august 07, 2010

dor de autenticitate

astăzi se împlinește un an de când a murit. căutam alte cuvinte: a plecat dintre noi sau se odihnește.




însă eu văd
a murit.
și degeaba încercăm să ne ascundem după deget.
oamenii mor.




astăzi mergeam cu fiica mea prin orașul de noapte.


am găsit locuri atât de frumoase. voi reveni la ele în altă zi.



dar, la un moment dat am trecut pe lângă o agenție  funerară.
Dumitrița mă întreabă: Mama, aceasta este o agenție de voiaj?
Eu: da. cu ei pleci în lumea cealaltă.
Ea: mama, oamenii nu pleacă nicăieri când mor. ei mor.


îmi amintesc acum despre toate ritualurile de trecere și mituri și povești.

poduri, pe care oamenii le traversează, pentru a nu se mai întoarce la noi.
mi-e dor de bunica.




fără concluzii.
oamenii mor.

8 comentarii:

SuperJa spunea...

Angela mie nu mi-e dor de bunica ca n-am cunoscut nici una dintre ele iar pe strada cele pe care le vad, tin nepotelul de mina si se opresc la o bârfa despre procentul de pensie modificat.

Dar am avut un unchi ce ma iubea peste poate. Avea mutra de rusnac, asa cu barba mare, semana cu Tolstoi... ma lua pe genunchi si ma punea sa-i cânt "O Tanan Baum" (:D... asa cum se aude doar era invatat dupa ureche) si cânta odata cu mine... pe urma se prostea odata cu mine. Imi facea voile, ma rasfata, îmi dadea apa la moara. Doamne ce l-am mai iubit.

A murit tânar - a facut infarct in somn. Asa ca am prins putini ani in campania lui... suficient insa sa mi-l aduc aminte cu placere. El a întruchipat imaginea "bunicului" - ce n-a existat.

SuperJa spunea...

A, si am uitat sa zic ceva. Nu oamenii mor... prea multe lucuri in care am crezut, se dezintegreaza si pier sub ochii nostri... si nu vine în loc numai prostii împrastiete ce nu se leaga si nu duc nicari... n-au nici o baza, nici un fundament. Motiv pentru care nu mai pot vedea viitorul - si acum vreo doi ani înca îl puteam intui / contura.

angela spunea...

Mariutza mea franceza..
bunica mea avea ochi verzi adanci si maini calde. si era Mama toata toata

povestea unchiului tau este inca un argument ca iubirea, in toate formele ei exista

cat despre lucruri importante..eu vad viitorul. nu al meu, al celorlalti. in viata mea, cele importante se duc fara ca sa realizez. poate pentru ca sa ii pot vedea pe ceilalti.

si nu faptul ca moartea vine peste oameni si lucruri ma intristeaza ci altceva...nici macar ca nu stim sa apreciem...ci e un soi de neliniste aici care ma apasa.
nu stiu ce e..
cuprind cu drag

INCERTITUDINI spunea...

Angela,


Sunt obosită, tristă și dezamăgită- a fost in vizită un cunoscut, atât de cunoscut, că il știu de când era de-o șchioapă. Apoi l-am pregătit la limba română pentru liceu.
Intâi a murit tatăl lui- un tip croit perfect- neamț.
Acum , mama tânărului este bolnava rău. Știi ce-a spus el? mama este pe ducă..am rămas fără cuvinte.
Da, oamenii mor.

INCERTITUDINI spunea...

Sărutări bombonicii tale cu cireșe la urechi.
In poze este delfinariul?

angela spunea...

vezi Gina. nu putem face nimic/ ei mor...si ma doare asta de cateva zile intrun stil pe care inca nu l-am inteles.
frunze :)

ps. acela este podul Calatrava. unul dintre arhitectii mei preferati. e in Bilbao. si cand simt ca nu mai am puteri, ma duc si stau la mijloc. :)
voi scrie despre el. dar acum, prea mult sentiment al verii pe duca. al meu pe duca. hm. oare ce face ana ana ana?

alin spunea...

pozele sunt fenomenale

INCERTITUDINI spunea...

Ana este in vacanță!