teritoriul meu ești tu

disclaimer: orice asemănare cu realitatea  cuplului nu are treabă  nicio treabă cu ficțiunea. 

există în lumea asta o multitudine de bărbați și femei. tare diferiți și tare frumoși. unii dintre ei sunt luminoși, alții întunecați de frici și de neîncredere. la fel de frumoși, dacă te uiți la ei atent.

în fond, cei din urmă sunt mai profunzi, mai calzi și mai de încredere decât primii.

la un moment dat cei doi se întâlnesc. și apare iubirea. nu îndrăgostirea, ci iubirea. cei doi sunt născuți ca să fie împreună, să doarmă-mănânce-facădragoste și copii. să facă nunți. de care vor ei.

dar acești doi sunt atât de diferiți, încât nicio iubire nu le poate găsi drumul unul către celălalt.
și atunci unul dintre ei trebuie să cedeze.
să se depersonalizeze.

și nu e cazul în care oamenii vorbesc în limbaje diferite,
e cazul celor care văd diferit viața/

și atunci, îți aduni inima în pumn și spui - fii fericit fără mine. tu poți.

pentru cei care pur și simplu nu se înțeleg când vorbesc - există soluția inventării unui limbaj comun.

pentru alții nu.

ps. nimeni nu trebuie să devină teritoriul celuilalt. fiecare are propriul teritoriu. când cei doi se întâlnesc - are loc expansiunea orașelor personalității și nu acapararea lor. altfel relația cade. devenim robi și vasali.

iar iubirea e libertate. și creștere.

sursa

fusta 49. de ce bărbații și femeile nu pot fi prieteni

am mai scris despre asta. dar revin.
de obicei, când începeam cursul de hermeneutică a relațiilor interpersonale asta era un dintre întrebările principale.

hai așa:

”я знаю точно что дружба между мужчиной и женщиной есть и она может быть также прекрасной, настоящей и доверительной как то что связывает их души и тела” - scrie Nati 

1. perspectiva naturii
- natura nu a creat bărbații și femeile pentru ca ei să fie prieteni, ci pentru ca să procreeze. or, doi prieteni, prin definiția clasică a moralității nu pot avea contacte sexuale. una pe alta se exclud. 

2. perspectiva cultutală
- ne-am obișnuit că sentimentele pe care le avem pentru celălalt trebuie ascunse. pentru diferite motive. cel mai important este frica de a nu fi respinși. într-o prietenie, unul dintre cei doi este atras de celălalt. fie că este vorba despre o atracție fizică, fie de una de iubire. și atunci - asta este una dintre regulile de bază ale seducției: tehnica darului. devii cel mai bun prieten al omului, astfel încât să nu poată trăi fără tine. cel mai mare risc este că între timp, obiectul iubirii tale își poate găsi un alt obiect de iubire. și atunci rămâi prieten pe toată viața. și ajungi și tu să te îndrăgostești de altcineva. și așa se formează prieteniile, în care poți să dorimi lângă celălalt, dar îți este frică să întinzi mâna într-un gest erotic. celălalt nu simte asta, pentru că alături e un om care e alături de tine. 

ce tip de relații pot exista între bărbați și femei, în afara celor sentimental-erotic-apetitive?

- sentimentale. e un soi de iubire platonică pură, dar tot iubire e. în acest caz, dacă cineva te pune să alegi între persoana pe care cică tu o iubești și așa-zisul prieten, îl alegi pe al doilea. deci e iubire. doar că nu trece peste limitele corporale
- erotice. oamenii nu au altă legătură decât una erotică. satisfacție reciprocă. lipsă de obligații. fără dureri de cap. acești oameni pot fi prieteni foarte buni. aici condiția este ca amândoi să știe să separe dragostea de relații pe viață și să își asume independența. 
- de parteneriat. cei doi au un scop comun și merg spre el. dar asta nu e prietenie. kidosul e posibil în orice moment. 

ps. deci dacă aveți prieteni, care un sex diferit,  și chiar credeți că sunteți buni prieteni, gândiți-vă cine dintre voi doi este îndrăgostitul. 

depinde cum vrei să vezi lumea

mi-am cumpărat un set nou de tarot. are un tip de interpretare care seamănă cu asta. tare îmi place :)

Scrisorile din Lorelei (Ionel Teodoreanu)

* * *

 "Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul.
Ti-aduci aminte?
Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri, regina Egiptului vine sa-l vada pe Cesar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.
Nu ma tem nici de zambetul tau, deci nu ma tem de nimic. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.

Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde.
Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.

Sufletul meu si-a pierdut sufletul copilariei. Sti sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc ducand si aducand primavara?

Sti ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?

Sunt pe acolo si intr-acolo; o apropiere si o indepartare in preajma ta.

Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund..."

* * *

 "Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi, ca sa ajung la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei suflare.

De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi, ca sa ajund la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.

Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea; si mi-am retras pasii ca la iesirea cu icoana din biserica.

