decembrie 31, 2012

fusta de revelion. ghid de viață

de multe ori se întâmplă să avem zile în care parcă aerul e prea îngust ca să fie inhalat. și de mai multe ori luăm decizii. aproape la fiecare 5 minute.

eu, de fiecare dată când iau decizii importante, îmi amintesc de ziua când eram mică și aproape mă înecam. îmi amintesc foarte clar că acolo, în adâncul iazului, nu realizam ce se întâmplă de fapt. îmi spuneam că dacă o să merg pe picioarele mele prin apă, atingând pământul, voi ajunge la vreun capăt. și voi simți când trebuie să respir. când pot scoate capul din apă.

exact așa procedăm, majoritatea dintre noi, când luăm o decizie. avem impresia că vom ieși odată și odată la un mal. și la fiecare sfârșit de an facem bilanțul deciziilor. și le planificăm pe altele.

capacitatea noastră de a fi fericiți, de a dezvolta și menține o relație, de a iubi, depinde de decizia pe care o luăm.

anul acesta am reușit să înțeleg că am apropiat doi oameni. unul mi-a devenit prieten. anul acesta am și pierdut un prieten. anul acesta am simțit tare aproape moartea altora. deja nu mai este un film, la care mă uit, și pe care îl pot pune pe stop ori de câte ori vreau. am înțeles că oamenii sunt viața însăși. și că de fiecare dată, când pleacă cineva, o bucățică din viața numită eu, fusta socratică, pleacă împreună cu ei. și se umple imediat cu alți oameni.

de multe ori spuneam că oamenii sunt poduri. am rămas la aceeași concluzie. doar că de data asta e resimțită mai dureros cumva.

sunt unele momente în care, deciziile proprii nu ajută. și atunci singura care rămâne este detașarea. când valul vine din exterior și nu poți face nimic cu el, culcă-te pe el și te va arunca la mal. sau nu. dar oricum tu aici nu mai poți face nimic. atitudinea ta este mai importantă decât valul.

tu alegi dacă e să pleci sau să rămâi. dacă vrei să mergi mai departe sau să te bați cu capul de garduri.

nu e nevoie de prea multe ghiduri pentru viață. îți rămâne doar să înveți să setezi atitudini. dar pentru asta, e nevoie să te cunoști, să te înțelegi, să te simți. și asta se învață.

apoi, adeseori, ascundem părți din noi pentru ca să păstrăm anumite convenții, sau să corespundem așteptărilor. vrem să fim iubiți. e normal. doar că nu se va întâmpla. pentru că ceilalți vor iubi ceea ce ai creat și nu pe tine.

eu, anul viitor îmi fac site! acolo vor fi: consiliere, fuste, tarot și joc. tot ceea ce mă reprezintă. și mă re-apuc de predat. dar într-un format nou. cu subiecte înguste și în afara universităților. și mai fac ceva. învăț. și continui să iubesc oamenii.

ah, tare frumoase aceste sărbători de iarnă, chiar dacă anul acesta mai triste și mai gânditoare! parcă  aștept că iaca iaca va fi o minune!



5 comentarii:

ajnanina spunea...

minuni sa fie, din plin!
si prieteni noi, cu dragoste multe, si viata multa!

abia astept sa-ti vad noul site! cu toate bunatatile din el, toate dragi mie!

sa-ti fie usor in anul care vine, cu sanatate, fericire, prosperitate si dragoste!

INCERTITUDINI spunea...

Tare frumose și rupte din inima mea gândurile tale, Angela! Atât de adevărate, că par chiar oameni. Mi-am imaginat iazul tău și l-am confundat cu Argeșul meu, cu Argeșul din suflet, și Argeșul de aievea..
Să tragi o linie, zici? poate..mai bine lași lucrurile să curgă, că tot altele sunt.

Îmi place poza ta! Ți se citește fericirea în ochi.
Să fii iubită, la anul și toți anii!

Unknown spunea...

La multi ani dragele mele drage! sa ne fie bine!

Zenu spunea...

Nu unul da doi :) La mulți ani, dragă fustă!

Unknown spunea...

La multi ani, Zenule!
:) un el si o ea!