aș întinde mâna spre tine
ca și cum aș atinge sfoara printre rufele de la balcon
le pun de fiecare dată clești să nu zboare
le ia vântul le flutură
le atinge ușor
ca și cum
dorul este cuvânt de pus în poezie
imaginea creată de celălalt în iubire se plasează pe retina noastră cu viteza luminii. Libertatea, în pasiunea pentru a deține obiectul iubirii este un ideal descris in textele de filosofie. indezirabil. de ce libertate, dacă există El sau Ea? La ce bun să fii liber dacă nu poți fi alături de cel/cea care se strecoară în noi de parcă ar ști drumul de când s-a născut?
așa începe aventura iubirii. canibalizarea. de-centrarea ego-ului. (fie vorba între noi, asta, ultima este chiar bună până la un anumit moment) și în final, ne trezim mai slabi, vulnerabili, tăcuți.
sau ne lăsăm conduși de poezia iubirii în doi și suntem fericiți.
dar acesta, în toate situațiile este doar începutul.
într-o relație, aproape întotdeauna, unul se lasă iubit și celălalt iubește. Întrebarea mea era cine dintre cei doi este mai puternic.
Pentru a analiza ipotetic situația, ar trebui să iau câteva exemple.
pentru că în aceste exemple, se vor recunoașe cu siguranță cei care citesc, o să povestesc altfel.
am o prietenă tare tare tare dragă și veche cumva, ne cunoaștem de prin 90 și am împărțit cu ea literlamente ultima bucățică. deci, fata se mărită. Pentru că el o iubește. bun motiv. cel mai bun posibil. nu?
ce femeie nu își dorește să fie iubită?
ha!
ce se întâmplă?
devin atât de dependenți unul de altuli, că nu se mai pot despărți nici pentru o zi. ea - calcă, spală, gătește, gândește, face, - pentru ei amândoi. el o iubește. că asta s-au înțeles să facă.
nu, nu, nu. oamenii sunt tare fericiți împreună. SUNT???
au patru fini de cununie, nu mai știu câți de botez și merg împreună la mare. familie ideală.
ce relații de putere se pot însă depista aici?
hai să împingem mai departe experiența și să vedem cine a câștigat în această relație: cel care a iubit sau cel care s-a lăsat iubit?
deci.
cel care iubește este întotdeauna în poziție de prioritate. nimic nu îl poate dezamăgi pe cel care iubește.
și vorbesc doar despre iubirea autentică. atunci când mă interesează ca celălalt să fie fericit. nu posesia, ci căldura care vine din interior. asta e iubirea. șuvoiul,
cum spunea O. y Gasset, cald care îl înfășoară pe celălalt într-un râu de căldură.
pentru că nu vreau nimic. pentru că am la fel de multă nevoie de mine ca și de celălalt.
iar dacă el nu este alături, atunci îl iubesc pur și simplu
pentru că el/ea există
EU SUNT CEA PUTERNICĂ.
PENTRU CĂ EU IUBESC.
ȘI DACĂ ȘI EL MĂ IUBEȘTE - ZBURĂM.
DACĂ NU - SUNT UN PIC TRISTĂ. DAR
NU NEFERICITĂ. NU LIPSITĂ DE VLAGĂ.
NU ÎN DEPRESIE.
pentru că
DUMNEZEU ȘTIE: A IUBI ESTE ARTA OMULUI PUTERNIC
A FI VULNERABIL ESTE ARTA OMULUI PUTERNIC
12 comentarii:
sunt mai multe feluri de putere aici...
prima, PUTEREA DE A IUBI...
de la Doamne-Doamne :)
apoi, puterea de a te lasa iubit, de a renunta la tine pentur a primi proiectiile celuilalat care pot veni la pachet cu dragostea...
puterea de a te desprinde de celalalt si sa ramai intreg, fara sa te simti doar jumatate...
mimic nu il poate dezmagi pe cel care iubeste, doar daca a ajuns la a trai iubirea pura, iubirea fara obiect...
iubire pe care o radiaza, nu doar o proiecteaza focalizat asupra unei persoane, asteptand ca aceasta sa-l iubeasca la randul sau, sau macar sa-i primeasca, sa-i accepte, sa-i recunoasca si sa-i valorizeze iubirea...
pana la urma, cu exceptia momentelor de slabiciune, cu totii suntm puternici atunci cand iubirea e in noi sau macar in jurul nostru :)
Anjanina,
uh!
este adevarat. puterea iubirii este in constientizarea plinatatii ei.
de acord, deci.
totodata,
intr-o relatie, vrem noi sau nu, cineva trebuie sa devina, sa se mentina si sa dirijeze. aceasta dinamica a liderului intr-un cuplu este importanta. daca nu stabilim, la inceputuri cine este cel care va da curs realitatii, nicio iubire nu ne poate ajuta.
dar iubirea da puterea de a accepta ca esti, ca este si ca putem fi Unul, fiind diferiti. aici e misterul despre care vorbesc pana si teologii. :)
si...ai dreptate...iubirea de la Doamne-Doamne si posesia nu au nimic in comun.
:)
Bun gasitul.
Din punctul meu de vedere poemul incepe si se termina cu ”as intinde mana spre tine”. Restul cuvintelor, exact asa cum ni se intampla in realitate, doar incearca sa ascunda nelinistile femeiesti.
Doare jocul asta.
O postare care vine într-un moment în care simt că iubirea m-a luat rău în braţe.
O iubire lipsită de orgolii şi prejudecăţi, plină de sentimente curate , sincere, sănătoase.
Te îmbrăţişez cu toată dragostea, draga mea!
Atunci când iubirea EI vine şi se îmbrăţişează cu iubirea LUI, totul este minunat. Şi într-adevăr se poate vorbi despre un ZBOR al iubirii împlinite...
Andi
nu lupt, ai dreptate, e o explozie de durere acolo. nicio pretentie la poezie.
:)
in rest?
putere si iubire. cine e cel mai puternic - iubitul sau iubitorul!!!
Geanina
si pe mine iubirea m-a luat in brate, dar atat de frumos :))))))
imbratisez back :)))))
mult de tot :))
Cris
dupa cum vad eu prin blogosfera, multa lume zboara. si asta chiar ma bucura :)))
Nu-i adebarat.
Ion Grosu spunea
nu-i adebarat
iubirea naste zboruri din acelea care intind aripile peste lume
si o uita undeva intre mari
munte ma face iubirea
soare
si
mag
adevar si sens. postarea urmatoare. pentru tine.
angela,
ar fi frumos sa fie adevarat, dar uite, te-ai ales cu inca un sceptic.
nimic nu îl poate dezamăgi pe cel care iubește? O fi? Dupa tine, dezamagirea e testul iubirii autentice?
citind acest text ma intreb daca perfectiunea - a fi autosuficient, intangibil - e un prerequisite al iubirii. stiu ca am mai purtat discutia asta aici, dar postarea asta ma pune iar pe ginduri.
Maria
revin imediat cum gasesc un pic de timp pentru ca sa discut pe indelete.
multumesc
Trimiteți un comentariu