fusta XXXI. cifre lungi - bărbăție scurtă

una dintre veșnicile întrebări ale omenirii: 

ce înseamnă a fi bărbat sau femeie?

           de fapt, totul e în cap.
o schemă de același tip putea fi desenată pentru De unde vine a fi femeie. diferențele vor fi date în caracteristici. am legat sexul de gender doar pentru ca să fie clar că și cultura face parte din șmecheria naturii. este o zonă de confort pentru cei care nu vor să se simtă animale.

ce e în acest context emanciparea? profa mea de psihanaliză, Marta Petreu, spunea așa: desigur că oamenilor le convine mai mult să creadă că au cotoare de aripi decât cozi de maimuță. de acolo vine profundul concept de cultură și de emancipare. nu există bărbați sau femei emancipate.
există doar oameni care gândesc și știu că Acest corp pe care îl au e parte din natură și ei devin cei energici, au forță de convingere și sunt interesanți femeilor. și viceversa. există femei, care știu cum să își direcționeze corpul spre sine. și spre natură.

și există cei care îl neagă, culturalizați, esteticizați, ștergând diferențele dintre corpul feminin și masculin.

sau Pierre Lecomte - omul este singurul capabil să facă lucruri inutile, precum să își inventeze povești despre sine. 

FUSTA 19. orgoliile noastre cele de toate zilele

dacă cineva v-ar cere să renunțăm la propriile orgolii, ce ați face?

mă amuză să văd oamenii. stau într-un colț și mă uit la ei cu interes. unii mai cocoșați. alții mai fricoși, alții mai dependenți, alții mai liberi,
unii citesc, alții înțeleg.

dar cel mai mult mă amuză orgolioșii și trufașii.
de obicei, dacă îi întâlnesc, le ignor fițele, aerele sau discursurile.

de câtva timp însă, se întâmplă destul de des să văd oamenii schimbați. 
și îi întreb pe cei la care nu am observat această curcăneală - ce ai? ai vreo problemă?
de obicei răspunsul e legat de oboseală, stres sau altceva. 
niciunul dintre ei nu a îndrăznit să spună
Băi, de la un moment dat mă simt superior vouă, muritorilor!
și mă întreb: oare de ce?

se întâmplă pentru că și ei realizează că un balon este umflat numai datorită aerului suflat de cineva în interiorul acestuia
sau poate pentru că oamenii au încurcat demnitatea cu orgoliul și nu mai dau de capăt
sau poate pentru că iubirea și înlegerea și acceptarea de sine sunt mai greu de realizat decât un nas pe sus plin de oh-uri, ah-uri
sau poate pentru că de fapt, substanța lipsește. pentru că sunt incapabili să își autodefinească personalitatea

sau poate că pur și simplu din cauza faptului că sunt nefericiți?

lipsa de sine înseamnă orgoliu.
frica de sine, de alții, de concurență, de dragoste.

când mergi pe drum și aștepți ca celălalt să îți facă loc, să te salute, să se închine, întreabă-te cum ești.

așa

aici

sau așa:

aici

și pe care dintre ei Tu i-ai iubi? și în ce formă?
sau cum crezi, 
pentru ce iubește lumea curcanul? pentru că la masa de sărbătoare poți să îl coci sau pentru simplul fapt că există?


aș reciti Nietzsche. Așa grăit-a Zarathustra. partea cu Cămila, Leul și Copilul.

plăcinte cu timp

tu crezi că timpul e elastic
îl poți rostogoli cum dorești
și nu moare
îi poți întinde corzile de la
unu la zero
fără ca programul să sară în aer

tu crezi
că în timp
poți pune orice îți este la îndemână
o farfurie cu borș
o minciună
o minge
un gest de tandrețe
un ass salam
un alei kum
și acolo, ca în frigider toate
pot fi puse la păstrare
minciunașimingeașiborșul
pe polița de sus
salamulșitandrețea
pe cea de jos, mai la rece
acolo unde nu doare
tu crezi că în timp erodarea e condiție înnăscută
ca și sângele pentru trup
dar
timpul se poate întoarce pe dos
și atunci se va auzi
scârțâind ușa
frigiderului
Mamă, aici nu mai este nimic de mâncare/



tu crezi
că în timp
ca și în iubire
ești ultim

FUSTA 18. ultimul sunet. în dragoste ca și în război.

astăzi orașul e plin de flori, de copiii de sunete de clopoțel. de oameni.
mergeam dimineață cu Dumi spre liceu, vorbeam despre faptul că majoritatea părinților din clasa ei sunt divorțați

ultimul sunet nu e numai la școală. ultimul sunet e atunci când  se încheie un ciclu. de fiecare dată evaluări, lacrimi, trecere peste, poduri. tăcere. și învățat.

