noiembrie 12, 2011

secretul care nu tace

eu știu o adresă.
vă spun care e mai târziu



sursa

am avut o prietenă, Iulia.
Iulia s-a sinucis. era o fată care lucra în secretariat, visa să devină actriță, era veselă și deschisă. și purta în sine multă dragoste. într-o zi de noiembrie Iulia a închiriat o cameră de hotel și s-a întins obosită pe pat. a deschis geamurile, pentru ca frigul să îi păstreze corpul. și a murit.


după, tot Clujul se întreba care a fost secretul Iuliei.

cineva comenta la unul dintre articolele mele că omul trebuie să aibă frici. și că aceste frici trebuie să fie secrete pentru ca Eu-l să rămână eu.

haideți să facem o primă diferență

mister și secret.
misterul este legat de ceea anunțul existenței lui. Mmmmmm, spunem noi, un mister. Cei îndrăzneți, curajoși și plini încearcă să îl găsească - descopere - înghită.

secretul poate fi povestit tuturor. el devine secret abia în momentul în care spunem - uite, acesta e secretul meu. până atunci însă, cuvintele nu trebuiesc ascunse după gardul fricii.

cert este că fiecare dintre noi are un secret. ceva, pe care nu dorește să îl spună.

cunosc pe cineva, care a spart prezervativul și așa a făcut un copil cu omul pe care îl iubește

poate oare acest om să spună asta celui cărui îi este adresat secretul?
nu.

putem să blamăm, să discutăm, să avem rațiuni, argumente.
oamenii au nevoie să ascundă ceva. oamenii iubesc. nu fiecare dintre noi știe cum să facă față iubirii, agresivității, fricii, banilor, urii, bolii, faptelor.

dar fiecare dintre cei care are un secret, fiecare dintre noi
are nevoie să spună cuiva ce ascunde, ce i se întâmplă, ce îl doare. și acest cineva să nu transforme în secret cuvintele. acel cineva să respecte regula anonimatului.

mai știu un adolescent, care a sărit de pe acoperișul unei clădiri cu 16 etaje. nu a murit, a rămas viu și infirm

și unii pot ieși din sine și continua viața numai dacă pot spune cuiva.

pentru ei, am o adresă:
Bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt 134
Chişinău, MD 2012
Cutia Poştală 182

scrie cuvintele care dor, fricile care înghit, resentimentele care înăbușă. nu va ști nimeni cine l-a trimis. transformă literele în secrete anonime.

cert este că fiecare dintre noi vrea să fie iubit. iar iubiți sunt cei care sunt misterioși, nu cei care au secrete. lasă-ți secretele în cutie. eliberează-te.

eu iau mâine un plic, scriu cu litere din ziar, le lipesc pe o față de copil și trimit.

watch?v=v1GsWEFlvhs
Trimiteți un comentariu