ianuarie 18, 2012

pentru ce e bună leapșa lu' Moni ;)

Leapșa lui Moni

(copilărie)

nu am mai răspuns la lepșe de vreo doi ani :), dar asta e tare punktoasă și dragă. și mi-ar place să pornească un val din acesta, la Onorica, de exemplu, chiar și la Sorin, chiar dacă el e obișnuit să se joace altfel. doar că jocurile de-a leapșa ne fac să râdem, pe alocuri, iar unele întrebări ne aduc mamă, mamă ce insighturi!

leapșa se transmite altor bloggeri, un fel de spam cu sens, dacă există o asemenea sintagmă.  în afară de Sorin și Onorica, cine vrea să o preia, îi ascult cu drag :)

deci așa:

1. Aproape toţi copiii erau alintaţi de părinţi cu anumite diminutive sau apelative. Unde am copilărit eu îmi amintesc de apelative ca Ţuchi, Ţuţu, Bubu. Mulţi dintre ai au rămas cu aceste nume, iar astăzi nu sunt tocmai fericiţi. A existat vreun apelativ care să te urmărească din copilărie? Crezi că aceste nume pot traumatiza?

nu am avut mare noroc de diminutive. în afară de clasicul angelika, nu prea îmi amintesc să mă fi chemat cineva altfel. doar că, din gura bunicii suna nuștiu cum atât de dulce - Angelika, bunicăi, angelikă :). și când mă supără cineva, îmi amintesc cu drag vocea ei și accentul. și tare aș dori să îl transmit cumva printre rânduri...poate că e mai bine așa. e numai pentru mine :). când am mai crescut mă mai numeau Angeluș unele persoane. sau Angi, când eram la Cluj.

de fapt, nu îmi plăcea numele meu. era nuștiu cum, neclasic - nici tu Natașa, nici Liuda, nici Sveta. :P.
abia când am crescut am înțeles că numele îmi este legat de ceea ce vreau să fac în viață, să fiu mediator, mesager.

2. Care este cea mai veche amintire?

mmm...mai știți cum erau păpușile acelea mari cât noi (așa cum eram noi atunci de mari, cât o șchioapă?) și spuneau mama și mergeau singure? tata mi-a adus una de ziua mea, și nu știam să pronunț RR :) (ca și multe alte litere de altfel). și eram la bunica și mirosea a cartofi copți și sobă caldă și dragoste. și am spus R numai pentru că, aveam eu impresia că pot să îmi învăț păpușa să spună R. și cum să nu știe o profă ceea ar vrea să îi învețe pe elevii săi? :). de atunci am început să vorbesc cu R, C, ȘC - era o literă rusească care îmi dădea mari bătăi de limbă și alte litere pe care le înghițeam.

3. Dar cea mai frumoasă?

multe multe frumoase. una dintre cele mai dragi a fost ziua în care tata m-a luat și m-a dus la maternitate. și mama mea era în spatele ușii cu o mogâldeață în brațe (pe timpuri nimeni nu avea acces la maternitate). și tata a spus - uite el e frățiorul tău. și eu nu înțelegeam prea mare lucru, dar simțeam că mama e și mai frumoasă, că pruncul din brațele ei e cald și moale și că mi-e tare drag. nici astăzi nu știu de ce.

4. Ai avut un animal de companie în copilărie? Cum ţi-l aminteşti acum? Ne spui o poveste cu el?

am avut un câine, Dingo. nu era numai al meu. era al familiei și ținea tare mult la noi. odată, am avut eu impresia că s-a otrăvit. și căutam lapte să îi dau, că așa auzisem. nu era lapte în casă. mintea mea de copil a zis - aha, deci caut brânză. i-am dat brânză, dar m-i s-a părut mie că e prea puțină. Ce i-aș mai da să îi treacă? tot mintea mea a demonstrat că lumea e categorizată după scheme cognitive - din seria lactatelor făceau parte ouăle. deci i-am gătit, spart, fiert, prăjit cele 100 de ouă pregătite de mama pentru Paști.
am mâncat o bătaie pe care numai Ion Creangă ar putea să o descrie. Dar...mi-am realizat misiunea. :)

dar cel mai drag imi era un puișor. care umbla din urma mea oriunde mă duceam. și era atât de mic și galben și pufos. întro zi, stăteam la poartă cu o prietenă și puiul a venit și s-a băgat în șlapul meu, exact sub picior. nu am simțit că era acolo și l-am călcat....nu voi uita niciodată sentimentele pe care le aveam...și acum când scriu e ....atunci mi-am promis că cei care mă vor iubi nu vor suferi în urma acțiunilor mele. și nu mi-a reușit.

abia mai târziu am învățat piesa asta
http://www.youtube.com/watch?v=F8Vup67BKck
dar târziu

5. Cum te vedeau prietenii în copilărie? Dar vecinii?

cam așa:



:P eram fata bună-nebună. cam la fel cum sunt acum.
punkt.

Un comentariu:

cu leapşa nu te joci! | Moni Stãnilã spunea...

[...] braşoveanu, angela stafii şi alexandru [...]