de multe ori fugim de iubire ca și cum aceasta ar fi îngrădirea libertății noastre.
într-un fel este exact așa cum credem. iubirea presupune responsabilitate pentru celălalt. eu am crezut întotdeauna că darul iubirii este cel mai de preț. și nu contează despre ce fel de iubire este vorba. față de omul cu care ești, față de prieteni, față de colegi sau față de lume.
și am crezut că a da înseamnă de fapt a primi. atunci când oferi - lumea se deschide în fața ta. și acest dar al datului este dat tuturor. numai că avem orgolii, frici sau numaiștiuce care nu ne permit să dai.
și îmi voi permite să păstrez această credință. și răutatea, ura și calculul sunt de fapt propria nefericire proiectată asupra altora. și asta e treaba lor.
acum mă reîntorc la iubire.
deja am vorbit că pot exista diferite tipuri de iubire. cele naturale nu cer, nu vor, nu identifică. cele naturale fac astfel încât cel pe care îl întâlnești să fie singurul cu care poți împărți. și ele trezesc fricile cele mai mari. pentru că prima impresie este că ele te lipsesc de libertatea de a face ce vrei. de fapt, aceste iubiri te cresc. și restul responsabilităților sunt nimic.
și există iubirea-cultură. cea pasiune. sau cea comoditate. în care iubești pentru că îți este cald lângă om, sau îți dă siguranță/copii/bani/lucruri sau hz ce. asta trezește reacții de tipul - nu te las să pleci pentru că te iubesc. și aici apare violența. și asta nu înseamnă a da. ci a lua. și mie acest tip de oameni îmi trezește un fel de dezgust. pentru că cel care nu poate să îl lase liber pe cel care Vrea să plece, se apără. și nici măcar nu înțelege asta. iar dacă înțelege și o face, aceștia iar nu sunt oamenii mei.
în iubirea-natură, orice ceartă taie câte o bucată din tine. și la un moment dat orgoliile nu mai au nici un rost. și poți plânge în fața omului, adică poți să fii deschis. și dacă poți să faci asta - iubești. și dacă iubești - frica va fi depășită. și comoditatea.
pentru că doar în iubire există libertate. și astăzi pot să îmi permit să spun.
cei care iubesc și au îndrăzneala să o facă sunt oameni cu ochii-lumină. și eu îi admir.
cei care nu iubesc și au puterea să îi lase pe ceilalți să plece vor avea lumină. și îi voi admira.
într-un fel este exact așa cum credem. iubirea presupune responsabilitate pentru celălalt. eu am crezut întotdeauna că darul iubirii este cel mai de preț. și nu contează despre ce fel de iubire este vorba. față de omul cu care ești, față de prieteni, față de colegi sau față de lume.
și am crezut că a da înseamnă de fapt a primi. atunci când oferi - lumea se deschide în fața ta. și acest dar al datului este dat tuturor. numai că avem orgolii, frici sau numaiștiuce care nu ne permit să dai.
și îmi voi permite să păstrez această credință. și răutatea, ura și calculul sunt de fapt propria nefericire proiectată asupra altora. și asta e treaba lor.
acum mă reîntorc la iubire.
deja am vorbit că pot exista diferite tipuri de iubire. cele naturale nu cer, nu vor, nu identifică. cele naturale fac astfel încât cel pe care îl întâlnești să fie singurul cu care poți împărți. și ele trezesc fricile cele mai mari. pentru că prima impresie este că ele te lipsesc de libertatea de a face ce vrei. de fapt, aceste iubiri te cresc. și restul responsabilităților sunt nimic.
și există iubirea-cultură. cea pasiune. sau cea comoditate. în care iubești pentru că îți este cald lângă om, sau îți dă siguranță/copii/bani/lucruri sau hz ce. asta trezește reacții de tipul - nu te las să pleci pentru că te iubesc. și aici apare violența. și asta nu înseamnă a da. ci a lua. și mie acest tip de oameni îmi trezește un fel de dezgust. pentru că cel care nu poate să îl lase liber pe cel care Vrea să plece, se apără. și nici măcar nu înțelege asta. iar dacă înțelege și o face, aceștia iar nu sunt oamenii mei.
în iubirea-natură, orice ceartă taie câte o bucată din tine. și la un moment dat orgoliile nu mai au nici un rost. și poți plânge în fața omului, adică poți să fii deschis. și dacă poți să faci asta - iubești. și dacă iubești - frica va fi depășită. și comoditatea.
pentru că doar în iubire există libertate. și astăzi pot să îmi permit să spun.
cei care iubesc și au îndrăzneala să o facă sunt oameni cu ochii-lumină. și eu îi admir.
cei care nu iubesc și au puterea să îi lase pe ceilalți să plece vor avea lumină. și îi voi admira.
 |
| sursa |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu