:) geanta și omul. excurs static

am găsit la Olga
o provocare, care poate da de gandit. ce ai in geanta spune ceva despre cum gandesti?

experimentul scosului lucrurilor din geanta si aranjatului a durat cat o viata de om :)

le-am trantit toate pe pat, cam asa cum stau in geanta. apoi, s-a trezit eul meu social si le-am aranjat asa cum am reusit eu:
...portmoneu pentru monede cu vrajitoarea cu matura pe el :) tare-mi place
...o oglinda, in care nu ma uit niciodata. mai are inca lipita pe ea hartia cu eticheta. o iau cu mine tot timpul. e de la N. si e a mea :)
...carti: Hofstede, si altele pe educatie interculturala. pentru suflet - castaneda.
...portmoneu mare si vechi, furat de cateva ori prin chisinau si intors gol :) asta e o alta poveste
pasaport, stick, telefon, tigari, cutie pentru tigari :), bricheta.

spune ceva despre mine?
nu stiu
ordinea lor ar spune cred ca mai multe. faptul ca sunt adunate gramada, ca de obicei nu gasesc telefonul sau bricheta sau tigarile

dar :)
imi place provocarea.
marimea gentii cred ca poate fi determinata dupa cate lucruri incap intro geanta :)

ps. datorita tie, Olga, am facut inventarul. da nu vreau sa las nimic acasa :)

locuri. natura. fara oameni. doar una :)

mai am 10 zile de stat in Țara Bascilor. in fiecare zi câte o descoperire. în fiecare zi, fără ghiduri turistice, fără a avea habar unde mergem, ne urcăm în autobuz (ByzkayaBus) și umblăm prin regiune.

azi am fost in MUNDAKA.
ca de obicei, în aventurile mele, nu mă interesează detalii decât după ce ajung să absorb locul. ei, aici a fost amplasat primul parlament basc. vă las să citiți.
și să vedeți :)


asta este ceea ce se vede din autobuz. atunci când încă nu ai habar unde vei coborî.

apoi, fiică-mea a început să repete. coborâm, coborâm, coborâm. am coborât. pe aici.

și pe aici

și am ajuns aici:

insula m-a lăsat cu ochii lungi

i-am deschis ca să văd asta

și asta

pești mari-mari. la mal :) copiii, adunând crabi de mărimea unei palme, scoici vii printre pietre, moarte si transformate în rocă, mare care își unge oamenii cu valurile ei mici.
ceea ce am văzut eu este o mare iubitoare de copii

se jucau nestingheriți de posibilități, riscuri sau valuri.
printre pietre,

iar departe Anboto, muntele despre care v-am mai povestit, cu Mary a lor veghind


tot mary face ca ea

și el

să se uite pe furiș unul la altul

eu?
mi-am lăsat ca întotdeauna o bucățică din mine printre pietre


marea-care-iubește-copiii aduce toamna iubitorii de valuri



și îi mângâie. doar dacă sunt curajoși. așa cum își iubește bascii.

noi? am venit in Bilbao cu ochii albaștri

referendum pa(r)t(i)zani!

Hai că vine referendumul. Hai că mulți spun că nu îi mai interesează.
Pe mine mă interesează.

Am încercat să găsesc niște puncte teoretice care mi-ar permite să analizez ceea ce se întâmplă la noi și să știu ce să aleg. ca de mers sigur merg.

Acest text nu vine să convingă. Acest text vine să pună și mai multe întrebări.



Câteva zile în urmă, mă întreba cineva pe facebook ce întrebare aș pune unei ființe supranaturale, care mă cunoaște și înțelege. Am spus că îl voi ruga să formuleze o întrebare. Apoi, am găsit și la Mark Tkaciuk cerere de întrebări pentru o emisiune la Fabrica. și pe el l-aș ruga să formuleze o întrebare, pentru că nu există certitudinea gândirii, o știm de la Descartes. Sau poate chiar de la Socrate.

Așadar, ce întrebare ați adresa celor care aspiră la putere? Sau ce vă veți întreba după ce citiți acest text.

Hai să vedem ce vreau să spun. Citeam Hofstede Culture’ s Consequnces(SAGE,2001).
Printre mai multe caracteristici ale unei culturi, Hofstede ne spune că distanța față de putere este prima. Ce este această distanță față de putere?
(puterea, în termeni antropologici este potențialul de a determina direct sau indirect comportamentul unei sau a mai multor persoane )
Conform lui Hofstede, și Mulder înantea lui, Distanța față de putere, între liderul B și subordonatul S întro ierarhie este diferența dintre măsura în care B poate determina comportamentul lui S și măsura în care S poate determina comportamentul lui B.


