari si copii, oare ce e mai important, imi spui?????
Flavius vorbeam despre iubirea pe care o port eu oamenilor...si dureroasa senzatie ca pot crede orice, ierta orice, iubi orice, si ma intreb: de ce. tu stii?
10 comentarii:
"îmi împletesc în păr privirile tale
le adaug miros de dor" - foarte frumoasă această "împletire"...
fara intrebari;
nici de raspunsuri
nu ai vreme,
daca
in par
ai atingeri
de dor.
nu sunt fotografie
nu sunt nici macar icoana
chipul meu opac
doar pletrele oglinda
ard irisii din ce in ce mai negri
din crestet pana in talpi
numai dragostea mai arde fara culoare
numai dragostea mai are loc in cadru
Cris
mirosul de dor impletit in par ma face femeie :)
Gina
timpul imi apasa pieptul
exact asa cum
piatra ii apasa sanii Anei
mesterul cladeste dorul in caramizi
si cauta raurile printre paduri
Gala
dragostea insomniaca
creste dorurile trepte spre cer
pletele imi incarca inima cu vant
poate ca
asa as zbura
poate ca
asa irisii negri ar transforma
chipuri opace-n icoane
servus...
mingiierea iubirii de oameni? tinjim doar dupa ea, cred... si e adevarat ca uneori si doar tinjirea e mai buna decit nimic.
toate cele bune!
In stropi de ploaie
se aduna pashi/
in palme rad ochi
larg deschishi.
timpul
ishi cere dobanda.
Miroase
a flori de caishi..
a dragoste
rupta in irishi.
Gina
aceasta lume in care
caisii sunt doar fructe de mancat la amiaza imi lasa gustul negasirii de sine.
imi rup dragostea intre oceane si mari si copii, oare ce e mai important, imi spui?????
Flavius
vorbeam despre iubirea pe care o port eu oamenilor...si dureroasa senzatie ca pot crede orice, ierta orice, iubi orice, si ma intreb: de ce.
tu stii?
Trimiteți un comentariu