Cant ragusita pe sub ferestrele casei tale, cum canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteranieni.

Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la 

raspantii de drum: Ascultati voi toti bucuria si durerea mea."

fusta 49. exprimarea dorintelor

am pentru prima dată în viață un animal în casă.un pisoi. îl urmăresc pe tony cu multă atenție. exact ca și pe oamenii din jur. comportament, dorințe, comunicare, patternuri. fix ca și noi.

diferența este că el își exprimă dorințele fără teamă. fără frica de a fi refuzat, de a fi judecat, de a fi pedepsit.
Tony nu e culturalizat. și primește tot ce vrea în viața lui pisicească. pentru că dacă nu îi dai acum - îi dai mai târziu. pentru că el mai cere o dată. și încă o dată, până obține ceea ce vrea.

noi, oamenii nu cerem. din frică, din orgoliu, din HZ de ce. dar nu cerem.
creăm relații de prietenie, pseudo-prietenie, autoritate formală, informală și tot felul de motive pentru ca să nu obținem ceea ce vrem.

de ce?

sursa

fusta 48. de ce iubirea și relația cu El/Ea sunt două lucruri diferite

ne-am obișnuit că relațiile se construiesc prin iubire. că fericirea înseamnă a avea alături pe cel/cea pe care îl/o iubești. așa ne învață cărțile sfinte, bunicile, mamele, cărțile-de-tot-felul, pseudo-experiențele altora.

ne-am obișnuit să spunem - Omul Meu, cu accent pe Meu. că a fi cu cineva înseamnă a poseda și a avea drepturi. inclusiv de a cere ca celălalt să nu fie implicat în alte relații, să nu cumva să îndrăznească să se uite-îndrăgostească-culce cu cineva în afară de noi.

ne-am obișnuit să folosim iubirea pentru a ne asigura că nu vom fi singuri. am inventat și poezii despre asta. și muzică, și dans. tot ce vrei.

                                                                    sursa

dacă există iubire, spunem noi, va exista înțelegere și compatibilitate.
pe dracu.

pasiunea pentru celălalt scade cu anii. și e normal să fie așa. că doar nu o să umbli toată viața cu inima bătând să sară din piept. e nevoie de perioade de calm, de pace.

pentru asta există relații. și compatibilitate. pentru pace și confort și creștere împreună. și frumusețe.

iubirea nu e pace. ea e tumult permanent. iubirea e îndrăzneala spiritului de a rămâne liber.
de aceea poți iubi pe cineva și fi cu altcineva. de aceea pe parcursul unei relații te poți îndrăgosti de altcineva. asta trece. e inevitabil. va rămâne un sentiment cald după.

pentru că noi suntem animale care au nevoie să știe că pot iubi.

și e ok așa.

ps. sunt cazuri în care acestea două se împletesc. :). rare și perfecte. dar rare.

mâine a murit Высоцкий.
deci așa

grija de a naște vieți

la țară oamenii morți nu se îmbălzămează. vine o femeie, care îi umple corpul cu spirt. pentru ca să se mențină. mai ales vara. printr-o coincidență sau nu această femeie a fost moașă. acum are aproape 80 de ani și are grijă de morți. mă gândesc la femeia asta și la cum încheie ea ciclul vieții umane. rotund nu știu cum și straniu.

grija de a naște vieți are legătură cu grija de a păstra corpul intact după moarte.

astăzi se împlinește o săptămână de cînd tata și-a luat zborul.
mâna cu care l-am ținut devine grea și doare. capacitatea de concentrare e sub media tuturor mediilor. mă apucă tremurul peste fiecare jumătate de oră. lumea îmi spune fii tare. eu nu vreau să fiu tare.  eu nu vreau să pășesc peste moartea lui încă. 

tatăl meu a murit

asta nu e o durere care te mistuie. mai degrabă te învăluie și absoarbe. deloc violentă, deloc strigătoare. acesta este un tip nou de durere. neîncercat până acum.

cred că săptămâna  asta a fost una dintre cele mai importante în viața mea.
sâmbătă, duminică, luni, marți.
miercuri, joi.
vineri
azi. am pierdut șirul zilelor.

marți la ora 16.45 tata a murit.
nici nu am observat cum a trecut timpul. m-am contopit cu el de dimineață. prima oară încercând să fac ceva pentru ca să îi înmoi suferința. după masa, căutând o soluție. de la ora trei până la patru i-am citit, am încercat să îi descifrez mesajele, l-am lăsat să vorbească cu mama, i-am pus mâinile reci pe fața aburindă de durere, i-am citit, i-am vorbit, am vorbit, s-a uitat când la mine, când la mama, i-am spus să vom avea grijă de ea, eu și fratele meu. în disperarea mea, am încercat o tehnică de relaxare. de data asta venită din inimă și nu din cap.

pe fața lui a apărut un zâmbet, pe care nu l-am mai văzut la oameni. durerea a părăsit parcă întregul corp. apoi și-a pus singur mâinile, care nu mai erau funcționale de câteva ore pe piept și respirația a devenit calmă. liniște, tata, îi spuneam, pace. noi suntem cu tine. iar dincolo te așteaptă alți oameni dragi. calm, tata, pace, liniște. apoi Tatăl nostru. pe vârful ochiului stâng i-a apărut o lacrimă. nu a reușit să curgă.

a ridicat mâna stângă spre cineva, ceva, tare sper că este așa. și mâna dreaptă spre noi. ne-a făcut semn de la revedere. și a plecat. conștient până și după ultima suflare. a închis ochii.

