ianuarie 03, 2013

fusta 37. Ghid de viață doi.

una dintre primele întrebări în filosofie, și apoi descoperită cu mirare la cursul de NLP a fost: cum știm că ceva e real? cum facem diferența dintre realitate și vis?

de câte ori ți se întâmplă să te trezești dintr-un vis, în care totul a fost atât de real, încât îți vine să vomiți? sau să zbori?

de câte ori ți se întâmplă să spui: asta nu poate să mi se întâmple mie? e un vis, o să treacă.
cum definim Realitatea? cum funcționăm în ea? cine a spus că trebuie să fim fericiți, că trebuie să ajungem să facem carieră, să fim de succes, să săpăm o fântână, să sădim un copac, să construim o casă și să facem un copil? de ce acestea devin valori la un moment dat?

realitatea, spunea Codoban, este cea mai statornică dintre iluziile noastre. atât de stabilă, încât reușim să învățăm lucruri, să stabilim patternuri, să o ”cunoaștem”.

eu definesc realitatea prin sens. alții spun că realitatea este ceea ce există obiectiv. și atunci mă întorc la filosofi care spuneau Există doar ceea ce poate fi perceput.

dar Eu pot alege ce vreau să percep.
să zicem că apar oameni, care nu îți plac. Tu alegi când, cum și de ce comunici cu ei. dacă prin comunicarea cu acest om, îmi satisfac un sens, niște credințe, el va exista pentru mine, dacă nu - nu.

la fel se întâmplă cu cărțile, copacii și evenimentele din viața noastră. ele sunt reale numai dacă vrem să fie. dacă le acordăm sens.

aceasta este Lecția numărul Unu. realitatea este doar cea pe care o accepți ca fiind astfel. tu nu știi cum e în orașul Nice, sau Bern. pe tine nu te interesează ce copac anume este lângă caruselul de lângă Negresco. ce e Negresco, by the way? :)

exact așa poți alege ce te interesează sau nu. și în funcție de asta - să îți construiești realitatea.
creierul nostru este frumos. și are această capacitate. de aceea fakirii înghit foc.
și tu poți înghiți foc. dar pentru asta trebuie să alegi că focul nu e ceea ce te-au învățat la școală. că focul se poate înghiți. că oamenii sunt în măsura în care vrei tu să fie.

capul tău e legat de limbaj. și limbajul îți creează realitatea.

dacă vrei să acționezi - acționează. dacă vrei să iubești - iubește. dacă vrei să urli - urlă.

ia în mâini această bucată de plastilină și dă-i o formă.
aristotel știa el de ce forma e mai importantă decât conținutul.
despre asta în fusta următoare.

sursa

5 comentarii:

Oxana spunea...

De ce ghid de viata in doi. E ghid pru unu. Mai da, e gustos :)

Unknown spunea...

:) e pentru unu, Oxana. e doar numarul doi. primul e cel de revelion
ma bucur ca place :)

SuperJa spunea...

Angela tu vorbesti de o libertate - libertatea de a fi in doi - e o libertate frumoasa, sau ma rog mie imi place mult :)

La multi ani! Te vad optimista si plina de viata, si asta ma bucura :hug:

INCERTITUDINI spunea...

Angela,

Există și singurătate în doi. Fără ghid.

Manon,te-ai ascuns..

Unknown spunea...

Mariutza, dar e si mai greu de mentinut si de atins :) si mie a inceput sa imi placa.

Gina, da. exista...si niciun ghid nu te ajuta. in cazul asta, a invata sa te scoti pe tine este extrem de important.