aprilie 07, 2013

fusta 43. despre trecut, iubirea de sine şi alte fericiri care sar peste noi.

sunt zile, vorba trupei anonime, în care trecutul vine peste tine cu o putere pe care nu o bănuiești  atunci te întrebi ce dracu se întâmplă şi cum să ieși.

am învăţat la trainingul pe wingwave o metaforă, care mi-a plăcut mult. în povestea Frumoasei adormite este o scenă cu ajutorul de bucătar. înainte de a adormi întreagă împărăţia, bucătarul se pregătea să îi ardă o palmă ajutorului său. au trecut o sută de ani, prinţul a salvat frumoasa, şi ajutorul şi-a primit palma. în contextul coaching-ului wingwave asta înseamnă că este posibil ca palma care vine din trauma trecută poate veni peste tine. doar că aici realizezi că e o ultimă palmă şi apoi va fi bine.

dar nu se întâmplă numai atunci. de multe ori se întâmplă tocmai atunci când ţi-e lumea mai dragă. parcă zbori şi parcă totul ar trebui să meargă ca pe roate. şi poc! vine palma trecutului: amintiri despre evenimente, tremur intern, o bucăţică de depresie, un butoi cu melancolie, înecat într-un kil de alcool. şi tot aşa. şi se ruinează pe rând relaţiile. şi te întrebi ce dracu ai. sau nu te mai întrebi - că deja te-ai obişnuit cu palmele. le accepţi şi mai mergi la o bere la Eli-Pili.

iubirea de sine începe înainte de a ne naşte. paradoxal, dar mângâierile pe care le face viitoarea mamă sunt esenţiale. acolo, în burta ei, ştim deja ce înseamnă iubirea. sau poate chiar înainte.

iubeşte-i pe ceilalţi ca pe tine însuţi, spunea Isus. mai târziu filosofii spun exact acelaşi lucru, şi psihologii. pentru ca palmele să nu vină peste tine cu treabă şi fără treabă - analizează-ţi trecutul, înţelege-l. sunt multe lucruri pe care încă nu le putem accepta. sau cunoaşte. sau înţelege. sau depăşi.

uneori este nevoie de cineva, care să te ţină de mâini, atât timp cât treci podul. alteori, pe cineva care să te împingă. :) ca să poţi zbura. uneori te descurci singur(ă).

liniştea de sine, sau fericirea este ca o minge care ne sare înaintea ochilor. cine este mai abil - o poate prinde. dacă însă tocmai în acest moment apare palma - o scapi. şi iar trebuie să fugi după ea. nu poţi să nu fugi. dorinţa asta de echilibru sau fericire este centrală.

decât să faci slalom printre palmele trecutului, mai bine ia o gură de aer şi intră cu curaj peste trecutul tău. învaţă să te iubeşti!
                                                                 sursa


Trimiteți un comentariu