îi simțeam prezența atât de clară până joi dimineața.
acum copilul din mine îl caută.

am fost fata tatei. cuconiță, îmi spunea el. m-a crescut așa. până acum câteva zile nu am știut că sunt fata lui. am înțeles și de ce nu m-a lăsat să știu.

sunt liniștită că a plecat. doar copilul din mine îl cheamă. tot timpul.

am învățat de la tata încă o lecție. ultima. puterea gândului este nemărginită. până și demnitatea cu care se poate muri. și demnitatea cu care se poate merge spre cimitir, în sicriu.

mă opresc aici. tata, pace, calm, liniște.

fusta 48. dacă eu te iubesc, tu trebuie să mă faci fericit/ă

astăzi doar un fragment din Arta de a iubi a lui Don Miguel Ruiz:

Inima bărbatului era atât de plină de iubirea pe care o simțea, încât într-o noapte  s-a produs un mare miracol. privea stelele și a descoperit una care era incredibil de frumoasă, iar inima lui era aât de plină de iubire încât steaua a început să coboare și s-a așezat în palma lui. apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectivă. era extrem de fericit, și de-abia aștepta să se ducă la iubita lui și să-i dăruiască steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. când el i-a dăruit steaua, femeia a simțit un moment de îndoială; iubirea lui era prea copleșitoare, și atunci, steaua a căzut la pământ și s-a spart. 

această istorie e mai lungă decât atât. și e legată de doi oameni care nu credeau în iubire. atunci când s-au îndrăgostit unul de altul și erau fericiți, bărbatul i-a dăruit steaua. adică inima lui.

 autorul spune că greșeala e a bărbatului. pentru că nu poți pune în mâna celuilalt capacitatea ta de a fi fericit.
de acord.

ca o relație să dureze, cei doi nu vor depinde unul de altul. cei doi vor fi întregi și plini. întâlnirea lor este întâlnirea a doi oameni, care știu că pot rezista și exista și fără a avea pe cineva alături.

de multe ori, iubirile noastre sunt doar încercări de a face pe cineva dependent sau de a deveni depedendenți.

- dacă eu te iubesc, tu trebuie să mă faci fericit/ă

un fel de schimb meschin de iubiri, dependențe sau frici.
dacă bărbatul din istorie ar fi păstrat steaua doar pentru el, nu ar fi ajuns să repete că iubire nu există.
sau nu ar fi ajuns nimeni să trăiască scene de gelozie.
pentru că în iubire suntem liberi.
în iubirea despre care noi uităm să simțim. 

HZ

nu știu cu ce să încep
cu HZ sau oboseala sau tristețe acumulată

cu orice numai nu cu mine.

și la fel nu știu cu ce să închei
poate doar cu niște pași, care se îndepărtează în noapte.

și multă lumină
prin care treci, dar pe care nu o poți lua cu tine

noapte bună

Tu ești dezarmant de real(ist)ă!

așa îmi spunea Gina în comentarii

și m-am gândit că există oameni în viața noastră, care devin la un moment dat atât de reali, încît ești nevoit să le recunoști existența

acești oameni te duc ușor spre tine, merg pe inima ta ca pe un pod într-o singură direcție. și cât de mult ai dori să îți trăiești liniștea, pe care o crești în tine ani de zile, un eveniment te dă peste cap.

și iar zbucium.

revin la ideea din cartea lui Nuță. La umbra noastră.

dacă și iubirea și ura sunt același sentiment, dar cu o curgere diferită (una caldă una rece) atunci oamenii pe care îi întâlnim sunt doar întâlniri cu sine. cu partea caldă sau rece.

și atunci de unde atâta frică în cunoașterea de sine-întâlnirea cu alții?
de unde atâta râvnă de păstrare a echilibrului?

atunci când cineva devine dezarmant de real în viața noastră, fie că e vorba de șuvoiul cald sau rece al emoțiilor avem posibilitatea să ieșim din starea de pod și să ne îndreptăm către părți din noi, care ne așteaptă după colț.

tocmai de aceea orice experiență este importantă. din orice putem învăța cine suntem.
și frica dispare.
chiar și atunci când e plină de durere, nesiguranță și resentimente.

involuntar mă gândesc la un singur om.
Tata.