mai 31, 2009

trenul Skamionda cu ploaie de primă vară

Trenul de persoane Skamionda, cu plecare din Mine Însumi spre Of, mă, 
mai are un vagon. am ales culoarea mov pentru vagonașul meu. 
calatoria din Mine insami spre Of mă începe de la gara Ploaie din Ceruri. vom vedea unde e acest of, vesnic si universal valabil. 
pentru ca imi place sa hoinaresc, prefer sa nu stiu destinatia finala sau daca vreau sa ajung undeva.
dar stiti  voi cum e

A FOST ODATĂ ca niciodată o carte care nu pleacă niciodată

cesare pavese - meseria de a trăi
Adevărul zicalei Renunțați la lume și lumea vă va fi dată pe gratis constă în aceasta: că renunțând la tot, devin peste măsură de mari lucrurile mici care ne mai rămân. E un fel, așadar, de-a extrage esența din lucrurile neînsemnate, de obiceii nesocotite. 
   si mai e și asta: pentru ceilalți, valoarea lucrurilor pe care ei înșiși ni le refuză este dată în mare parte de dorința noastră neînfrânată de a le avea. E de ajuns să privim în altă parte și numaidecât proprietarii lucrurilor vor vedea cum li se degradează în mâini și ni le vor zvârli la picioare....

Dacă e adevărat că te obișnuiești cu suferința. de ce oare cu trecerea anilor suferi din ce în ce mai mult?

AȘA AM VOPSIT...
Jorge Luis Borges
Un orb

Nu știu ce chip e cel ce mă privește,
Cînd chipul din oglindă îl privesc; 
Și nici al cui e chipul bătrânesc, 
tăcut și mânios ce mă pândește. 
Încet, în umbră, mâna-mi dibuiește
contururile vagi. Lumini sclipesc,
Și părul tău o clipă îl zăresc
ce-i de cenuță ori de aur este. 
repet, cu Milton: tot ce am pierdut
e-a lucrurilor vană suprafață.
e-o mânâiere-aceasta, el ne-nvață. 
la litere, la roze gându-mi mut
și cred că, dacă fața aș putea
să-mi văd, acum, eu cine-s aș afla. 

mai este loc și pentru vagoanele Ginei, Anei, Mariutzei, Andi- iolei și pentru toți cei care știu că jocul contează :)




Trimiteți un comentariu