august 02, 2010

FUSTA NUȘTIU CARE. ȘI NU ȘTIU DE CE

incursiuni lirice: ghid de stors lacrimi din sine.
dai la o parte degetul mare de pe ochi
să se vadă inima

au intrat oameni și insecte
orgoliile trântesc ușile-n nas
nu te sper-
ia
dez-amăgire.


incursiuni teoretice:
eliade, nunta în cer. o iubire trebuie să fie ultima prin esența ei. adevăratul  bărbat e Don Juan, care știe să conducă  femeia înspre moarte.

în varianta românească Făt Frumos nu conduce nicio femeie la moarte. el le salvează. aceste salvări permanente au creat arhetipul femeii care se vrea ocrotită. jertfa ei majoră, sau plata pentru aripa lui ocrotitoare este libertatea ei. și câteva ocupații clasice, tip mâncare, curățenie, spălat de ciorpi, etc.

între căutarea prințului și găsirea zmeului (cam așa arată un scenariu clasic matrimonial) apar tot felul de feți-frumușei sau zmeișori care le dezvață să plângă.

odată demult, Codoban spunea că femeile îl pregătesc pe bărbat pentru altă femeie. exemplare tipice sunt mamele, apoi amantele, apoi soțiile și tot așa. șir interminabil de educatoare cu pieptul mândru de produsul final.

și la un moment dat femeia zice: ia să fac eu o evaluare continuă pe nivele: cunoaștere și înțelegere, abilități și competențe de integrare a ceea ce a învățat. și îl lasă să plece numai după ce este sigură că a învățat ceva.

acum băck la bărbați. ei te dezvață să plângi. ei te învață să  îți acoperi ochii cu degetul mare și pleacă de lângă tine atunci când simt că evaluarea este aproape. de ce?

pentru că până și cel mai bun student are trac înainte de examene.

hoho!!!!! nu săriți în cap, nu este versiunea feministă a istoriei. :) mai am o variantă.

varianta B. nu există evaluări. învățăm unii de la alții desensibilizarea. ca lumea, în dez-astrele ei, să fie văzută  în toată frumusețea. și oricine dintre noi, atunci când nu mai știe să plângă își pune degetul mare la ochi, ca să își apere inima. dacă mai rămâne ceva din ea.


ce ziceți?

și din nou muzică.





8 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Zic că s-a rătăcit pe undeva uimirea.
Suna cam așa..sunt atât de frumoși ochii tăi, aș naviga fără vâsle in infinitul lor..

angela spunea...

Gina
uimirea este cea care mentineo relatie si o face sa infloreasca.
catde frumos spui tu - as naviga fara vasle in infinitul lor....

diminetile sunt ploiase la bilbao.

ajnanina spunea...

fusta lunga. si cu volane.
si cu floricele discrete, pe care doar ochii de femeie le vad. barbatii ar numi vag o culoare :)


fosneste. si lasa, culmea impertinentei, parfum in urma ei :)

angela spunea...

Ajnanina,
am o fusta albastra cu multe volane. culorile ei sunt pentru ochii nostrii :)
ai dreptate

Dacul spunea...

bun rau de tot textul (exprimare "luxata" intentionat :))...
inima ramane... fara inima nu se poate...

angela spunea...

intotdeauna ramane. uneor luxata. dar la locul ei

SuperJa spunea...

Angela, unde-i CasaNova? Mie mi-a placut mult modul lui de percepere a femeii, a iubirii, a vietii... mult înaintea timpurilor lui.

In rest cam ai dreptate in ce scrii. Sa iau o gura de apa vie sa vad ce-o sa fie :D.

angela spunea...

Mariutza,
cred ca fiecare dintre femeile-femei ar prefera un CasaNova :) unui Fat Frumos, care asteapta sa iasa zmeul de la noi din pat :)
ha!
oare casanova e zmeul??? :)