îmi amintesc cum îmi povestesc oamenii despre relații și sentimente și despre decizii. fiecare decizie este un ultim sunet însoțit de amintiri.

de obicei, când o relație începe, nu ne gândim la faptul că va suna un ultim clopoțel. apoi dimensiunea pasională scade, are loc decristalizarea și....e de luat o decizie.

ce fac? merg mai departe, așa rațional, rece și calm sau caut un nou clopoțel? și atunci ce va face celălalt? cum să îl lăsăm în fața deciziei noastre de a pleca?


merită să ne sacrificăm pentru a face un om fericit? 


am întâlnit oameni care stau legați o viață pentru că nu au îndrăznit să dea din clopoțel la timp. o fi slăbiciune sau putere nu știu.

poate dacă ne-am asuma decizia de a fi noi înșine,
dacă am înțelege că iubirea nu are nimic cu jertfirea de sine,
cu opinia celorlalți vizavi de viața noastră, ar fi mai puțini copii de părinți divorțați.

merită să ne sacrificăm pentru a face nefericiți pe mai mulți?


sau poate e mai greu dar ok pentru toți să înveți să accepți ultimul sunet al unei relații, pentru a putea intra într-un nou ciclu de viață?

sursa

FUSTA de Paști. adună și culege

femeia
face degete mănunchi
pentru salata de Paști sunt numai bune

rețeta străveche:
- un măr
- trei mănunchiuri a câte trei degete
- trei pahare de apă de ochi,  amestecată cu tăcere
- un litru de sânge turbat adunat în vene

le înfășori în păr
cel mai lung pe care îl găsești în amintiri
le pui la foc mic de răbdare (3 zile)
le coci în cuptorul bunicăi



foto: Dariusz Klimczak
pe masa de Paști
un singur deget crud


( îl păstrezi pentru  speranță, dacă se reîntoarce cumva)

patimi și oameni. dureri si ajutor.

am primit acest comentariu la un post despre prietenie.
daca aveti posibilitate, dorinta si inima, haideți să ajutăm Omul.

l-aș fi postat și în alt context. a început săptămîna patimilor.
sper să fie bine.

http://gabrielatudorache.blogspot.com/
 detalii aici.



Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com 

minte-mă. nu pot trăi fără tine

Alexandru spune 

 Cu alte cuvinte, riscăm să ne falsificăm (conștiința și ființa) de îndată ce vom recunoaște adevărul ca adevăr, adică dacă vom recunoaște ceva ca fiind adevărat în sine, adevărat în mod absolut.

în acest context și eu mă gândeam de câteva zile. cât din ceea ce simțim, avem impresia că suntem - suntem.

se întâmplă de atâtea ori că ne lipsim de noi înșine din cauza fricii, sau a teoriilor sau a tendinței de a fi cel mai bun. puteți să adăugați tot ce vreți. lista e mare. ceea ce am scris aici se referă doar la lista mea. 
pentru fiecare dintre noi, acestea căutarea de sine devine căutare de adevăr. avem impresia că fiind Adevărați, autentici suntem puternici. 


și viața noastră devine o luptă continuă a căutării adevăratului sine, pe care, în naivitatea conștiinței, îl formulăm așa cum ne reușește. 


ce înseamnă de fapt, cunoașterea de sine? cea a lui Socrate? presupune asta că e nevoie să tindem spre adevăr?


sau mai degrabă e un proces de deconstrucție. de eliminare a falsului, vorba de pe blog

Prin urmare, situarea și devenirea istorică a conștiinței umane nu s-ar realiza prin instituirea unui adevăr, ci prin destituirea a ceea ce este fals

cum vedem însă ce este falsul? ajungem într-un cerc vicios, enunțat cu multă vreme înainte de sceptici. cu propria rațiune, care poate să se înșele, căutăm să destituim falsul. 


cum se face asta?


eu  merg pe această cale. îmi permit să mă simt vulnerabilă. îmi permit să greșesc. 
Lupt. Nu sunt perfectă. Reactionez. Incerc. Calea este mai importanta decât rezultatele.

