Ajnanina, iubirea se-ascunde-vise. daca o gasim trece in inimi :)
Andi da.
Gina mi-ai uns inima. stiu ca e tradus romaneste. la chisinau nu am reusit sa gasesc Cartea Neliniștilor, cred ca asa se spune. dar o mai caut :) si o voi gasi :) multumesc
We generally give to our ideas about the unknown the color of our notions about what we do know: If we call death a sleep it's because it has the appearance of sleep; if we call death a new life, it's because it seems different from life. We build our beliefs and hopes out of these small misunderstandings with reality and live off husks of bread we call cakes, the way poor children play at being happy. But that's how all life is; at least that's how the particular way of life generally known as civilization is. Civilization consists in giving an innapropriate name to something and then dreaming what results from that. And in fact the false name and the true dream do create a new reality. The object really does become other, because we have made it so. We manufacture realities. We use the raw materials we always used but the form lent it by art effectively prevents it from remaining the same. A table made out of pinewood is a pinetree but it is also a table. We sit down at the table not at the pinetree.
10 comentarii:
Ce poţi să mai spui? Priveşti şi taci...
iubirea, cat ar fi ea de mare poate ramane adapostita in spatii mici, cum ar fi inimile si versurile :)
Fernando Pessoa
Autopsihografie
Zice-se că invent sau că mint
În tot scrisul meu. Nu-i aşa.
Pur şi simplu eu simt
Cu imaginaţia.
Nu-mi folosersc inima.
Ceea ce mi se-ntîmplă sau e visat,
Ceea ce îmi lipseşte sau mă-mplineşte,
Este asemeni unui strat aşezat
Peste un alt lucru şi încă peste.
Iar frumosul acesta e - peste.
Astfel dezlegat de perplexitate,
În miezul a toate aceste
Ce-mi sînt mai degrabă îndepărtate,
Scriu adevărat despre ceea ce nu este.
Să simt? Simtă cel ce citeşte.
Ține și de foame poemul ăsta, pe cuvânt! :)
Săptămână bună
servus...
cred ca trebuie sa incep sa invat si eu gindul, puterea versurilor fara... cuvinte. imi inspira asta, ceva de aici...
cele bune!
Cris
tacerea e mai importanta uneori.
Flavius
ce zici? :)
Ajnanina, iubirea se-ascunde-vise. daca o gasim trece in inimi :)
Andi
da.
Gina
mi-ai uns inima. stiu ca e tradus romaneste. la chisinau nu am reusit sa gasesc Cartea Neliniștilor, cred ca asa se spune. dar o mai caut :) si o voi gasi :)
multumesc
Sonet-XV
Stîngaci ca peţitorul ros de teamă
Năuc de nu-i iubit, deşi iubeşte.
Tînjind pe jumătate să dea seamă
De ce, probînd, se teme că tînjeşte,
Temînd privesc cu ochiul dinăuntru
Şi, uluit, mă-ntreb acuma oare
Ce preţ avea-vor aste stihuri pentru
Un gînd ce altui gînd va da născare.
Dar, ca amantul ce, sperînd, iubeşte
Şi, tot sperînd, se teme şi nu-ncearcă
Dovezi ce-n minte doar le bănuieşte
Şi-amînă proba, vremea să nu-i treacă,
Trăiesc eu zilnic gloria ce-o visez
Şi-n gîndul altora gîndesc c-o-ntemeiez.
(Traducere din engleză de Mihaela Anghelescu
p.s Si eu cau cartea.
O noapte frumoasa!
ah!!!!
daca o gasesc prima, ti-o trimit si tie :)
Fernando Pessoa
A Shrug of the Shoulders
We generally give to our ideas about the unknown the color of our notions about what we do know: If we call death a sleep it's because it has the appearance of sleep; if we call death a new life, it's because it seems different from life. We build our beliefs and hopes out of these small misunderstandings with reality and live off husks of bread we call cakes, the way poor children play at being happy.
But that's how all life is; at least that's how the particular way of life generally known as civilization is. Civilization consists in giving an innapropriate name to something and then dreaming what results from that. And in fact the false name and the true dream do create a new reality. The object really does become other, because we have made it so. We manufacture realities. We use the raw materials we always used but the form lent it by art effectively prevents it from remaining the same. A table made out of pinewood is a pinetree but it is also a table. We sit down at the table not at the pinetree.
sau asta, Gina
A flor que és, não a que dás, eu quero.
Porque me negas o que te não peço.
Tempo há para negares
Depois de teres dado.
Flor, sê-me flor! Se te colher avaro
A mão da infausta esfinge, tu perere
Sombra errarás absurda,
Buscando o que não deste.
Superb!
Iti multumesc ca l-am descoperit, citindu-te, Angela!
O zi insorita!
Trimiteți un comentariu