Deci, uman vorbind ambii își influențează comportamentul reciproc. Dar, unul dintre ei îl poate influența mai mult pe altul. Această diferență ne dă distanța față de putere.
Clar, mă gândesc, nimic mai simplu. Dar cu ce mă ajută asta ca și alegător?
Fișca este următoarea, cum zic adorabilii mei studenți :).
Distanța față de putere măsoară inegalitatea în putere deci. De aici Mulder formulează câteva ipoteze:
1. Cu cât mai mult timp puterea este exercitată, cu atât provoacă mai multă satisfacție.
2. Cu cât este mai mare indicatorul de distanță, cu atât mai mult individul va lupta să mențină sau crească distanța de putere față de subordonat.
3. Cu cât este mai mare distanța față de subordonat, cu atât mai mult liderii vor lupta pentru a o mări.
4. Indivizii vor lupta să reducă distanța de putere între ei și cel care deține puterea
5. Cu cât este mai mică distanța de putere, cu atât mai puternică este tendința de a o reduce.

Mai sunt. Data asta mă duc numai la acestea. Nu știu cum se întâmplă, exact ca în cărți, la noi. Suntem deci în concordanță cu teoriile științifice :)
Dar
Având în vedere și caracteristicile personale ale liderilor noștri, fie că sunt la putere, fie că deja nu sau încă nu, oare cine dintre ei va avea tendința să crească și mai mult distanța de putere?
Voi pe cine vedeți în fața ochilor?

(in Guimaraes, portugalia, aceasta este statuia tradatorului, care are doua capuri, unul e pe stomac, dak ceva :))

și cum vom reacționa noi, cei care vor fi subordonați acestei puteri?

Sau cum vor trebui să coordoneze liderii astfel încât noi să nu vrem să reducem distanța, adică să îi dăm jos?


Pentru cei care vor sa citeasca mai mult: Mulder Mauk, The daily power game, Netherlands, Leiden, 1977
Si Hofstede si Inkeless si multi multi altii.

http://www.youtube.com/watch?v=PEj7jnR--Dg

DIN MINE

curge tăcerea

printre degete
formează unghii




când vei avea spatele roșu
să nu plângi

răbdare



îmi las în tine vara
cu toate culorile

cândva voi
veni dupa ea

poa
te

dor de autenticitate

astăzi se împlinește un an de când a murit. căutam alte cuvinte: a plecat dintre noi sau se odihnește.

însă eu văd
a murit.
și degeaba încercăm să ne ascundem după deget.
oamenii mor.




astăzi mergeam cu fiica mea prin orașul de noapte.

am găsit locuri atât de frumoase. voi reveni la ele în altă zi.

dar, la un moment dat am trecut pe lângă o agenție  funerară.
Dumitrița mă întreabă: Mama, aceasta este o agenție de voiaj?
Eu: da. cu ei pleci în lumea cealaltă.
Ea: mama, oamenii nu pleacă nicăieri când mor. ei mor.

îmi amintesc acum despre toate ritualurile de trecere și mituri și povești.

poduri, pe care oamenii le traversează, pentru a nu se mai întoarce la noi.
mi-e dor de bunica.




fără concluzii.
oamenii mor.

FUSTA NUȘTIU CARE. ȘI NU ȘTIU DE CE

incursiuni lirice: ghid de stors lacrimi din sine.
dai la o parte degetul mare de pe ochi
să se vadă inima

au intrat oameni și insecte
orgoliile trântesc ușile-n nas
nu te sper-
ia
dez-amăgire.


incursiuni teoretice:
eliade, nunta în cer. o iubire trebuie să fie ultima prin esența ei. adevăratul  bărbat e Don Juan, care știe să conducă  femeia înspre moarte.

în varianta românească Făt Frumos nu conduce nicio femeie la moarte. el le salvează. aceste salvări permanente au creat arhetipul femeii care se vrea ocrotită. jertfa ei majoră, sau plata pentru aripa lui ocrotitoare este libertatea ei. și câteva ocupații clasice, tip mâncare, curățenie, spălat de ciorpi, etc.

între căutarea prințului și găsirea zmeului (cam așa arată un scenariu clasic matrimonial) apar tot felul de feți-frumușei sau zmeișori care le dezvață să plângă.

odată demult, Codoban spunea că femeile îl pregătesc pe bărbat pentru altă femeie. exemplare tipice sunt mamele, apoi amantele, apoi soțiile și tot așa. șir interminabil de educatoare cu pieptul mândru de produsul final.

și la un moment dat femeia zice: ia să fac eu o evaluare continuă pe nivele: cunoaștere și înțelegere, abilități și competențe de integrare a ceea ce a învățat. și îl lasă să plece numai după ce este sigură că a învățat ceva.

acum băck la bărbați. ei te dezvață să plângi. ei te învață să  îți acoperi ochii cu degetul mare și pleacă de lângă tine atunci când simt că evaluarea este aproape. de ce?

pentru că până și cel mai bun student are trac înainte de examene.

hoho!!!!! nu săriți în cap, nu este versiunea feministă a istoriei. :) mai am o variantă.

varianta B. nu există evaluări. învățăm unii de la alții desensibilizarea. ca lumea, în dez-astrele ei, să fie văzută  în toată frumusețea. și oricine dintre noi, atunci când nu mai știe să plângă își pune degetul mare la ochi, ca să își apere inima. dacă mai rămâne ceva din ea.


ce ziceți?

și din nou muzică.