iulie 16, 2013

grija de a naște vieți




la țară oamenii morți nu se îmbălzămează. vine o femeie, care îi umple corpul cu spirt. pentru ca să se mențină. mai ales vara. printr-o coincidență sau nu această femeie a fost moașă. acum are aproape 80 de ani și are grijă de morți. mă gândesc la femeia asta și la cum încheie ea ciclul vieții umane. rotund nu știu cum și straniu.

grija de a naște vieți are legătură cu grija de a păstra corpul intact după moarte.

astăzi se împlinește o săptămână de cînd tata și-a luat zborul.
mâna cu care l-am ținut devine grea și doare. capacitatea de concentrare e sub media tuturor mediilor. mă apucă tremurul peste fiecare jumătate de oră. lumea îmi spune fii tare. eu nu vreau să fiu tare.  eu nu vreau să pășesc peste moartea lui încă. 

3 comentarii:

Anonim spunea...

O sa fie bine, eu cred ca acum vrei sa plangi, si sa-ti traiesti jalea si acest moment nu o sa se mai repete, acum tatal tau e inka linga tine, desi fizic nu e, si e trist ca nu e...

Unknown spunea...

Angela, nu fii tare, plangi. Eu mi-am pierdut tatal in adolescenta dar am plans pe adevaratelea multi ani dupa si numai dupa asta am putut in sfarsit depasi momentul. Si oricum...
Te inteleg si iti sunt alaturi, dar in acelasi timp inteleg ca durerea ta acum si aici e numai ta si ca treci prin ea pe cont propriu. Daca ar fi o modalitate sa te ajut, o pastila magica... dar nu pot sa-ti ofer decat umarul meu si o tacere dincolo de cuvinte.

Angela Stafii spunea...

multumesc pentru umere si tacere si suport. conteaza