Suferi pentru ca nu obtii ceea ce vrei. Iar daca obtii vrei sa pastrezi asta pentru totdeauna. De aceea suferi.

Incercam sa controlam totul. Credem ca suntem excluzivi. De aceea suferim.

Calea ne face fericiți și nu scopul.

muzica nu are nicio treabă cu postarea. doar cu starea. 

Fusta 16. unde pot fi găsiți oameni e liniște. despre prieteni altfel.

când cauți  oameni, care sunt ai tăi mergi într-un loc în care e liniște. stai liniștit cu o carte/ziar/kindle/telefon în mână și urmărește-i.

asta se numește detașare. doar că nu știu de ce se întâmplă că nu reușești să te detașezi atunci când oamenii îți devin dragi. și nu poți să le spui ce te deranjează, de ce nu mai poți vorbi cu ei, de ce atunci când mergi la o cafea, tăcerile devin tot mai apăsătoare.

sau altfel. devii gelos, începi să tremuri, te enervezi și se duce naibii somn, concentrare, echilibru.

atunci lumea se întoarce pe dos.

pentru că, fie că acesta este prieten purșisimplu, sau prieten nupurșisimplu, ne este frică să îi pierdem. de ce ne este frică?

pentru că nu avem cu ce să ne umplem singurătățile. pentru că în noi nu e liniște.

îmi amintesc de Corinteni

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.

și mă gândesc - da?

presupune asta oare că trebuie să suportăm nesimțirea celuilalt, să ne alimentăm sentimentul de vină pentru cei pe care îi iubim, să le suferim pe toate? să le răbdăm?

poate că de fapt, dragostea nu are nimic cu răbdatul, ci cu deschiderea, cu găsirea de liniște, cu găsirea de oameni. alți oameni. cei care știu să asculte tăcerea din tine, cei care pot vorbi fără să facă zgomot, cei care trec pe lângă tine când dormi în vârful picioarelor, ca să nu te trezească, indiferent ce oră este?

cei care vor să ofere, nu să ia?

și poate că ești pregătit să iubești și să întâlnești omul, prieten purșisimplu, sau prieten nupurșisimplu atunci când știi, că dacă el nu poate vorbi, vorbești tu?

putem vorbi despre prietenie în termeni Corinteni?

sau prietenia e schimb, care există atât timp cât e reciproc avantajos?

friends

FUSTA XX: cum să eliberez Țin-ul din mine

de câteva zile tot țin să spun ceva.
acest țin să spun v-i s-a întâmplat și vouă cred.

 Jodorowsky ar spune despre oamenii care țin spusa în căușul palmei și nu pot să o elibereze că mai au de învățat. sau cele patru eu-ri nu sunt congruente

când vorbesc cu oamenii, care nu se pot despărți de trecut, de orgolii, de prietenii care îi mănâncă, facem un plan. cum să eliberez Ținu-l din mine.

psihologii cognitiviști spun: fă, eliberează-l și fricile vor dispărea.
cam așa ceva

alții spun: meditează. odată cu plinătatea, va dispare frica.
cam așa ceva

voi ați încercat? ce e mai bine să folosești atunci când frica paralizează?
poate asta?

serenitate. detașare. zbor. odihnă. zbor.

relația dintre mine și lume
e liantă
ta-ta-ta
sună
tre
nu
l

terapia fustelor

the female side of the story

era un timp în care oalele erau puse pe garduri la uscat

femei în fuste lungi
păr despletit lăsau zâmbetul sub casă
pentru păstrare
își înrămau mâinile în lut
și pictau

sursa
azi
femeile în fuste lungi
iau computerul pe brațe
intră pe facebook
și postează


lumea cu oalele ei își
ascunde privirea sub gene
femeia e zen
femeia știe

dacă pleci - nu mai revii niciodată
oalele sparte nu se repară
nimic nu se repară
se reciclează
tim
pul
viselor trece
tim
pul tău
trece
totul
trece