iunie 01, 2009

de 1 iunie

lumea se adună în jurul ochilor
se scurg din ea râuri
fiecare îşi alege ce vrea
eu cerurile cu tot cu albăstrimea lor

să le sparg

cineva îmi spune
ochii tăi luminează viaţa celui care ştie să
înoate,

ştiu să zbor
apa
este
uşa pe care nu voi ieşi niciodată.

să le ating

îmi întind palmele pe pământ
ritmic
elaborat
ca în romanele în care eroii îşi vând erotismul
pentru un dinte în plus


să fii atent
atunci
când unghiile îţi zgârie
lecturile inimii




5 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Viatza
este
lumea
celui ce nu shtie totdeauna sa inoate.
este
usha data de perete, fara zgomot;
este
romanul
ramas nevandut,
pentru ca, avand atatzia autori,
Fiecare a ashteptat
sa scrie
PRETZUL
celalalt.

angela spunea...

viata Gina este si a celui care nu stie sa inoate si a celui care stie sa zboare
si a celui care nu indrazneste sa scrie pretul, care asteapta prea mult, care tace, care rade

care stie - esti propriul autor al propriei vieti

si nu stiu de ce astazi asta ma doare.

Anonim spunea...

Angela ai zis atât de bine:
ochii tăi luminează viaţa celui care ştie să
înoate
- cel care nu vede pierde frumusetea ta.
-------------------------------
ştiu să zbor
apa
este
uşa pe care nu voi ieşi niciodată
-------------------------
- atunci cind stii sa zbori nu mai conteaza restul. Putine pasari sunt care sa iubeasca plonjatul in apa.

Minunate cele 2 versuri!!! Îmi plac grozav.

Anonim spunea...

eu iau valurile
sa le calc in picioare
pana meduza incepe sa planga

zborurile tale sunt castele fara usi
cu lacate albastre de cuvinte

vapoarele mele fara ancora
isi vand carmacii pe doua aripi
care se topesc inainte sa treaca de inima castelului
zgariata pana la lacrima

asta seara nu ajung la castel

angela spunea...

Mariutza,
atunci cand stii sa zbori, de acolo, de sus Lumea este o infinitate de idei luminate de soare!
multumesc


Gala,
tu calci valul in picioare
castelul te asteapta acasa
de cate ori ai nevoie

:)